Obligație de a face. Decizia 1746/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1746/R-CA
Ședința publică din 20 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, Rm.V, Calea lui nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.561 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 13 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că rin p. cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i recunoască și să-i respecte proprietatea asupra unui număr de 968 norme prestate la fostul CAP.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 20 martie 1985-16 aprilie 1990, prestat la fostul CAP un număr de 968 norme.
În această perioadă nu a avut calitatea de membru cooperator ci pe aceea de specialist agricol cu studii superioare și în această calitate a fost retribuit în bani pe bază de ștat de plată potrivit funcției de bază. Cele 968 norme prestate reprezintă activitatea efectivă directă și nemijlocită efectuată în afara funcției de bază și în afara programului de muncă constând din lucrări agricole asupra unor loturi de teren cu diferite culturi agricole. Mai menționează reclamantul că normele prestate nu sunt norme atribuite și nici retribuții suplimentare.
Munca respectivă i-a fost recunoscută și plătită de către fosta CAP sub formă de bani și produse agricole, iar la desființarea acestuia i s-au recunoscut și achitat creanțele aferente.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Vaf ormulat întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
În ce privește excepția ridicată învederează că pe rolul Tribunalului Vâlceaa mai existat un dosar cu nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1022/2007, între cele două litigii existând identitate de părți, obiect și cauză.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că potrivit art.32 din Legea nr.80/1992 timpul util stabilit în condițiile alin.2 nu poate depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat și cum în adeverința dedusă judecății se confirmă că în perioada 1985-1990 s-au realizat 9,68 ani utili la pensie, adeverința este nulă de drept și nu poate fi avută în vedere.
Prin aceeași întâmpinare s-a arătat că în dosarul anterior s-au solicitat și obținut relații de la primăria orașului în sensul că pentru perioada respectivă nu s-a reținut și virat contribuția la asigurări sociale și cea pentru pensie suplimentară, astfel că în prezenta cauză se impune această verificare.
Prin sentința civilă nr.561/26 mai 2009, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii V prin întâmpinarea formulată la fila 13 dosar și a admis acțiunea formulată de reclamant.
A fost obligată pârâtă să recunoască reclamantului dreptul asupra celor 968 norme prestate la CAP în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.137 Cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare, s-a constatat că între cele două cauze respectiv prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr- nu există identitate de obiect, cauză și părți.
În primul dosar s-a solicitat să se calculeze pensia pentru limită de vârstă stabilită prin decizia nr.-/1997 și acordarea diferenței rezultate, în timp ce prin prezenta cauză se solicită recunoașterea dreptului de proprietate asupra celor 968 norme prestate. Cele două dosare neavând aceeași cauză, nu există triplă identitate pentru a opera autoritatea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că acțiunea este întemeiată, reținându-se următoarele:
Așa cum rezultă din adeverința nr.8014/23 mai 2008 emisă de Primăria orașului, reclamantul a realizat un volum de muncă concretizat în 968 norme prestate la fostul CAP.
Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a menționat că pentru perioada lucrată așa cum a rezultat dintr-un răspuns înaintat în dosarul anterior, nu s-a virat contribuția la asigurări asociale, ci contribuția pentru pensie suplimentară.
În realitate, astfel cum rezultă din adeverința nr.11141/2004 emisă de Primăria orașului, aflată la fila 16 dosar, în perioada lucrată s-a calculat și virat și pensia suplimentară.
Potrivit art.8 din Legea nr.19/2000, constituie stagiu de cotizare perioada în care o persoană a plătit contribuția de asigurări sociale în sistemul public din România precum și în alte țări în condițiile stabilite prin și Convenții internaționale la care România este parte.
Prin răspunsul înaintat de Primăria, s-a confirmat că reclamantului i-au fost reținute S, și pensia suplimentară pentru perioada efectiv lucrată.
Ca urmare, acea perioadă reprezintă stagiul de cotizare ce poate fi valorificat la stabilirea drepturilor de pensie.
Conform art.160 din Legea nr.19/2000 modificată și republicată, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
Reținând punctul de vedere exprimat prin adresa sus-amintită emisă de Primăria, tribunalul a constatat că sub acest aspect solicitarea reclamantului este întemeiată.
S-a precizat în întâmpinare că art.32 din Legea nr.80/1992 prevede că timpul util stabilit în condițiile alin. 2 nu poate depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat iar adeverința dedusă judecății confirmă că în perioada 1985-1990 s-a realizat 9,68 ani utili la pensie și ca urmare adeverința este nulă de drept.
O adeverință conținând erori de calcul nu poate fi considerată nulă de drept de către pârâtă pentru acest motiv, Casa Județeană de Pensii V având posibilitatea de a reține timpul corect calculat, astfel că nici acest considerent nu poate fi avut în vedere de instanță.
S-a considerat că normele prestate de reclamant la fosta CAP reprezintă valori create prin munca acestuia asupra cărora are un drept de proprietate în conformitate cu Normele de drept ale Comunității Europene.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii V, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
- Prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală prin aceea că a ignorat faptul că intimatul-contestator s-a mai judecat pentru aceeași acțiune, iar prin sentința civilă nr.1022/10.12.2007 a Tribunalului Vâlcea, rămasă irevocabilă, i-a fost respinsă acțiunea pe considerentul că nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale și pensie suplimentară, iar instanța în mod nelegal nu a dispus atașarea dosarului respectiv și în consecință perioada dedusă judecății nu poate fi avută în vedere conform prevederilor Legii nr.19/2000.
- Instanța de fond nu a ținut cont de conținutul eronat al adeverinței dedusă judecății în raport de prevederile art.32(3) din Legea nr.80/1992 privind pensiile agricole și care stabilea că timpul util stabilit nu poate depăși numărul de ani munciți.
- Au fost ignorate prevederile art.38 din Legea nr.1/1982 potrivit cu care intimatul-contestator care a avut o funcție de conducere în unitatea agricolă era obligat să execute norme, reprezentând între 20-25% din volumul de muncă stabilit pentru membri cooperatori, ca urmare normele prestate erau obligatorii și derivau din contractul de muncă.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare, invocând faptul că recursul este inadmisibil întrucât nu poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.1, 9 Cod procedură civilă și că în realitate criticile recurentei se încadrează în dispozițiile art.304 pct.11 și 10 Cod procedură civilă, care au fost abrogate, iar în subsidiar solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, deoarece a constatat în mod întemeiat că nu sunt aplicabile dispozițiile art.1201 cod civil raport la sentința civilă nr.1022/10.12.2007 a Tribunalului Vâlcea, nefiind identitate de părți, obiect și cauză.
În speța dedusă judecății, intimatul-contestator având calitate de specialist agricol și deci neavând calitatea de membru cooperator nu avea obligația să plătească contribuția de asigurări sociale, situație care rezultă din art.6 din Legea nr.4/1977, iar aceasta se încadrează în prevederile art.170 din Legea nr.19/2000, menționând că normele prestate la fosta CAP reprezintă valori create prin munca sa asupra cărora are un drept de proprietate în conformitate cu jurisprudența CEDO.
În ședința din 2 octombrie 2009, Curtea a emis o adresă către Primăria Orașului în sensul de a comunica dacă pentru perioada 20.03.1985-16.04.1990, contestatorului i s-au reținut contribuțiile la CAS și pensie suplimentară, iar la fila 25 s-a răspuns de către primărie în sensul că în perioada dedusă judecății nu s-au virat și reținut contribuții la CAS și pensie suplimentară.
Referitor la excepția invocată de către intimatul-contestator și anume aceea prin care se pretinde că recursul este inadmisibil întrucât nu poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.1 și 9 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă această excepție, întrucât, pe de o parte recurenta-pârâtă a precizat în mod expres că se raportează la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, iar Curtea constată că aceste critici sunt corect încadrate în dispozițiile textului de lege special, deoarece vizează motive de nelegalitate ale sentinței recurate.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod greșit s-a respins de către instanța de fond excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.1022/10 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin acea sentință, contestatorul a solicitat recalcularea cuantumului pensiei raportat la faptul că în perioada 1985-1990 lucrat la CAP, solicitând de asemenea, să se ia în considerare numărul de 968 de norme prestate de acesta, iar prin sentința respectivă a fost respinsă contestația formulată de intimatul-contestator.
Mai mult decât atât, la acel dosar instanța a avut în vedere aceeași adeverință, respectiv nr.11141/2004 emisă de Primăria Orașului, potrivit cu care s-a constatat că nu au fost reținute intimatului-contestator contribuția la CAS și pensia suplimentară pentru normele efectiv prestate și ca atare acestea nu pot fi considerate timp util la pensie, în condițiile art.160 alin.3 din Legea nr.19/2000, și deci nu reprezintă un stagiu de cotizare ce poate fi valorificat la stabilirea drepturilor de pensie.
Așa după cum se poate observa în mod clar, ambele acțiuni urmăresc aceeași finalitate și anume aceea că cele 968 norme prestate la CAP să fie avute în vedere la cuantumul pensiei în favoarea intimatului-contestator.
Pentru a exista identitate de obiect, nu este nevoie ca acesta să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acțiunilor să rezulte că este același. Cu alte cuvinte, din cuprinsul celor două acțiuni să rezulte în mod neechivoc că scopul final urmărit de intimatul-contestator este același, iar soluția dată de către prima instanță are putere de lucru judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.
Esențial fiind, ca să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute din prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară, ceea ce trebuie să se verifice de către instanțele judecătorești este dacă prin noua acțiune intimatul-contestator nu urmărește același scop ca și în primul proces. Această situație există și în cazul în care problema a fost discutată în primul proces numai pe cale incidentă.
În concluzie, Curtea reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil, situație față de care nu vor mai fi analizate celelalte critici, raportat la reținerea excepției autorității de lucru judecat.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.312 și art.316 Cod procedură civilă, precum și art.291 din Codul muncii, va admite recursul declarat de intimată și va modifica sentința, iar pe fond va respinge acțiunea formulată de intimatul-contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de intimata-recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Rm.V, Calea lui nr.157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr.561/26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în Rm.V, Calea lui nr.162, bloc 26,.B,.7, județul
Modifică sentința, iar pe fond respinge acțiunea formulată de intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./23.11.2009
GM/6 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
