Recalculare pensii. Decizia 1718/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.1473/2008
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 1718/
Ședința publică de la 18 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.223 din data de 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27216/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatulMinisterul Apărării,având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.03.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.03.2009 și apoi la data de 18.03.2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.223 din data de 15.01.2008, pronunțată în dosarul nr. 27216/3/AS/2007, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.-/30.03.2007 contestatorului i-au fost recalculate drepturile de pensie potrivit prevederilor art.I pct.2 din Legea nr.479/2003 în funcție de o vechime de 32 de ani.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la Comisia de Contestații Pensii din cadrul
Prin decizia nr.61/21.06.2007 contestația a fost respinsă ca neîntemeiată motivându-se că pensia contestatorului a fost recalculată în mod corect potrivit documentelor aflate la dosarul de pensionare, neexistând posibilitatea legală de stabilire a unui cuantum mai avantajos al pensiei militare.
Instanța de fonda mai reținut că, în cauză, contestatorul beneficiază de pensie militară de serviciu stabilită în conformitate cu prevederile Decretului nr.214/1977 și că, în baza fișei cu elementele necesare pentru stabilirea soldei lunare brute ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat nr./09.08.2005,întocmită de Centrul Militar Timiș, pensia acestuia a fost recalculată în baza prevederilor art.I pct.2 din Legea nr.479/2003.
La stabilirea pensiei militare recalculate a fost valorificată în mod corect vechimea de 32 de ani așa cum reiese din fișa de pensie.
Instanța nu poate stabili, a reținut Tribunalul, că reclamantul a lucrat în condiții deosebite și să îl încadreze în prevederilor nr.HG 1294/2001 pentru că, pe de o parte, actul normativ a fost adoptat ulterior pensionării contestatorului și, pe de altă parte, pentru că încadrarea în condiții speciale sau deosebite de muncă se face de către angajator sau fostul angajator în condițiile stabilite de lege.
în opinia instanței, atâta timp cât prin dispozițiile art.4 din nr.HG 1188/2001, care nu au fost modificate prin nr.HG691/2004 și nici măcar prin nr.HG633/2006 ( art. 4 devenit art. 5) nu se prevede, în mod expres, faptul că vechimea în serviciu pentru recalcularea pensiilor militare de stat este cea rezultată din dosarul de pensionare, stabilită în ultima decizie de pensie, nu se poate dispune în sensul solicitat de către reclamant.
În acest sens sunt dispozițiile art.2 din nr.HG 1294/2001 potrivit cărora cadrele militare în activitate care lucrează în condiții deosebite și speciale, stabilite pentru personalul civil în condițiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, beneficiază de încadrarea în condițiile de muncă prevăzute pentru acesta prin ordin al conducătorilor instituțiilor prevăzute la art. 1, cu avizul structurii proprii de specialitate cu atribuții de inspecție a muncii.
în ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la emiterea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu cu luarea în calcul a soldei lunare brute în vigoare la data de 1.01.2002 și nu la data de 10.04.2001 corespunzătoare funcției maxime a ultimului grad avut în activitatea de cadru militar, pentru pensia militară de serviciu( art. 79 din Legea nr. 164/2001), instanța de fond a constatat că acesta este neîntemeiată și a dispus respingerea sa pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art.79 din Legea nr. 164/2001 pensiile militare stabilite în baza legislației anterioare datei intrării în vigoare a acestei legi se recalculează astfel: a) cuantumul pensiei în plată se actualizează, "având ca bază de calcul solda lunară brută în vigoare la data aplicării prezentei legi", corespunzătoare funcției maxime a gradului militar avut la data trecerii în rezervă, pe baza unei metodologii aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea instituțiilor prevăzute la art. 5 alin. (1).
Dispozițiile alin.2 din același text de lege sunt în sensul că sumele rezultate ca diferență între pensiile în plată și pensiile recalculate prin aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) se acordă eșalonat începând cu anul 2002, până la încheierea procesului de recalculare a pensiilor din sistemul public de pensii, după cum urmează:
a) pentru anul 2002, 10% din cuantumul diferenței, începând cu 1 ianuarie 2002 și 10% începând cu 1 iulie 2002;
b) pentru anul 2003, 20% din cuantumul diferenței, începând cu 1 ianuarie 2003 și 20% începând cu 1 iulie 2003;
c) pentru anul 2004, 20% din cuantumul diferenței, începând cu 1 ianuarie 2004 și 20% începând cu 1 iulie 2004.
Solicitarea contestatorului ca această recalculare să se efectueze prin raportare la solda lunară brută în vigoare la data de 1.01.2002 s-a apreciat că nu poate fi primită.
Astfel, prin noțiunea de solda lunară brută în vigoare la data aplicării prezentei legi, se înțelege solda de la data la care legea a intrat în vigoare și nicidecum data de la care se acordă drepturile recalculate conform alin.2 din art.79 al aceluiași text de lege, pentru că textul de lege nu distinge. Întrucât Legea nr. 164/2001 a intrat în vigoare la data de 10.04.2001, și nu s-a făcut nici o distincție cu privire la dispozițiile art. 79 alin.1, în mod corect pârâtul a avut în vedere la recalculare solda de la data de 10.04.2001.
în acest sens, instanța de fond a reținut că inclusiv dispozițiile legale referitoare la recalculare au intrat în vigoare la data de 10.04.2001, iar faptul că plata drepturilor rezultate din recalculare se efectuează eșalonat începând cu data de 1.01.2002 nu are nici un fel de relevanță în ceea ce privește conturarea limitelor noțiunii amintite.
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că, între data aplicării legii și data intrării în vigoare a legii există identitate, iar, dacă s-ar accepta ideea conform căreia nu ar fi vorba de același lucru și că noțiunea de aplicare a legii nu coincide cu data intrării în vigoare, ea tot nu poate fi confundată cu data efectuării plății drepturilor pretinse de reclamant, care începe la 1.01.2002, pentru că textul de lege nu distinge în privința unei alte date cu privire la intrarea în vigoare a dispozițiilor art.79 alin.1. Așadar dispozițiile art.79 alin.1 au intrat în vigoare, adică s-au aplicat de la data de 10.04.2001, atunci începând procesul de recalculare a pensiilor stabilite în baza legislației anterioare iar plata acestora a început în condițiile alin. 2 din art. 79.
La determinarea cuantumului pensiei recalculate, pârâtul nu a mai introdus în calcul procentul pentru pensie suplimentară în mod distinct, în raport de dispozițiile art.79 din Legea nr. 164/2001 și ale art. 5 din nr.HG 1188/2001, potrivit cărora, la terminarea procesului de recalculare, toate pensiile devin pensii militare de stat, fără a exista o delimitare între pensia de serviciu și pensia suplimentară.
A mai reținut Tribunalul că, potrivit dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 69 și art. 70 alin.2 din Legea nr.571/2003, veniturile din pensii mai mari de 900 lei se supun impozitului pe venit, iar conform art. 259 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 pensionarii cu pensii mai mari de 900 lei suportă contribuțiile de asigurări de sănătate. Pentru pensionari, CASS-ul se aplică numai pentru veniturile ce depășesc limita supusă impozitului pe venit și se calculează pentru diferența între cuantumul pensiei și această limită.
Impozitul pe venit se stabilește prin aplicarea procentului de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii care rezultă prin deducerea din cuantumul pensiei a sumei neimpozabile de 900 lei și a contribuțiilor obligatorii reținute și suportate de persoana fizică.
În ceea ce privește recalcularea pensiei în baza HG633/2006, s-a reținut că aceasta s-a efectuat conform buletinului de calcul din care rezultă că procentul pensiei pentru vechimea în muncă este de 64,30% rezultat ca adunare a procentului de 64% pentru vechimea de 32 de ani în serviciu și a procentului de 0,3% pentru cei 3 ani, 3 luni și 26 de zile in grupa a II-a de muncă. Acest procent, a stabilit prima instanță, a fost calculat în mod corect, deoarece contestatorul nu a dovedit o vechime mai mare în serviciu și nici alte perioade decât cele reținute de intimat ca fiind prestate în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 5 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
- instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor deciziei Curții Constituționale nr. 87/1999 și nici prevederilor nr.HG 633/2006, astfel încât nu a avut în vedere, pentru stabilirea vechimii în muncă, timpul lucrat în condiții deosebite, similare celor la care se face referire în cuprinsul nr.HG 1294/2001;
- Tribunalul a soluționat cauza fără a pune în discuție două certificate depuse de reclamant la dosarul cauzei, prin care acesta tindea a dovedi că a lucrat în condiții speciale, similare celor asemănătoare, recunoscute prin HG nr. 1294/2001 cadrelor militare în activitate;
- sentința civilă recurată nu a fost semnată de completul de judecată;
- prima instanță a stabilit greșit situația de fapt și a făcut o eronată interpretare a legii atunci când a constatat că recurentul reclamant, pensionat anterior intrării în vigoare la Legii nr. 164/2001, nu îi sunt aplicabile dispozițiile nr.HG 1294/2001, câtă vreme recurentul trebuie să fie supus unui tratament juridic identic cu acela al cadrelor militare pensionate după intrarea în vigoare a actelor normative menționate, care au lucrat în condiții identice;
- instanța de fond a nesocotit și decizia Curții Constituționale nr. 46/2002 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor nr.OUG 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, reținând că este nefondată cererea recurentului reclamant, întemeiată pe dispozițiile legale evocate, ce are ca obiect obligarea pârâtului la emiterea deciziei de recalculare a pensiei militare de serviciu, cu luarea în calcul a soldei brute în vigoare la data de 01.01.2002, și nu la data de 10.04.2001, corespunzătoare funcției maxime a ultimului grad avut în activitatea de cadru militar, pentru pensia militară de serviciu. Astfel, cât timp Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a nr.OUG 85/2001, data aplicării Legii nr. 164/2001 pentru cadrele militare cu pensii în plată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001 a rămas cea stabilită de nr.OUG 85/2001, respectiv data de 01.01.2002.
- Tribunalul a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale și atunci când a respins cererea privind revizuirea vechimii în muncă și stabilirea dreptului de pensie conform unui procent de 64,3%, în raport de dispozițiile nr.HG 633/2006. În mod eronat prima instanță nu a avut în vedere acest act normativ, ci și-a întemeiat soluția exclusiv pe dispozițiile nr.HG 691/2004.
- Instanța de fond a soluționat greșit cererea de recalculare a pensiei militare cu valorificarea și a pensiei suplimentare.
- În mod greșit prima instanță a respins cererea privind obligarea Ministerului Apărării să stabilească sumele corecte reținute din pensie cu titlu de impozit și contribuție pentru asigurările de sănătate în perioada iunie - decembrie 2006.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe noi, în sensul art. 305 din Codul d e procedură civilă.
În ședința publică din 07.05.2008, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 79 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 164/2001, prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. 2, art. 46, art. 124, art. 126 alin. 2, art. 78 și art. 147 alin. 4 din Constituția României, solicitând sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției motivate în scris.
Prin decizia nr. 1358 din 11 decembrie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 79 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, invocată de recurentul în prezenta cauză.
În ședința publică din 07.05.2008, recurentul a arătat cu privire la cererea de îndreptare, lămurire și completare a sentinței nr. 223/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul București că din eroare aceasta a fost înaintată Curții de Apel, instanța competentă să o soluționeze fiind Tribunalul București.
Prin concluziile scrise depuse la dosar pentru termenul din 4.03.2009, acesta a solicitat să se ia act că înțelege să renunțe la judecarea cererii de îndreptare, lămurire și completare a sentinței instanței de fond.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurentul contestator beneficiază de pensie militară de serviciu stabilită în conformitate cu prevederile Decretului nr.214/1977. În baza fișei cu elementele necesare pentru stabilirea soldei lunare brute ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat nr.CR 1261/09.08.2005 întocmită de Centrul Militar Timiș pensia acestuia a fost recalculată potrivit prevederilor art.I pct.2 din Legea nr.479/2003, în funcție de o vechime de 32 de ani, prin decizia nr.-/30.03.2007, începând cu dat de 01.08.2004.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la Comisia de Contestații Pensii din cadrul Ministerului Apărării.
Prin decizia nr.61/21.06.2007, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că pensia contestatorului a fost recalculată în mod corect potrivit documentelor aflate la dosarul de pensionare, neexistând posibilitatea legală de stabilire a unui cuantum mai avantajos al pensiei militare.
Referitor la prima critică, se reține că aceasta nu poate fi primită, câtă vreme Tribunalul a arătat în considerentele sentinței atacate că recalcularea pensiei s-a efectuat în conformitate cu prevederile nr.HG 633/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.188/2001, astfel cum rezultă din buletinul de calcul existent la fila 35 din dosarul instanței de fond.
Solicitarea recurentului reclamant de recalculare a pensiei militare de stat potrivit prevederilor nr.HG 633/2006 a fost soluționată favorabil de intimat, în acest sens fiind emis buletinul de calcul și referatul de plată a diferențelor de pensie.
În ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 87/1999, Curtea constată că, prin aceasta a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 6 din Legea nr. 55/1993 pentru modificarea și completarea Legii nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, act normativ car nu este incident în speță.
Cum atât minuta, cât și sentința recurată aflată în dosarul instanței de fond sunt semnate de cei doi judecători care au compus completul de judecată și de asistenții judiciari, iar copia hotărârii judecătorești ce se comunică părții nu trebuie semnată, Curtea reține că este nefondată și critica recurentului adusă sub acest aspect hotărârii atacate, întrucât lipsa semnăturilor se sancționează cu nulitatea numai în condițiile art. 258 alin. 1 din Codul d e procedură civilă sau ale art. 105 alin. 2 din același Cod, în această din urmă situație, dacă se dovedește că actul de procedură întocmit cu neobservarea formelor cerute de lege a produs părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia Tribunalul a soluționat cauza fără a pune în discuție două certificate depuse de reclamant la dosarul cauzei, prin care acesta tindea a dovedi că a lucrat în condiții speciale, similare celor recunoscute prin HG nr. 1294/2001 cadrelor militare în activitate.
Astfel, Tribunalul, în ședința publică din 15.01.2008, a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părți, în temeiul art. 167 din Codul d e procedură civilă, reclamantul având posibilitatea de a depune la dosar toate înscrisurile considerate a fi de natură să conducă la concluzia caracterului întemeiat al pretențiilor sale.
În mod corect prima instanță nu a analizat conținutul celor două certificate aflate la filele 15 și 16 din dosarul de fond, în raport de argumentele de drept avute în vedere pentru pronunțarea soluției atacate, privind inadmisibilitatea încadrării contestatorului în dispozițiile HG nr. 1294/2001, act normativ adoptat ulterior pensionării sale și care se referă la cadrele militare în activitate.
Prin urmare, reține ca fiind neîntemeiată cererea recurentului în sensul solicitării punctului de vedere al unui specialist în pensii militare în temeiul art. 201 din Codul d e procedură civilă, cu privire la certificatele nr. CR 456/17.02.2005 și nr. CR 466/15.02.2005. Astfel, pe de o parte, în raport de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, iar pe de altă parte, pentru considerentele anterior expuse, Curtea constată că nu se impune nici casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru completare probatoriului în acest sens.
Nu se poate reține nici că prima instanță a stabilit greșit situația de fapt și a făcut o eronată interpretare a legii, cum a susținut recurentul, atunci când a constatat că, în privința acestuia, întrucât este pensionat anterior intrării în vigoare la Legii nr. 164/2001, nu sunt incidente dispozițiile nr.HG 1294/2001.
În ce privește critica referitoare la discriminarea rezultată din supunerea contestatorului unui tratament juridic diferit față de cadrele militare pensionate după intrarea în vigoare a actelor normative mai sus menționate, care au lucrat în condiții identice, Curtea constată că recurentul nu a învestit instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000. În plus, chiar în ipoteza în care instanța ar fi fost sesizată cu o astfel de cerere, se reține că, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1325/2008, dispozițiile menționatei ordonanțe sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Instanța de contencios constituțional a reținut în mod constant că numai Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În ce privește susținerea recurentului potrivit căreia, cât timp Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a nr.OUG 85/2001, data aplicării Legii nr. 164/2001 pentru cadrele militare cu pensii în plată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001 a rămas cea stabilită de nr.OUG 85/2001, respectiv data de 01.01.2002, Curtea reține următoarele:
Articolul unic al nr.OUG 85/2001 dispune în sensul că prevederile art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 10 aprilie 2001, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002. Menționata ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 249/2002.
Suspendarea unui act normativ nu produce efecte sub aspectul intrării în vigoare a acestuia. Potrivit prevederilor art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în elaborarea actelor normative,după intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea,suspendareasau altele asemenea.
În motivarea deciziei nr. 46/2002, Curtea Constituțională a reținut că articolul unic al nr.OG 85/2001 nu instituie nici o discriminare intre cetățeni, care să fie contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, ci vizează doar termenul de la care se va acorda un drept nou unei anume categorii de cetățeni, respectiv militarilor pensionați pe baza legislației in vigoare anterior datei de la care se aplica dispozițiile Legii nr. 164/2001,categorie de cetățeni care se afla intr-o situație diferită fată de militarii care se pensionează pe baza acestei legi.
În plus, Curtea reține că recalcularea pensiei recurentului s-a realizat după încetarea suspendării aplicării dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 164/2001, în baza art. 79 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 164/2001, text modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 479/2003, și art. 2 din nr.HG 1188/2001, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din nr.HG 691/2004, dispoziții legale în conformitate cu care recalcularea pensiilor militare se efectuează pe bazasoldei lunare brute în vigoare la data de 10 aprilie 2001. Această împrejurare nu este de natură să conducă la concluzia că dispozițiile art. 79 din Legea nr. 164/2001 ar fi fost aplicate de intimată într-o perioadă când textul legal nu era în vigoare, câtă vreme pensia recurentului a fost recalculată la data de 30 martie 2007, cu respectare dispozițiilor legale în vigoare la acea dată.
Așa fiind, nu se poate reține că instanța de fond a soluționat cauza cu nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 46/2002 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor nr.OUG 85/2001 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 79 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
De altfel, Curtea constată că, după emiterea deciziei contestate, au intervenit modificări legislative prin care se creează cadrul juridic în baza căruia, la recalcularea pensiei, cadrele militare care, la data de 10.04.2001 aveau calitatea de pensionari militari să beneficieze de spor la vechimea în serviciu pentru perioadele în care, în calitate de cadre militare active, și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, speciale sau înalte condiții. Astfel, potrivit art. II și III din Legea nr. 90/2007 pentru completarea art. 9 din Legea nr. 164/2001, drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. 5 din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se acordă și se plătesc de la data de 1 ianuarie 2008 - data intrării în vigoare a legii -, în termenul general de prescripție, pe baza documentelor necesare stabilirii dreptului de pensie. Pentru întocmirea documentelor necesare recalculării pensiei militare în baza Legii nr. 90/2007, este necesar ca recurentul să se adreseze Centrului Militar Zonal
Nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia Tribunalul a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale și atunci când a respins cererea privind revizuirea vechimii în muncă și stabilirea dreptului de pensie conform unui procent de 64,3%, în raport de dispozițiile nr.HG 633/2006, întemeindu-și soluția exclusiv pe dispozițiile nr.HG 691/2004.
În mod corect instanța de fond a reținut că recalcularea pensiei în baza HG633/2006 s-a efectuat conform buletinului de calcul din care rezultă că procentul pensiei pentru vechimea în muncă este de 64,30% rezultat ca adunare a procentului de 64% pentru vechimea de 32 de ani în serviciu și a procentului de 0,3% pentru cei 3 ani, 3 luni și 26 de zile in grupa a II-a de muncă. Curtea reține ca fiind justă concluzia primei instanțe în sensul că acest procent a fost calculat în mod corect, deoarece contestatorul nu a dovedit o vechime mai mare în serviciu și nici alte perioade decât cele reținute de intimat ca fiind prestate în condiții speciale sau deosebite de muncă.
Așa cum s-a arătat în cele ce preced, având în vedere dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, în mod corect instanța de fond a constatat că este lipsită de temei solicitarea reclamantului în sensul ca, la recalcularea pensiei, conform art. 79 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 164/2001, modificată prin Legea nr. 479/2003, să i se acorde sporul de vechime corespunzător activităților desfășurate în condiții deosebite de muncă.
În ce privește critica privind modul de soluționare a cererii de recalculare a pensiei militare cu valorificarea și a pensiei suplimentare, Curtea reține că pentru cadrele militare pensionate anterior datei de 10.04.2001, potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 164/2001, cu modificările și completările ulterioare, la data încheierii procesului de recalculare a pensiilor militare de stat, efectuat potrivit prevederilor art. 79 din același act normativ, pensiile de serviciu și pensiile suplimentare au devenit pensii militare de stat, în înțelesul acestei legi.
Așa fiind, în luna iulie 2004, data finalizării procesului de recalculare a pensiilor militare de stat, pensia suplimentară de car beneficia reclamantul a fost adăugată la pensia de serviciu în plată, devenind pensie militară de stat. Prin urmare, nu există temei legal pentru ca, în cuprinsul deciziei de recalculare a pensiei nr. -/30.03.2007, pensia recurentului contestator recalculată cu începere din data de 01.08.2004 să fie evidențiată separat, pe două componente, și anume pensie de serviciu și pensie suplimentară.
de suport este și critica potrivit căreia în mod greșit prima instanță a respins cererea privind obligarea Ministerului Apărării la stabilirea sumelor corecte reținute din pensie cu titlu de impozit și contribuție pentru asigurările de sănătate în perioada iunie - decembrie 2006.
În mod just Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 41 lit. e), art. 69 și art. 70 alin.2 din Legea nr.571/2003, texte legale în temeiul cărora veniturile din pensii mai mari de 900 lei se supun impozitului pe venit. De asemenea, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 259 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, în conformitate cu care pensionarii cu pensii mai mari de 900 lei suportă contribuțiile de asigurări de sănătate. Pentru pensionari, contribuțiile la asigurările sociale de sănătate se aplică numai pentru veniturile ce depășesc limita supusă impozitului pe venit și se calculează pentru diferența între cuantumul pensiei și această limită.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.223 din data de 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.27216/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatulMinisterul Apărării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./25.04.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
