Recalculare pensii. Decizia 230/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6040/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 230R
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4266 din data de 19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul,având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, personal legitimat în fața instanței, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 04.01.2010, de către intimatul întâmpinare și înscrisuri în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat,și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4266/19.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A obligat pârâta la plata sumei de 1645 lei către reclamant, reprezentând diferența dintre sumele efectiv încasate și cele cuvenite reclamantului pe perioada iulie 2005 - decembrie 2008.
A obligat pârâta să emită o decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadei înscrise în adeverința nr.3775/12.11.2004 emisă de BNR; a respins capătul de cerere privind acordarea de daune materiale, ca neîntemeiat.
A obligat pârâta la plata sumei de 301,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
În considerente a reținut că prin deciziile nr. 81058 din 23.12.2005, 07.12.2006 și 30.08.2006 s-a recalculat pensia cuvenită reclamantului, stabilindu-se la fiecare recalculare câte un nou punctaj.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză și din răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamant, instanța a reținut că diferența dintre sumele efectiv încasate și cele cuvenite reclamantului este de 1645 lei.
În ceea ce privește adeverința nr. 3775/12.11.2004 emisă de BNR, instanța constată că intimata nu a luat în calcul la stabilirea pensiei și perioada 01.01.1995-01.11.1998, în care reclamantul a lucrat, cumulând pensia cu salariul.
Față de situația de fapt reținută, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Casa de Pensii și alte Drepturi Sociale a Municipiului B, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 1645 lei către reclamant, reprezentând diferența dintre sumele efectiv încasate și cele cuvenite reclamantului pe perioada iulie 2005 - decembrie 2005, de asemenea, a obligat pârâta să emită o decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadei înscrise în adeverința nr. 3775 din 12 noiembrie 2004 emisă de BNR.
Instanța a respins capătul de cerere privind acordarea de daune materiale ca neîntemeiat, având în vedere că reclamantul nu a produs dovezi pe acest capăt de cerere.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea pronunțata de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art.304, pct. 4, pct. 9 Cod procedură civilă).
Potrivit considerentelor sentinței, instanța de fond a preluatconcluziile raportului de expertiza ad litteram, transformând în argument calculele efectuate de expert, argumente ce au determinat-o să concluzioneze că reclamantul are dreptul la plata diferențelor de pensie în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză.
Conform dispozițiilor procedural civile, in cadrul unui litigiu, probele se încuviințează în condițiile art. 167-171, în condițiile în care "instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii", în cauză, instanța a preluat concluziile expertize, fără să motiveze de ce a acceptat concluziile expertului, deși avea obligația să-și motiveze poziția.
Întrucât instanța de fond a preluat concluziile expertizei fără motiva poziția, recurenta solicită casarea sentinței nr. 4266/19.05.2009, în temeiul art. 304, pct.5 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 312 alin. (3), teza a-II-a Cod procedură civilă
Prin dispozițiile reglementate la pct. VI din anexa la.OUG 4/2005 sunt prevăzute condițiile imperative de formă și fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedește realizarea anumitor venituri respectiv:
- denumirea unității;
- perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă;
- funcția, meseria sau specialitatea exercitată;
- denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată;
- perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat;
- adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens.
Adeverința nr. 3.775/12.11.2004 emisă de BNR nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute în actul normativ menționat.
Instanța de fond s-a mărginit la pronunțarea unei hotărâri ale cărei considerente nu sunt clare și precise, nerăspunzând în fapt și în drept la solicitările formulate.
Recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pronunțarea unei decizii prin care să se dispună casarea sentinței civile nr. 4266/19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr- în sensul respingerii în tot a acțiunii.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, cât privește indicarea ca motiv de recurs a celui reglementat de art. 304 pct. 4. pr. civ. Curtea constată că pronunțându-se asupra legalității și temeiniciei deciziei de recalculare a drepturilor de pensie, cu consecința stabilirii unui punctaj și cuantum diferit de cel al casei de pensii, instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, intervenția sa fiind legitimată de dispozițiile art. 155 lit. e) și f) din Legea nr. 19/2000. Desigur că instanța urmează să decidă pe baza probelor administrate, în speță, expertiza contabilă, ca mijloc de probă prevăzut de Codul d e procedură civilă, dovedindu-se utilă pentru verificarea actului juridic dedus judecății.
Se reține de asemenea, că instanța are obligația de a-și motiva măsura, o dată cu încuviințarea probei, prin prisma pertinenței și utilității ei, ulterior fiind însă obligată să țină seama de părerea expertului pe care-a considerat- necesară, întrucât conține cunoștințe tehnice de specialitate de care judecătorul are nevoie, dar nu dispune, sens în care a apelat la părerea specialistului.
Sub aceste aspecte, ea nu mai este ținută să justifice de ce a valorificat, în soluționarea cauzei, rezultatele expertizei, ci are obligația să motiveze doar înlăturarea concluziilor expertului, față de specializarea acestuia în chestiunea tehnică ce interesează judecata.
Mai mult, se constată că pârâta-recurentă nu contestat raportul de expertiză în condițiile art. 212 alin. 2. pr. civ. situație în care nu mai poate pune în discuție concluziile acesteia în recurs.
În fine, cât privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9. pr. civ. raportat la respectarea, de către adeverința nr. 3775/12.11.2004, a cerințelor de formă și de fond prevăzute de OUG nr. 4/2005, Curtea constată că aceasta conține toate elementele necesare valorificării veniturilor suplimentare pe care le atestă, respectiv natura sporului (de vechime), întinderea acestuia, perioadele în care a fost realizat, temeiul acordării aflându-se în dispozițiile imperative ale legii, de asemenea, cuprinde mențiunea calculului și virării contribuțiilor de asigurări sociale, după cum conține în mod corespunzător numărul, data emiterii, denumirea unității, ștampila și semnătura reprezentantului legal, astfel că nu există niciun motiv întemeiat, fundamentat pe vreo îndoială rezonabilă cu privire la realitatea celor atestate, pentru a nu lua în considerare și aceste venituri la calculul drepturilor de pensie.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4266 din data de 19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./09.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
