Obligație de a face. Decizia 1716/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

Format vechi nr.6861/2008

ROMANIA

CURTEA DE APEL B

SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 1716/

Ședința publică de la 18 martie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela

JUDECĂTOR 3: Uță

GREFIER

*********************

Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.4447 din data de 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2011/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii a Municipiului și Banca Comercială Română, având ca obiect:" obligația de a face".

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11.03.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2009, când a dat următoarea decizie.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.4447 din data de 28.05.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca Comercială Română SA, și, în consecință, s-a respins cererea formulată de reclamantul, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în ce privește această pârâtă.

Prin aceeași sentință, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul, mpotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului.

Pentru a pronunța această hotărâre din perspectiva excepției, prima instanță a reținut că, una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil, alături de interes, capacitate procesuală și formularea unei pretenții, este calitatea procesuală (legitimatio ad causam), care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului afirmat (calitatea procesuală activă), precum și persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă), fiind necesar ca reclamantul să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.

S-a arătat că excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată și din oficiu de instanță, potrivit dispozițiilor art.108 alin.1 din pr.civ.

S-a constatat că, în temeiul art.139 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, astfel cum a fost completată și modificată, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, este instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, iar casele județene de pensii sunt servicii publice învestite cu personalitate juridică.

S-a avut în vedere că potrivit art.86 din Legea nr.19/2000, decizia de pensionare este emisă de casa teritorială de pensii. De asemenea, s-a menționat că, în baza art.134 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, prin intermediul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Forței de Muncă, organizează, îndrumă și controlează activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.

S-a considerat că Banca Comercială Română SA nu poate avea calitate procesuală pasivă într-o cerere având ca obiect recalcularea pensiei, ținând seama de sumele reprezentând plățile CAS efectuate de reclamant, constatarea faptului că există funcții asimilabile cu funcția de director general al băncii din străinătate și că reclamantul a achitat integral contribuțiile de asigurări sociale.

Pe fond, instanța a reținut că, în baza art.21 alin.2 din Legea nr.3/1977, în cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în munca și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.

S-a considerat că, ârâta p. Banca Comercială Română SA a emis adeverința nr.-1982/30.08.2006 privind sumele achitate de reclamant cu titlu de contribuțiile legale către asigurările sociale de stat și a răspuns că în evidențele sale, preluate de la fosta, nu se regăsesc retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor din țară, pentru perioada 1973-1981, în care reclamantul a îndeplinit funcția de director general al Băncii -Române.

În aceste condiții, nu s-a putut reține nici o culpă pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, care la stabilirea bazei de calcul a pensiei, putea lua în considerare numai retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară.

Tribunalul nu a putut constata că există funcții asimilabile cu funcția de director general al băncii din străinătate și că reclamantul a achitat integral contribuțiile de asigurări sociale.

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu s-a preocupat de cercetarea fondului litigiului, respectiv nu a făcut nici o referire la faptul că recurentul a plătit suma de 35487,89 lire sterline, reprezentând contribuții lunare în perioada 1973-1982 pentru fondul de asigurări sociale, sumă deținută fără nici un drept de către Casa de Pensii B, care refuză recalcularea pensiei.

Recurentul a solicitat repararea nedreptății produse ca urmare a refuzului de recalculare a pensiei, iar în caz contrar obligarea Casei de Pensii la restituirea sumei de 35487,89 lire sterline și dobândă aferentă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:

Prin decizia nr.73874/8.09.2006 emisă de către Casa de Pensii a Sectorului 1 Baf ost recalculată pensia pentru limită de vârstă cuvenită recurentului reclamant ( data stabilirii inițiale a pensiei - 1.11.1984), în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.550/2005, cu începere din 1.07.2005, fiind determinat un punctaj mediu anual în urma recalculării de 12.70133 puncte și o pensie de 3754 lei.

Prin decizia nr.73874 privind stabilirea drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile OUG nr.19/2007 s-a determniat în urma recalculării un punctaj mediu anual de 12.74291 puncte și o pensie de 5049 lei, la data de 1.07.2007.

În speța dedusă judecății, prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea recurentului reclamant în contradictoriu cu pârâtele intimate Banca Comercială Română și Casa de Pensii a Sectorului 1 B, având ca obiect obligarea Casei Locale a Sectorului 1 B să ia în calculul pensiei sumele reprezentând plățile CAS efectuate în erioada p. în care acesta a exercitat funcția de director general al Băncii -Române (1973-1981) și determinarea salariului lunar ca bază pentru calculul punctajului mediu anual.

Din copia carnetului de muncă depus la dosar rezultă că recurentul reclamant a exercitat funcția de director general al Băncii -Române în intervalul cuprins între anii 1973-1981, iar prin deverința nr.-1982/30.08.2006 emisă de către ârâta p. Banca Comercială Română SA se atestă sumele achitate de reclamant în aceeași perioadă cu titlu de contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.

Prin adeverința nr. 2987/7.06.2007 emisă de către Banca Comercială Română se precizează că în arhiva preluată de la, nu s-au găsit documente (ordine/decizii) din care să rezulte retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor din țară, valabile în perioada în care reclamantul a îndeplinit și-a desfășurat activitatea la banca din străinătate.

În atare situație, prin hotărârea recurată în cauză, instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea, având în vedere că art.21 alin.2 din Legea nr.3/1977 stipula că, în cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în muncă și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerareretribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoaredacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.

Astfel, de vreme ce nu s-a probat în cauză că există funcții asimilabile cu funcția de director general al băncii din străinătate prin depunerea la dosar a unor înscrisuri justificative în acest sens, prima instanță în mod judicios a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului îndreptată împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, această instituție fiind evident în imposibilitate de a recalcula pensia conform solicitării recurentului reclamant, în condițiile în care la stabilirea bazei de calcul a pensiei puteau fi luate în considerare numai retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară.

Referitor la pârâta Banca Comercială Română, cu privire la care prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții într-o cerere având ca obiect recalcularea pensiei, raportat la prevederile art. 86, art.134 și art.139 din Legea nr.19/2000, Curtea constată că prin cererea de recurs nu s-au formulat critici sub acest aspect.

În ceea ce privește solicitarea recurentului reclamant de repararea a nedreptății produse ca urmare a refuzului de recalculare a pensiei, iar în caz contrar obligarea Casei de Pensii la restituirea sumei de 35487,89 lire sterline și dobândă aferentă, Curtea constată că aceasta reprezintă o cerere nouă, care nu a fost adresată instanței de fond și care nu poate fi cercetată de către instanța de recurs, în raport de prevederile imperative ale art.294 alin.1 pr. civ. coroborate dispozițiile art.316 pr.civ.

Pentru toate considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.4447 din data de 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.2011/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii a Municipiului și Banca Comercială Română.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 18.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

Red.:

Dact.: /2ex.

10.04.2009

Jud. fond.:;

Președinte:Cristescu Simona
Judecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1716/2009. Curtea de Apel Bucuresti