Obligație de a face. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8432/2008)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1319 /
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
*******************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5875 din data de 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17.011/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 24.02.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant, care prezintă cartea de identitate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5875 din data de 24.09.2008, pronunțată în dosarul nr.17011/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B ().
A obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârsta cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.489/29.06.2005, emisă de -
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit prezentei sentințe și cea efectiv încasată, pe perioada 01.09.2005, la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, din buletinul de calcul atașat deciziei, se constată că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire înacord global, venituri atestate cu adeverința nr.489/29.06.2005, emisă de -.
A considerat că veniturile realizate în sistemul deacord global,precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna, că lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile Legii nr.27/1966, ale art.1 din Decretul nr. 389/1972, art.2 lit. e și art.78 din Legea nr.19/2000, art.4 alin.2 și alin.3 din OUG nr.4/2005, anexa 1, pct.4 din OUG nr.4/2005.
A apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, fața de cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcareaprincipiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverință nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale. Ori, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul și-a încasat drepturile, la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta solicită să se constate că adeverința nr.489/29.06.2005, emisă de -, nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de pct.VI din Anexa G nr.4/2005, privind temeiul legal în baza căruia sau acordat sporurile prevăzute prin adeverință, denumirea sporului, întrucât din adeverință nu rezultă ce sporuri s-au primit (ce cuprinde suma de la coloana venituri realizate) și nici temeiul legal în baza căruia au fost acordate.
Invocă pct.VI din Anexa G nr.4/2005, potrivit căruia"Adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetarea raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semna celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conduce unității.".
Ținând seama de cele de mai sus, recurenta consideră că au fost corect stabilite drepturile de pensie și, pe cale de consecință, solicită Curții admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr.5875, pronunțată la data de 24.09.2008 și, reținând cauza spre competentă soluționare, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 - 8 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.489/29.06.2005, eliberată de - (aflată la filele 19 - 29 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și cele cu titlu deprimeși spor de vechime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Așadar, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispozițiile art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea, în calculul drepturilor sale de pensie, a tuturor veniturilor și sporurilor realizate,inclusiv a celor obținute în sistemul deacord globalși a celor obținute cu titlu deprimeșispor de vechime.
În sensul celor de mai sus, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat și Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență-.".
Cât privește acele critici ale recurentei-pârâte, referitoare la faptul că adeverința invocată de intimatul-reclamant nu ar îndeplini condițiile de formă statuate prin prevederile pct.VI din Anexa G nr.4/2005, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că nu le va primi, apreciind că interpretarea recurentei denotă un formalism excesiv.
Ca urmare, atât timp cât, în respectiva adeverință, fostul angajator, menționând sporurile, a precizat faptul că acestea au caracter permanent, precum și faptul că institutul a lucrat înacord globalși că, din veniturile suplimentare realizate de intimatul-reclamant, s-au reținut contribuțiile legale de asigurări sociale (), Curtea apreciază că se impune valorificarea adeverinței nr.489/29.06.2005, eliberată de fostul angajator -
Apreciind că toate criticile recurentei- pârât e sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura, ca atare și va menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5875 din data de 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17.011/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 08.04.2009.
Jud.fond: ;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
