Obligație de a face. Decizia 2278/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.180/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2278/
Ședința publică de la 08 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.6309 din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16406/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face, plată indemnizație".
La apelul nominal făcut în ședința nu au răspuns: recurenta Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 26.03.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6309 din data de 14.10.2008, pronunțată în dosarul nr.15406/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea precizată formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat intimata să restituie contestatorului indemnizația cuvenită pentru luna martie 2008, în baza Legii nr. 341/2004.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/5.03.2008, contestatorului i-a fost suspendată indemnizația în baza Legii nr. 341/2004, de la 1.03.2008, plata acesteia fiind reluată, cu începere din 1.04.2008, în baza deciziei nr. -/3.04.2008, emisă ca urmare a depunerii la intimată a declarației solicitate, la 31.03.2008.
A mai stabilit prima instanță că intimata trebuia să plătească, odată cu reluarea în plată, și indemnizația pe luna martie 2008, deoarece efectul suspendării acesteia constă în neplata indemnizației doar pe perioada suspendării, dreptul subzistând pe această perioadă. La reluarea în plată, însă, a mai reținut instanța de fond, drepturile restante se achită pe perioada în care au fost suspendate, dacă pe această perioadă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a fi plătite.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că nu există nici un motiv în baza căruia intimata să refuze plata indemnizației pe perioada suspendării, adică pe luna martie, deoarece nici pentru această lună veniturile contestatorului nu depășesc salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Chiar dacă nedepunerea declarației duce la suspendarea temporară a indemnizației, plata retroactivă a acesteia se poate refuza doar în cazul și pentru lunile în care veniturile solicitantului depășesc salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 42și ale art. 43din Legea nr. 341/2004.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului B, cu referire la dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, a arătat, în esență, că intimatul nu a depus declarația pe proprie răspundere, conform prevederilor legale, din care să rezulte că nu au intervenit modificări în cuantumul venitului său. Or, legea îl sancționează pe beneficiarul care nu-și îndeplinește obligația depunerii declarației prin suspendarea plății indemnizației.
A mai susținut recurenta că prevederile Legii nr. 341/2004 se coroborează cu acelea ale art. 187 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora sumele plătite necuvenit se recuperează de la beneficiarul deciziei.
Prin urmare, recurenta a apreciat că debitul a fost stabilit în mod corect de 2, din culpa exclusivă a reclamantului, iar măsura restituirii sumei reținute, dispusă de instanța de fond, este o eroare de interpretare a legii.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a-l admite ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește motivul de recurs subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că nu poate fi reținută incidența acestuia în cauză. Astfel, recurenta nu a arătat în concret în ce constă denaturarea actului juridic dedus judecății, simpla afirmație în acest sens nefiind de natură a conduce la admiterea recursului.
Sub aspectul criticilor ce se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, se rețin următoarele:
Prin decizia nr. -/5.03.2008, emisă de - Casa locală de pensii a sectorului 2, recurentului contestator i-a fost suspendată indemnizația reparatorie prevăzută de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004, reținându-se că nu a depus declarația pe proprie răspundere prevăzute de lege. (fila 2 a dosarului instanței de fond)
Deși contestatorul a învestit instanța cu o contestație împotriva acestei decizii, în ședința publică din 14.10.2008 și-a precizat cererea, arătând că nu mai solicită decât plata indemnizației pe luna martie, deci nu și verificarea legalității deciziei în temeiul căreia plata indemnizației reparatorii a fost suspendată.
Se reține că plata indemnizației se suspendă cu titlu de sancțiune, pentru neîndeplinirea obligației prevăzute de lege în sarcina beneficiarului indemnizației reparatorii constând în depunerea din șase în șase luni a unei declarații pe proprie răspundere în sensul că nu realizează venituri sau veniturile realizate sunt mai mici decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale.
Curtea constată că textul art. 42alin. 2 din Legea nr. 341/2004 nu poate fi privit izolat, ci interpretarea sa trebuie făcută sistematic, ținându-se cont de legăturile pe care norma interpretată le are cu alte dispoziții, fie din același act normativ, fie din alte acte normative.
Potrivit dispozițiilor art. 43alin. 2 din Legea nr. 341/2004, reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel.
Or, în raport de dispozițiile art. 93 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000, care reprezintă dreptul comun în materia asigurărilor sociale, reluarea în plată a pensiilor suspendate - indiferent dacă suspendarea s-a produs în temeiul legii generale sau în baza unor legi speciale - se face la cerere, începând cu luna următoare celei în care a încetat cauza suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la data încetării cauzei suspendării, iar în situația în care cererea de reluare în plată a fost depusă după expirarea termenului de 30 de zile, plata se face începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea.
Cum, în cauză, plata indemnizației reparatorii prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea nr. 341/2004 a fost reluată începând cu data de 1.04.2008, conform deciziei nr. -/3.04.2008 (fila 10 a dosarului instanței de fond), cu respectarea dispozițiilor legale mai sus evocate, Curtea reține caracterul neîntemeiat al solicitării reclamantului în sensul achitării indemnizației reparatorii și pentru luna martie 2008.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.6309 din data de 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15406/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge contestația, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./07.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
