Obligație de a face. Decizia 229/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4782/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 229R
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.3809 din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII - DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, având ca obiect "obligație de a face eliberare adeverință".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta personal, lipsind intimatul Ministerul Apărării - Direcția Instanțelor Militare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 04.12.2009, de către recurenta, motivele de recurs în 3 exemplare, acestea fiind comunicate intimatului în aceeași zi.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu obligarea intimatului la eliberarea adeverințelor necesare la stabilirea pensiei de serviciu pe perioada 03.10.2005 - 12.10.2007, perioadă în care a fost privată de drepturi.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3809 din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriul cu pârâtul Ministerul Apărării - Direcția Instanțelor Militare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 30.10.2007, pârâtul a emis reclamatei adeverința necesară stabilirii pensiei de serviciu în baza OUG nr.100/2007, începând cu data de 12.10.2007.
Reclamanta se consideră nedreptățită față de data acordării pensiei de serviciu apreciind că aceasta i se cuvine din anul 2005, deoarece a formulat cerere la pârât pentru eliberarea adeverinței la data de 19.05.2007.
Se observă că, în fapt, reclamanta dorește ignorarea prevederilor legale în vigoare la data cererii sale din 19.05.2007.
Acest fapt este relevat de cerere sa ulterioară din 17.07.2007, în care reclamanta menționează că se încadrează în prevederile Legii nr.567/2004 și nici un alt normativ sau lege apărute ulterior nu pot să îi afecteze drepturile de la data de 3.10.2005, de la care solicită stabilirea pensiei de serviciu prin eliberarea adeverinței, deoarece decizia de pensionare pentru limită de vârstă în sistemul public nr.-/26.04.2007 a fost emisă mai târziu datorită sistemului birocrat existent.
În acest sens menționează reclamanta și în concluziile scrise depuse la termenul din 7.05.2008, în dosarul nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI, susținând că pârâtul a omis faptul că la data de 3.10.2005, data la care reclamanta avea dreptul de pensie, erau valabile prevederile Legii nr.567/2004 și nici un alt act normativ sau lege apărute ulterior nu pot să-i afecteze drepturile. Practic solicita încălcarea prevederilor legale în vigoare la data cererii sale din 19.05.2007 și ultaactiveazarea unor norme existente cu 2 ani în urmă, deși, cum rezulta din dispozițiile art.15 din Constituție, dispozițiile legale au putere pentru viitor, așadar până la data abrogării lor, iar dispozițiile legale de modificare sunt cele care se aplică în viitor după data adoptării lor, până la data înlocuirii (abrogării) lor prin alte dispoziții legale, si nu se pot aplica la 19.05.2007 niște dispoziții legale care ar fi existat cu mult timp înainte. La data cererii reclamantei, 19.05.2007, pârâtul era obligat să aplice prevederile legale în vigoare.
Potrivit art.68 din Legea nr.567/2004 în forma inițială nemodificată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor cu vechime de cel puțin de 25 ani în funcție beneficia la împlinirea vârstei prevăzute de lege (Legea nr.19/2000) de pensie de serviciu în cuantum ce 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
Legea nr.17/11.01.2006, publicată în MO. din 19.01.2306, a modificat art.68 din Legea nr.567/2004 a stabilit că personalul auxiliar de specialitate cu o vechime de cei puțin 25 ani în funcție beneficia la împlinirea vârstei de 65 ani de pensia de serviciu, categorie de pensie mai favorabilă decât pensia de limită de vârstă din sistemul public de pensii. Prin OUG nr.100/2007, care a intrat în vigoare la 12.10.2007 conform art.115 alin.5 raportat la art.78 din Constituție, au intrat în vigoare la 12.10.2007 prevederile art.IV și art.III din Ordonanță, care au stabilit că Legea nr.567/2004 - art.68 - se modifică în sensul că vârsta necesară pensiei de serviciu este de 60 ani și că aceasta este și eșalonată între un interval cuprins între 1.10.2007 - 1.01.2009 pornind de la 53 ani și 2 luni treptat până la 60 ani.
Pârâtul a aplicat imediat aceste dispoziții legale favorabile reclamantei, eliberând reclamantei adeverința necesară pensionării începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței. În consecință, cum instanța nu va putea dispune utraactivarea normelor legale ale legii vechi, inaplicabile la data cererii adresate de reclamantă pârâtului, în condițiile în care aceasta nici nu și-a orientat diligentele proprii înainte de modificările legislative care nu-i mai erau favorabile, fie în sensul chemării în judecată a organului de pensii din sistemul public, fie în sensul chemării în judecată a pârâtului, pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă din sistemul public, respectiv să îi elibereze adeverința necesara întocmirii dosarului de pensie de serviciu la data când ar fi apreciat că i s-ar fi cuvenit, în condițiile dispozițiilor Legii nr.567/2004 așa cum au fost supuse normelor legale modificatoare ale acesteia, se va dispune respingerea acțiunii de față, așa cum a fost formulata, inclusiv cu privire la cheltuieli de judecata, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 16.07.2009 sub nr. nr- (Număr în format vechi 4782/2009).
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că declarat recurs împotriva sentinței nr. 3809/ 06.05.2009 a Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale solicitând instanței prin acțiunea formulată să dispună obligarea pârâtului (Direcția Instanțelor Militare) la eliberarea adeverințelor necesare pentru stabilirea pensiei de serviciu pe perioada 03.10.2005-12.10.2007 conform 567/ 2004 și cu indexările ulterioare deoarece, cu toate că instanța a făcut o analiză pertinentă asupra cazului, a ajuns la concluzii eronate.
Precizeaza că procesul privind stabilirea drepturilor legale ce i se cuvin durează de aproape 4 ani datorită unei greșeli făcute de Casa de Pensii care nu a aplicat corect prevederile 19/ 2000. Eroarea a fost îndreptată conform Sentinței nr. 2689/ 15.06.2005 a Tribunalului București Secția a VIIl-a rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 194/ R/ 24.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI.Această decizie, datorită modului birocratic al Casei de Pensii, a fost pusă în aplicare cu întârziere în urma a numeroase audiențe inclusiv la Casa Națională de Pensii.
Ca urmare a acestui fapt s-au stabilit drepturile pentru pensie pentru limită de vârstă la data de 03.10.2005 dar decizia a fost eliberată abia la data de 26.04.2007.
Mai precizeaza recurenta ca la data de 03.10.2005 erau în vigoare prevederile 567/ 2004. In mod eronat instanța a stabilit că se doreste încalcarea prevederilor unor legi care erau în vigoare la data de 19.05.2007 prin cererile justificate pe care le-a adresat Direcției Instanțelor Militare, in conditiile in care instituțiile sus menționate au făcut aceasta prin nerezolvarea cu celeritate a deciziei definitive și irevocabile a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prin apariția unor noi acte normative nu se pot prescrie prevederi care erau valabile la o anumită dată și de care beneficia.
Este incorect ce se susține că nu pot fi aplicate prevederile 567/ 2004 datorită faptului că a făcut cererea de solicitare a drepturilor în 2007 omițându-se coroborarea acestei date cu data de eliberare a deciziei de pensie pentru limită de vârstă.
Arata recurenta ca nu i se poate imputa că nu a intervenit la timp, deoarece a făcut acest lucru la data de 11.04.2006, la 19.05.2007, la 17.07.2007 și la 21.09.2008 și răspunsul paratei a fost ca acestea nu se vor lua în considerare până nu se va emite decizia de pensionare pentru limita de vârstă. Această decizie s-a emis la data de 05.04.2007.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin sentința civila nr. 2689/ 15.06.2005 a Tribunalului București Secția a VIIl-a rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 194/ R/ 24.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTIa fost obligata Casa de Pensii a Municipiului B sa sa emita o noua decizie prin care sa stabileasca o pensie anticipata partiala cu incepere din data de 01.12.2004 pe baza unei varste standard de pensionare de 56 de ani si 6 luni.
Recurenta a indeplinit aceasta conditie de varsta in octombrie 2005.
Prima cerere formulata de recurenta in vederea eliberarii adeverintei pentru stabilirea pensiei de serviciu a fost facuta la data de 26.07.2005, dupa cum sustine parata intimata in intampinarea depusa in dosarul nr- al Curtii de Apel B Sectia a VIII-a (20 si urm.). La acel moment, recurenta nu indeplinea conditia de varsta pentru pensionare in sistemul public de pensii conform Legii nr. 19/2000.
Art 68 din Legea nr. 567/2004 avea la acea daca urmatorul continut:" Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum a fost prevăzut la art. 3, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcție, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării".
In consecinta, la acea data nu i se putea recunoaste dreptul la pensia de serviciu.
Prin decizia de pensionare nr.-/26.04.2007 s-au stabilit drepturile de pensie ale recurentei reclamante in baza Legii nr. 19/2000 incepand cu data de 03.10.2005, cand aceasta a realizat conditia de varsta stabilita prin sentinta civila nr. 2689/ 15.06.2005 a Tribunalului București.
Dupa cererea depusa la data de 26.07.2005, ecurenta nu a mai depus o alta cerere decat la data de 19.05.2007 (10 dosar nr-), urmata de o alta cerere la data de 17.07.2007 (f 11 dosar nr-) si o cerere formulata prin avocat in ianuarie 2008( 15 dosar nr-).
Din actele dosarului nu rezulta ca recurenta a formulat vreo cerere la data de 11.04.2006, cum sustine in cererea de recurs.
La momentul formularii cererii din 19.05.2007 Legea nr. 567/2004 suferise anumite modificari, iar art. 68 modificat prin Legea nr. 17/2006 prevedea urmatoarele: "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 65 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media salariilor de bază brute lunare realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării. În calcularea mediei salariilor de bază brute lunare se includ și sporurile cu caracter permanent".
Recurenta nu indeplinea conditia de varsta stabilita de lege.
Ca urmare a modificarii Legii nr. 567/2004 prin OUG nr. 100/2007, a fost eliberata adeverinta necesara stabilirii pensiei de serviciu in favoarea recurentei reclamante.
Dupa cum mentioneaza si in cuprinsul cererii de recurs, recurenta solicita eliberarea adeverințelor necesare pentru stabilirea pensiei de serviciu pe perioada 03.10.2005-12.10.2007 conform 567/ 2004, în vigoare la data de 03.10.2005, motivand ca prin apariția unor noi acte normative nu se pot prescrie prevederi care erau valabile la o anumită dată și de care beneficia.
de aceste precizari, retinem ca in mod corect prima instanta a stabilit ca recurenta reclamanta doreste stabilirea pensiei de serviciu in conditiile Legii nr. 567/2004 in forma in vigoare la data de 03.10.2005.
Constatam ca la data implinirii varstei standard de pensionare retinuta de Casa de pensii ca fiind de 56 de ani si 6 luni, dupa cum se stabilise prin sentinta nr. 2689/ 15.06.2005, recurenta nu a facut vreo cerere catre paratul intimat, cu toate ca avea cunostinta de continutul mai sus mentionatei sentinte.
Chiar daca decizia de pensionare nu a fost emisa decat in anul 2007, recurenta avea dreptul de a pretinde paratului emiterea adeverintei pentru stabilirea pensiei de serviciu in octombrie 2005, iar in cazul unui refuz din partea acestuia avea posibilitatea de a se adresa instantei de judecata, ceea ce nu a facut. Stabilirea pensiei de serviciu nu era conditionata de emiterea deciziei de pensionare in sistemul Legii nr. 19/2000, ci de indeplinirea conditiilor prevazute de aceasta.
Or, la data formularii primei cereri recurenta era beneficiara unei pensii anticipate partiale, abia in octombrie 2005 indeplind conditia de varsta necesara.
Ulterior, au intervenit modificari legislative care sunt de imediata aplicare, astfel incat nu se putea solutiona favorabil cererea recurentei prin raportare decat la actele normative in forma pe care acestea o au la data solicitarii stabilirii pensiei de serviciu. Paratul intimat nu avea obligatia de a emite din oficiu adeverinta pentru stabilirea pensiei de serviciu.
Nu se poate imputa paratului intimat ca nu a respectat sentinta nr. 2689/ 15.06.2005, deoarece aceasta institutie nici nu a fost parte in litigiului finalizat prin pronuntarea acestei sentinte. Mai mult, sentinta a privit stabilirea pensiei anticipate partiale in sistemul public de pensii, iar nu stabilirea pensiei pentru limita de varsta, iar decizia de pensionare emisa la data de 26.04.2007 nu a fost emisa in urma pronuntarii sentintei nr. 2689/ 15.06.2005,cum sustine recurenta, avand cu totul alt obiect. Faptul ca a fost mentionata data de 03.10.2005 este consecinta contestarii deciziei de pensionare si faptului ca sentinta se bucura de autoritate de lucru judecat in privinta stabilirii varstei standard de pensionare, impotriva careia nu este permisa dovada contrara, cf. art. 1200 si urm. din Codul civil.
Motivele pe care recurenta sustine ca paratul intimat le-a folosit pentru a justifica neeliberarea adeverintei nu au relevanta, deoarece nu pot inlatura de la aplicare un act normativ. Daca era nemultumita de refuzul paratului intimat, recurenta avea posibilitatea de a se adresa instantelor de judecata, lucru pe care l-a facut dupa 3 ani de la prima cerere formulata catre paratul intimat.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.3809 din data de 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării - Direcția Instanțelor Militare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
26.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
