Obligație de a face. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 162/AS
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 139 din 30 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SA, cu sediul în,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - obligația de a face (eliberare adeverință sporuri).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal, lipsind intimata pârâtă SC SA.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul reclamant arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea intimatei pârâte să-i elibereze adeverință din care să reiasă sporul de vechime, sporul de șantier și de program prelungit, sporuri de care a beneficiat în perioada în care a fost salariat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Reclamantul a declarat recurs la data de 9 aprilie 2009 împotriva sentinței civile nr. 139 din 30 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța și înregistrată sub numărul -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Întreprinderea de pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe din care să reiasă sporul de vechime, sporul de șantier și de program prelungit.
În motivare s-a arătat că a fost salariatul acestei unități, iar întreprinderea refuză eliberarea acestui document după statul de plată.
Prin sentința civilă nr. 18496 din 23 octombrie 2008, Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, constatând că dosarul are natura unei cauze de muncă astfel încât, conform art. 2 pct.1. lit. c Cod procedură civilă, competența de judecată aparține tribunalului.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-.
Prin cererea înregistrată sub numărul - la Judecătoria Constanța, același reclamant a chemat în judecată arătând că a fost salariat al acestei unități în perioada 1975-1980 și 1988-1990 având spor de noapte, spor de șantier, spor canal, spor condiții grele și spor de ore nenormate.
Astfel, solicită despăgubiri de 50 milioane lei pentru perioada lucrată în intervalele arătate.
Prin sentința civilă nr. 1787 din 16 octombrie 2008 Judecătoria Constanțaa declinat competența de soluționare a acestui dosar în favoarea Tribunalului Constanța ca urmare constatării naturii de litigiu de muncă a cauzei.
Dosarul a fost înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2009, cele două dosare au fost conexate având în vedere identitatea de părți și strânsa legătură dintre obiectele cauzelor.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 139 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Constanțaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul, a fost salariatul, în funcția de șofer, în perioada 9 decembrie 1975 - 11 martie 1980, iar în perioada 1 martie 1980 - 1 decembrie 1987 al Grup Șantiere nr.5..
În intervalul 20 august 1988 - 31 decembrie 1990 (dată la care a ieșit la pensie), reclamantul a fost salariatul tot în funcția de conducător auto.
, fiind sucursala fostei Întreprinderi de, fosta -, aceasta a eliberat reclamantului o serie de adeverințe privind sporurile obținute în activitatea în muncă.
Prin adeverința nr. 771 din 5 iunie 2006 s-a atestat că reclamantul, a primit un spor de condiții grele de 11,5% în perioada 4 august 1978 - 11 martie 1980.
Deoarece întreprinderea la care a lucrat reclamantul era angrenată în construcția Dunăre-Marea Neagră, salarizarea lui s-a făcut potrivit Decretului nr. 180/1979 al Consiliului de Stat privind înființarea Administrației Dunăre Marea Neagră.
Potrivit anexei nr. 3 acestui decret, programul de lucru la unitățile implicate în această lucrare era de 10 ore pe zi retribuite ca ore normale de lucru; de asemenea, se acorda un spor pentru condiții grele de muncă (certificat printr-o adeverință și reclamantului) și un spor de șantier pentru personalul nelocalnic.
Cum reclamantul nu face parte din această categorie, nu a beneficiat de acest spor de șantier.
În privința sporului de vechime, instanța de fond a constatat că potrivit art. 164 alin. 3.lit. a și b din Legea nr. 19/2001, sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale de calcul a pensiilor este de:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani; 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
Pentru perioada de după 1 aprilie 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă.
Deoarece înainte de anul 1992, acest spor nu se înscria în carnetul de muncă și cum reclamantul s-a pensionat în anul 1990, pentru eventuala recalculare a pensiei sale vor fi avute în vedere datele conținute de acest text legal, angajatorul neputând acorda alte sporuri decât acestea permise de lege.
Având în vedere că angajatorul a eliberat o adeverință care să conțină sporul pentru condiții grele de muncă; că, pentru motivele arătate, potrivit legii reclamantul nu putea beneficia de sporul de șantier; că sporul de vechime se acordă/se ia în calcul doar în cuantumul prevăzut de art. 164 din Legea nr. 19/2000; că, datorită funcției îndeplinite de reclamant - șofer - acesta nu putea primi un spor de ore nenormate/lucru nenormat; că programul normal la canalul Dunăre Marea Neagră era de 10 ore/zi retribuit normal; că actul de salarizare a personalului angrenat în această lucrare nu prevedea nimic despre un "spor de canal" (anexa nr. 3 Decretului nr. 180/1979 al Consiliului de Stat - având o enumerare limitativă), că reclamantul nu a dovedit că ar fi lucrat în "ture de noapte", iar acest lucru era practic imposibil în condițiile în care "programul normal" era de 10 ore, făcând imposibilă programarea mai multor "ture" în timpul restului zilei, instanța de fond a respins cererea de eliberare a unei adeverințe ca neîntemeiate.
În raport de soluția asupra cererii de eliberare a adeverinței privind sporurile în activitate, față de situația că cererea reclamantului de plată unor daune morale de 50 milioane lei se întemeia pe refuzul nejustificat al pârâtei de emite această adeverință și cum răspunderea delictuală se poate angaja doar în situația probării existenței unei fapte ilicite care, în cazul de față nu există, a fost respinsă și solicitarea de plată a unor daune morale.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, respingerea eronată a cererii de obligare la emiterea adeverinței solicitate, în care să fie incluse și sporurile de: "vechime", "șantier", "ore nenormate" și "de lucru canal".
A solicitat obligarea intimatei la despăgubiri morale de 50 milioane lei.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma motivelor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În referire la "sporul de șantier", în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 180/1979 al Consiliului de Stat privind Înființarea Administrației Dunăre - Marea Neagră, acest spor se acorda numai personalului nelocalnic și, cum recurentul reclamant nu făcea parte din această categorie, în mod judicios a concluzionat Tribunalul Constanța că nu i se cuvenea sporul de șantier.
Cât privește sporul de vechime, algoritmul de calcul este cel oferit de art. 164 alin. 3 lit. a și b din Legea nr. 19/2001, astfel:
a) pentru perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983, 3% pentru vechime în muncă între 5-10 ani; 5% pentru vechime în muncă între 10-15 ani; 7% pentru vechime în muncă între 15-20 ani și, respectiv, 10% pentru vechime peste 20 ani;
b) pentru perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992, 3% pentru o vechime în muncă cuprinsă între 3-5 ani; 6% pentru o vechime în muncă cuprinsă între 5-10 ani; 9% pentru o vechime în muncă cuprinsă între 10-15 ani; 12% pentru o vechime în muncă cuprinsă între 15-20%; 15% pentru o vechime în muncă de peste 20 ani;
c) pentru perioada de după aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel înregistrat în carnetul de muncă.
Trebuie subliniat faptul că recurentul este pensionat anterior anului 1990, aspect pe care Tribunalul l-a evidențiat în mod corespunzător, astfel că în privința acestui spor urmează a fi avute în vedere dispozițiile legale mai sus arătate.
O altă critică vizează respingerea cererii de obligare la emiterea unei adeverințe în care să fie evidențiat sporul de lucru nenormat, însă, hotărârea este legală din această perspectivă întrucât prin specificul funcției desfășurate de recurentul - și anume aceea de șofer - acesta nu se putea încadra între beneficiarii acestui spor, el neprestând o muncă nenormată.
O altă nemulțumire a recurentului este în legătură cu neeliberarea unei adeverințe în care să fie inclus "sporul de canal".
Și din această perspectivă hotărârea atacată este legală și temeinică întrucât, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 180/1979 al Consiliului de
Stat, programul de 10 ore pe zi la canal era considerat program de lucru normal, fiind retribuit ca atare.
În aceste condiții respingerea capătului de cerere având ca obiect daune morale în cuantum de 50 milioane lei apare pe deplin justificată, nefiind motiv de antrenare a răspunderii civile delictuale a angajatorului în situația nedovedirii existenței unei fapte ilicite.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, însușindu-și totodată considerentele sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 139 din 30 ianuarie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SA, cu sediul în,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/19.06.2009
gref. -
2 ex./22.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
