Obligație de a face. Decizia 2340/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

DOSAR NR-

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 2340

Ședința publică din data de 8 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

- -- -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B, str.- -,. 105,Sc.B,etaj 1,.50, județul B, împotriva sentinței civile nr.799 din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa județeană de Pensii B cu sediul în B,-, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru intimata-pârâtă consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 54600/7.12.009, lipsind recurentul-reclamant.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca temeinică și legală, instanța având în vedere și decizia nr. 40 /2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Solicită respingerea recursului pentru motivele detaliate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamantul a solicitat ca pârâta Casa Județeană de Pensii B să fie obligată să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cu respectarea G nr. 4/2005 în sensul că la stabilirea punctajului mediu anual să fie luat în calcul stagiul complet de cotizare de 20 ani și să-i plătească diferențele de sume de bani rezultate din recalcularea corectă a pensiei.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost pensionat prin decizia nr. -/23.05.1994 reținându-se un stagiu de cotizare de 33 ani, 11 luni și 6 zile în grupa I de muncă și 1 an, 11 luni și 10 zile în grupa a III a de muncă.

Învederează că pârâta, la recalcularea pensiei, nu a avut în vedere vechimea în grupa I de muncă și nici faptul că, potrivit art. 2 alin. 2 din HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 1 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile G nr. 4/2005, HG 1550/2004 și Legii nr. 3/1977.

În dovedire au fost depuse, în fotocopie, decizia nr. -/23.05.1994 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, actul de identitate al reclamantului, cupon de pensie pe luna august 2009, carnetul de muncă al reclamantului, decizia nr. 40/2008 pronunțată în interesul legii de ÎCCJ.

Pârâta Casa Județeană de Pensii B nu a formulat întâmpinare în cauză, invocând la primul termen de judecată, prin reprezentant, excepția tardivității acțiunii în raport de data emiterii deciziei de pensionare în discuție.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză prin sentința civilă nr. 799 pronunțată la data de 5 octombrie 2009, Tribunalul Buzăua respins excepția tardivității invocată de pârâtă.

Prin aceeași sentință respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.

Pentru pronunța această soluție, prima instanță reținut, în esență, că reclamantul a fost pensionat conform deciziei nr. -/23.05.1994 la limită de vârstă cu vechime integrală în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cuprinsă între 01 iulie 1977 - 31 martie 2001.

Pe de o parte, mai constată tribunalul, potrivit OUG 4/2005 pensiile peste limita de vârstă au fost reactualizate cu consecința emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor, însă din actele depuse de reclamant în susținerea acțiunii sale nu reiese că s-a adresat pârâtei în vederea recalculării pensiei și nici că s-a emis acestuia o decizie de recalculare prin care să se rețină un stagiu greșit de cotizare.

În altă ordine de idei, din conținutul deciziei de pensie pentru limită de vârstă depusă la fila 5 dosar rezultă că la stabilirea pensiei reclamantului s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani prevăzut în art. 8 al.1 si 2 din legea nr. 3/1977, aplicabilă în momentul la care acesta a fost pensionat.

Potrivit art.8 al.1 din Legea nr. 3/1977 "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile".

În conformitate cu art. 8 al.2 din Legea 3/1977, persoanele încadrate în muncă și care au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani bărbați și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor la împlinirea vârstei de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile.

Art.12 din Legea nr. 3/1977 prevedea că persoanele care au o vechime totală în muncă mai mare de 30 de ani și, respectiv, 25 de ani, beneficiază pentru fiecare an în plus, din primii 5 ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste 5 ani, de un spor de 0,5% din retribuția folosită la calcularea pensiei.

Reclamantul a lucrat 33 ani, 11 luni și 6 zile în grupa I de muncă, așa cum rezultă din carnetul de muncă și decizia de pensionare a acestuia.

Art.14 al.1 din Legea nr. 3/1977 prevede că persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat câte un an și 6 luni.

Din interpretarea acestor dispoziții cuprinse în Legea nr. 3/1977, în opinia instanței de fond, rezultă că persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, prin acordarea sporului de grupă în sensul că un an lucrat în grupa I se consideră un an și 6 luni vechime în muncă, li se facilitează posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare dar nu are drept consecință reducerea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei după procedura prev. în OUG nr. 4/2005, acest stagiu complet de cotizare fiind de 30 de ani și nu de 20 de ani cum susține reclamantul deoarece:

Procedura de recalculare a pensiilor se efectuează în conformitate cu HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare data de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii 19/2000. Conform art.2 al.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat prin Legea nr. 3/1977.

Noțiunea de stagiu complet de cotizare este definită în art. 2 al.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 în sensul că "stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prev. de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.

În schimb, reclamantul susține că recalcularea pensiei trebuie să se facă prin luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a stagiilor de cotizare de 20 de ani, aspect reglementat prin art. 77 al.2 din Legea nr. 19/2001.

Însă, referitor la interpretarea art. 77 alin 2 raportat la art. 43 alineat 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Reunite prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 admis recursul în interesul legii și a decis că dispozițiile art. 77 alineat 2 raportat la art. 43 alineat 1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis la intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat în art.14 din Legea 3/1077.

Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale J este, potrivit art. 329 alineat 3 cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțe.

În ce privește excepția tardivității invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii B, instanța de fond constată că prin acțiunea pendinte reclamantul nu contestă decizia de pensionare nr. -/23.05.1994, ci solicită, pe calea obligației de a face, obligarea pârâtei la recalcularea pensiei și emiterea unui noi decizii de pensie în raport de actele normative invocate în petitul cererii, astfel că nu se aplică termenul de 45 de zile de la emiterea deciziei (prevăzut de legea specială).

Așa fiind, față de cele reținute mai sus, instanța a respins excepția tardivității invocată de pârâtă, iar pe fond,a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe reclamantul a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 Cod pr.civilă.

Susține recurentul că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 (1) și ( 2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 și martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din legea nr. 3/1977 privind pensiile și asigurările sociale de stat și asistență socială, în cazul său 20 de ani.

Astfel stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I-a de muncă și 25 de ani pentru cei care lucrau în grupa II- de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă deși legal citată cu această mențiune nu a depus la dosar întâmpinare însă la termenul de judecată din 8 decembrie 2009, reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar, în acest sens, și concluzii scrise.

Susține intimata că reclamantul a beneficiat de procesul de recalculare a pensiei în temeiul dispozițiilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, iar pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, punctajul mediu anual este pentru bărbați de 30 de ani conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.

În aceste condiții dispozițiile art. 14 din legea nr. 3/1977, invocate de recurentul-reclamant, nu sunt de natură să conducă la calcularea unui punctaj de pensionare raportat la stagiul complet de cotizare de 20 de ani, ci minim de 30 ani, textul de lege respectiv instituind doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I-a de muncă.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Se mai arată în cuprinsul acestei decizii că au procedat corect instanțele care au apreciat că " singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei."

Decizia sus-menționată, dată în interesul legii este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.

Conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.

De menționat, că alin. 1 al art. 77 din Legea nr. 19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr. 3, alin. 2 al art.77 instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art. 77 alin. 1.

Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art. 43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera c și și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art. 47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.

Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 legii și la litera d - activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.

Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care intimatul-contestator nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 33 de ani, 11 luni și 6 zile în alt domeniu decât cele mai sus-indicate, astfel încât aceste texte de lege nu îi sunt aplicabile.

Pentru reclamant, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către pârâtă și nu cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, așa cum a pretins recurentul.

Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.

Recurentul a fost pensionat conform deciziei nr.-/23 mai 1994, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea reclamantului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.

Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea recurentului-reclamant, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.

Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, pârâta a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale reclamantului în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977, astfel că sentința pronunțată de instanța de fond apare legală și întemeiată.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în B, str.- -,. 105,Sc.B,etaj 1,.50, județul B, împotriva sentinței civile nr.799 din data de 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa județeană de Pensii B cu sediul în B,-, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

--- - --- - -- -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

4 ex./7.01.2010

/VS

Trib.B nr-

I

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2340/2009. Curtea de Apel Ploiesti