Obligație de a face. Decizia 1754/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1754
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și intervenienții și împotriva sentinței civile nr. 617/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA solicită admiterea recursului declarat în cauză de această instituție, pentru motivele arătate în scris, iar cu privire la recursul reclamanților și intervenienților, pune concluzii de respingere a acestuia, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 617/09.06.2009, Tribunalul C - Saa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării precum și cererea de intervenție formulată de intervenienții și, a obligat pârâții să elibereze în favoarea reclamanților și a intervenienților adeverințe în care să fie menționat sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică de 50%, începând cu data de 29.08.2000 și până la data încetării raporturilor de muncă; s-a respins petitul privind reactualizarea sporului acordat prin adeverință, precum și capătul de cerere având ca obiect acordarea în continuare a acestui spor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 34 pct. 1 și 5 din Codul muncii sunt aplicabile, astfel că la solicitarea salariatului angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, și care să cuprindă toate drepturile salariale și sporurile acordate.
În speță, nu s-a făcut dovada existenței unei solicitări de către foștii salariați - reclamanți și intervenienți la unitatea angajatoare, în vederea eliberării adeverinței respective și nici nu s-a făcut dovada că au primit efectiv sporul solicitat în baza unei hotărârii judecătorești irevocabile.
Față de obiectul acțiunii principale și a cererii de intervenție în interes propriu, prima instanță a apreciat că reclamanții și intervenienții au dreptul la eliberarea unor adeverințe de către fostul angajator, dare să conțină mențiunea privind sporul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, însă accesoriul privind reactualizarea sporului este neîntemeiat.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții și intervenienții solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii și a cererii de intervenție în totalitate, astfel cum au fost formulate.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, hotărârea este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că cererea privind eliberarea adeverințelor conform art. 18 alin.1 lit. a și b din HG nr. 1275/2005, este întemeiată, astfel că instanța de fond a aplicat greșit legea privându-i de plata unor drepturi de pensie care nu cuprinde toate sporurile așa cum stabilesc dispozițiile OUG nr. 83/2000.
Invocând prevederile art. 371 Cod procedură civilă, recurenții arată că petitul privind actualizarea în raport de rata inflației a sporului menționat în adeverință se impune a fi admis întrucât instanța nu a avut în vedere prevederile legale în materie când a respins acest petit.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA prin recursul declarat a solicitat modificarea hotărârii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă, criticând hotărârea pe temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul următoarelor motive:
Instanța de fond a adăugat la legea de salarizare a magistraților și a încălcat prevederile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, referitoare la modalitatea de calcul a pensiei de serviciu, ignorând ceea ce conțin dispozițiile legale în materie și anume că pensia de serviciu se actualizează de la data la care se majorează indemnizația brută lunară a unui magistrat, astfel că obligarea la eliberarea adeverințelor cu sporul solicitat este nelegală.
Totodată, pârâtul recurent arată că Decizia nr. XXI a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, însă includerea și plata sporului de 50% categoriei de magistrați pensionari nu are temei juridic având în vedere și adresa nr. 10444/2008 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secția de resurse umane și documentare.
Examinând recursul declarat de către reclamanți și intervenienți, Curtea apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea privind actualizarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică și acordarea acestui spor începând cu data de 29.08.2000 precum și menționarea sporului respectiv pe viitor în adeverința solicitată, este lipsită de temei legal astfel cum corect a reținut prima instanță, câtă vreme reclamanții și intervenienții sunt magistrați pensionați și nu au beneficiat de un astfel de spor pe perioada activități desfășurate până la data pensionării, și nici nu sunt beneficiarii unei astfel de drept în baza vreunei hotărârii judecătorești irevocabile.
Actualizarea unui drept salarial se impune a fi acordată în temeiul art. 192 Codul muncii, însă în speță, obiectul acțiunii este altul și în consecință nu pot fi aplicate aceste dispoziții legale după cum nu sunt aplicabile nici prevederile art. 371 Cod procedură civilă, invocate greșit în recurs, întrucât reclamanții și intervenienții nu sunt posesorii unui titlu executoriu.
Așa fiind, instanța de recurs apreciază că nu există nici un motiv de casare a hotărârii astfel cum au solicitat reclamanții și intervenienții, ceea ce impune respingerea recursului.
Analizând motivele de recurs formulate de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA se constată că acestea sunt întemeiate, însă nu sub aspectul respingerii acțiunii principale ca inadmisibilă, ci din prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii petitului din acțiunea principală și din cererea de intervenție care vizează eliberarea adeverințelor, ca prematur introduse și anume:
Solicitarea reclamanților și a intervenienților de a se emite în favoarea acestora, de către fostul angajator, a adeverințelor în care să fie menționat sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută de încadrare, reactualizat cu rata inflației, începând cu 29.08.2000, precum și acordarea în continuare a sporului respectiv, nu are temei legal câtă vreme dispozițiile art. 34 pct. 1 și 5 Codul muncii, raportat la dispozițiile art. 18 din HG nr. 1275/2005, prevăd forma și conținutul adeverinței pe care este obligat angajatorul să o elibereze, la cerere, salariatului.
Obiectul acțiunii dedusă judecății, precum și a cererii de intervenție nu se circumscrie dispozițiilor legale antemenționate, ci dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, care prevăd acordarea dreptului reprezentând sporul de stres și solicitare neuropsihică, categoriilor menționate în actul normativ și nicidecum eliberarea unei adeverințe în sensul celor formulate de către reclamanți și intervenienți.
Mai mult, în cauză, așa după cum a reținut la un moment dat prima instanță, nu s-a făcut dovada că a existat o astfel de solicitare în raportul juridic necontencios dintre angajator și salariat, și nici dovada că reclamanții și intervenienții sunt beneficiarii unui astfel de spor acordat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Față de acestea, petitul acțiunii principale și a cererii de intervenție privind eliberarea adeverinței care să cuprindă sporul solicitat, raportat la dispozițiile OG nr. 8/2007, și luând în considerare adresa nr. 10444/2008, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, apar ca prematur introduse, drept pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, a se modifica parțial hotărârea în sensul respingerii și acestui petit, cu menținerea restului dispozițiilor hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanți și intervenienți împotriva sentinței civile nr. 617/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Admite recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică parțial hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților și a intervenienților ca prematur introdusă.
Menține restul dispozițiilor hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /23.12 2009
Tehnored./ 23.12 2009/2 ex
Prima instanță: și
Tribunalul C-S
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
