Obligație de a face. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (7887/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1321/
Ședința publică de la 03.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5847/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17296/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 20.02.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.05.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.17296/3/AS/2008, reclamantul - a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.257/08.12.2004 emisă de SA.
Prin sentința civilă nr.5847/23.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis cererea formulată de reclamantul - și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.257/8.12.2004 emisă de SA, cu privire la acord, începând cu 01.07.2005.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantului i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.10.1990, astfel că beneficiază de procesul de recalculare al pensiilor reglementat prin OUG nr. 4/2005.
Prin deciziile nr.-/30.06.2005 și nr.-/30.06.2008 emise de Casa Locală de Pensii Sector 3, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG 1550/2004 și ale HG nr.550/2005, începând cu data de 01.07.2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual în valoare de 2,69511 puncte.
Reclamantul a formulat cererea înregistrată sub nr.-/13.03.2008 la Casa Locală de Pensii Sector 3, pentru valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.257/8.12.2004 emisă de SA, însă pârâta nu a făcut dovada soluționării acesteia și nici a faptului că în calculul punctajului mediu anual au fost valorificate veniturile suplimentare evidențiate în adeverință, cu toate că s-a împlinit termenul de 45 de zile prevăzut de art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, aplicabil în cauză în raport de dispozițiile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, în care cererea trebuia soluționată.
Din cuprinsul adeverinței prezentate a rezultat că reclamantul a realizat venituri suplimentare cu titlu de spor de acord global pentru care au fost reținute și virate la stat contribuțiile CAS pentru întreaga perioadă lucrată și că aceste sporuri au avut caracter permanent.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
In aceste condiții, Tribunalul a considerat că valorificarea veniturilor mai sus menționate este posibilă în temeiul art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, și este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr.19/2000.
Conform dispozițiilor art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Potrivit dispozițiilor art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005, cererile prevăzute la alin. (3) se soluționează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art.3, cu respectarea termenului general de prescripție.
Prin urmare, veniturile suplimentare trebuiau valorificate în calculul punctajului mediu anual, având în vedere că, pe de o parte, ignorarea lor ar contraveni principiului contributivității instituit de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Pe de altă parte, conform art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Veniturile respective trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care aceste venituri au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că altfel, scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum este menționat în preambulul OUG nr.4/2005, și anume respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu ar mai fi realizabil, iar în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, precum și art.3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii formulată de reclamantă.
Arată recurenta că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatului-reclamant cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu dispozițiile art.164 ale Legii nr.19/2000.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ori, veniturile suplimentare obținute de intimatul-reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare reglementată de art.12 din Legea nr.57/1974 în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare. Sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Arată recurenta-pârâtă că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr. 136/1976. Din toate aceste norme rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizează la determinarea punctajelor anuale conform art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Acesta este motivul pentru care legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, iar orice interpretare extinctivă contravine textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale prin decizia nr.736/24.10.2006.
La data de 20.02.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Așadar, pornind de la situația de fapt potrivit căreia reclamantului i-a fost acordată pensie pentru limită de vârstă începând cu 01.10.1990, recalculată în baza OUG nr.4/2005, începând cu 01.07.2005, prin decizia nr.-/30.06.2005, aspectul litigios în cauză este acela dacă sumele de bani obținute în sistem de acord global și evidențiate în adeverința nr.275/ 08.12.2004 emisă de SA trebuie luate în considerare la stabilirea punctajului mediu anual, în vederea modificării deciziei de pensie menționată anterior.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art.4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art.4 din Legea nr.2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr.3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimatul-reclamant în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr.49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator SA în adeverința eliberată sub nr.257/08.12.2004 și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, prin modificarea deciziei de recalculare a drepturilor de pensie.
Această interpretare și aplicare a normelor de drept se impune, cu înlăturarea dispozițiilor punctului VI din anexa OUG nr.4/2005 care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Această din urmă dispoziție trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000. Ori, legea pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară unei ordonanțe, reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale și se aplică cu preeminență.
Nici împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public nu este de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții. În considerentele deciziei s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5847/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17296/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
