Obligație de a face. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 1505

Ședința publică din data de 24 iunie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Pigui

JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.418 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în B,-, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data din 17 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 24 iunie 2009, dând următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr. nr. - din 27 noiembrie 2008 emisă de Casa Județeană de pensii prin care s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă și să fie emisă o nouă decizie prin care la stabilirea punctajului de pensie să se aibă în vedere toate sumele de primite în perioada de activitate și pentru care au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației întrucât decizia de pensionare este legală, prin aceasta luându-se în calcul toate salariile de încadrare și sporurile permanente, pentru aceasta neputând fi luate în considerare la stabilirea punctajului de pensie anterior datei de 1 aprilie 2001, formule de retribuire în acord sau cu bucata, în regie, după timp de bază de tarife sau cote procentuale, neputând face parte din baza de pensii.

După administrarea probelor cu înscrisuri Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 418/ 15 aprilie 2009, admis contestația și a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei luându-se în considerare veniturile înscrise în adeverințele emise de SC SA

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în perioada ianuarie 1976 - octombrie 2001 venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, având caracter permanent, cu toate că nu au fost menționate în carnetul de muncă dar au fost luate în calcul pentru contribuția de asigurări sociale, inclusiv pensia suplimentară, conform adeverințelor nr. 119 din 7 mai și 118 din 4 mai 2007, în raport de principiul contributivității se impune luarea în considerare acestor acte.

Împotriva acestei sentințe intimata a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece veniturile în acord global nu constituie sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicațiilor reglementate prin Legea 57/1974.

Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 49/1992 au fost considerate sporuri cu caracter permanent sporul de vechime, pentru muncă în subteran, indemnizația de spor, etc. Iar prin anexele la OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 - sunt menționate sporurile care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor pentru stabilirea punctajului anual dar se precizează că nu fac parte din baza de calcul formele de retribuire în acord.

Așa fiind, se iau în considerare doar salariile brute sau nete menționate în carnetul de muncă, respectiv cele brute până la 1 iulie 1977 și după 1 ianuarie 1991, iar pentru perioada 1 iulie 1977- 1 ianuarie 1991, salariile nete.

Este de subliniat că într-adevăr veniturile în acord global obținute nu constituie sporuri având caracter permanent ci forme de remunerare prevăzute de Legea nr. 57/1974, iar sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară, situație în care veniturile sus arătate, menționate în adresele angajatorului, nu pot fi avute în vedere la stabilirea punctajului de pensie cum în mod greșit a apreciat prima instanță, virarea CAS-ului la contribuția de asigurări sociale făcându-se din fondurile angajatorului și nu ale salariatului pentru a se susține că operează principiul contributivității instituit de Legea nr. 19/2000.

În raport de considerentele expuse și dispozițiile art. 304, 3041și 312 Cod proc. civ. hotărârea atacată fiind greșită recursul de față urmează a fi admis, se va modifica sentința primei instanțe și pe fond se va respinge contestația ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Admite recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.418 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în B,-, județul

Modifică în tot sentința sus menționată și pe fond respinge contestația formulată de, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 24 iunie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

- - - - - -

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120/2006

TL

Tehnored MD

3 ex/21 iulie 2009

dosar fond - al Tribunalului Buzău

Președinte:Cristina Pigui
Judecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1505/2009. Curtea de Apel Ploiesti