Obligație de a face. Decizia 2385/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr. 2385

Ședința publică din data de 15 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

- - - -

Grefier - -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în B, str. -, - 9,. 2, județul B, împotriva sentinței nr.438 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, domiciliat în comuna Vadu Pașii, județul B, domiciliată în B, Cartier -, - 9,. 4,. 19, județul B, domiciliată în B,-, județul B, domiciliată în B, Cartier,. 321,. 4,. 16, județul B, domiciliat în B, Cartier,. 321,. 4,. 16, județul B, domiciliat în B, str. -,. 110,. 2,. 45, județul B, domiciliată în B, str. -,. 110,. 2,. 45, județul B, domiciliat în B, B-dul 1 - 2.. 7B,. 29, județul B, domiciliată în B, str. -,. 17 B,. 3,. 12, județul B, A, domiciliată în B, B-dul - -, -amelia,. 7,. 25, județul B, G, domiciliat în B, str. -,. 1 D,. 3,. 8, județul B și intimata-pârâta SC SA, cu sediul în B,- - 3, județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează

instanței că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise formulate de

recurentul-reclamant și SC SA B, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții, I, a și G au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la acordarea grupei I de muncă pentru perioade diferențiate pentru fiecare reclamant, așa cum au fost menționate în cererea introductivă, în conformitate cu prevederile CCM, Ordinul 50/1990 și Ordinul nr. 279/1995, precum și la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au învederat că sunt/au fost salariați ai pârâtei și au desfășurat activități ce se încadrează în grupa I de muncă, iar societatea în mod nejustificat a consemnat în carnetele lor de muncă grupa a II-a, aducându-le mari prejudicii, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.

Pârâta deși legal citată cu această mențiune nu a formulat întâmpinare.

Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize în specialitatea salarizarea și normarea muncii, probă la care reclamanții au achiesat, raport ce a fost efectuat de expert, precum și o contraexpertiză întocmita de -.

Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.438 din 23.04.2009, a admis în parte acțiunea reclamanților, I, a și G, constatând că aceștia au desfășurat activități în cadrul societății-pârâte ce se încadrează în grupa I de muncă, astfel: în perioada 01.04.1992 - 01.04.2001 în procent de 80%; în perioada 01.04.1992 - 28.07.1998 în procent de 100%; în perioadele 06.08.1976 - 01.07.1997 și 01.07.2000 - 01.04.2001 în procent de 100%; I în perioada 11.11.1975 -17.09.1997 în procent de 100%; în perioada 13.09.1983 - 01.06.1995 în procent de 100%; a în perioada 01.08.1979 - 01.04.2001 în procent de 100%; în perioada 16.12.1980 - 01.04.2001 în procent de 100%.

Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și G și s-a luat act că reclamanții nu solicita cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, iar din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert, instanța a reținut că reclamantul a avut meseria de operator fiind angajat din 20.09.1979 și în prezent. În carnetul de muncă al acestui reclamant societatea a reținut grupa I de muncă pentru perioada 10.01.1983 - 22.04.1983 și 08.12.1984 - 01.04.1988 iar în grupa a II-a intervalele 01.06.1980 - 09.12.1982 și 01.04.1988 - 01.04.2001. Față de înscrisurile efectuate de societate în carnetul de muncă raportat la funcția deținuta de reclamantul expertul a concluzionat că acestea sunt legale.

În ce privește pe reclamantul, expertul a reținut că acesta a avut meseria de sticlar și a fost angajat al societății începând cu data de 31.05.1985 fiind și în prezent salariat.

Expertul a concluzionat că și față de acest reclamant înscrierile societății în carnetul de muncă a grupei a II-a pentru perioada 31.05.1985 - 01.04.2001 sunt corecte.

Față de reclamanta, expertul a reținut că aceasta a îndeplinit meseria de operator și a fost angajata societății în perioada 22.03.197 8- 01.01.1997, iar înscrierile în carnetul de muncă efectuate de pârâtă pentru acest interval ca fiind prestat în grupa a II-a sunt legale.

În ce privește reclamantul, expertul a reținut că acesta a îndeplinit funcția de în cadrul societății în perioada 08.04.1971 - 01.07.1998, iar înscrierile efectuate de pârâtă în carnetul de muncă pentru acest interval în grupa a II-a sunt corecte.

Referitor la reclamantul G același expert a reținut că acesta a îndeplinit funcția de electromecanic în cadrul societății în perioada 12.08.1980 - 01.07.2000 iar înscrierile în carnetul de muncă efectuate de pârâtă în grupa a II-a sunt, de asemenea, corecte.

Având în vedere susținerile expertului exprimate în raportul de expertiză asupra căruia reclamanții, și nu au formulat obiecțiuni, instanța a respins acțiunea formulată de aceștia ca fiind nefondată întrucât înscrierile efectuate de societate în carnetele de muncă ale acestora sunt legale și temeinice.

Față de ceilalți reclamanți, expertul a reținut în raportul de expertiză că înscrierile în carnetele de muncă ale acestora sunt corecte, iar în urma obiecțiunilor exprimate, expertul în răspunsul formulat și-a menținut punctul de vedere inițial.

La solicitarea acestor din urmă reclamanți cu privire la efectuarea unei contraexpertize, instanța de fond a încuviințat această probă, care a fost efectuată de către expert -.

Din cuprinsul contraexpertizei, tribunalul a reținut că aceștia, în exercitat funcțiilor lor, au prestat activitate în grupa I de muncă, în perioadele reținute în cuprinsul raportului.

Așadar, față de concluziile exprimate de expertul - în contraexpertiza efectuată în cauză instanța în baza temeiurilor legale invocate, a admis acțiunea față de acești reclamanți și a constatat că au desfășurat activități în cadrul societății-pârâte ce se încadrează în grupa I de muncă, pentru perioadele diferențiate identificate în raport.

De asemenea, instanța a lua act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul - a declarat recurs, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.

Susține că în mod greșit instanța de fond și-a însușit numai punctul de vedere exprimat în raportul de expertiză care a condus la respingerea acțiunii, nereținând că a lucrat efectiv ca tăietor la masă și că în exercitarea atribuțiilor de serviciu recurentul a efectuat operațiuni de manipulare manuală a foilor de geam de dimensiuni mari, situație în care, prin sentința pronunțată, instanța a validat înscrisurile eronate făcute de angajator la poziția 57 din carnetul său de muncă.

Mai arată că a lucrat efectiv 90% din timpul de lucru în condiții deosebite de muncă ce se încadrau în grupa I de muncă în procent de 100%.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul acordării grupei I de muncă în procent de 100% pe perioadele solicitate și anume 1.06.1980 - 9.12.1982 și 1.04.1988 - 1.04.2001.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare, însă prin concluziile scrise depune la dosar la termenul de judecată din data de 15.12.2009 a arătat că, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că încadrarea reclamantului a fost corect făcută în funcție de locul de muncă și activitatea efectiv desfășurată de acesta, timpul efectiv lucrat și dispozițiile legale în materiel, lucru constatat atât de către expertul, cât și de instanța de judecată.

Mai susține că actele doveditoare ale locului de muncă ocupat de recurent și activitatea prestată de acesta sunt înscrisurile menționate în carnetul de muncă și foile colective de prezență, documente puse la dispoziția expertului la momentul întocmirii lucrării.

De asemenea, arată că din cuprinsul acestor înscrisuri rezultă că recurentul a desfășurat activitatea de tăietor, lucru recunoscut chiar de către acesta în cupinsul cererii de chemare în judecată, situație în care nu i se putea recunoaște încadrarea în grupa I de muncă, cu atât mai mult cu cât Ordinul nr.279/1995, anexa II, poziția 2, stabilește în mod clar și fără a da loc de interpretări că tăierea, sortarea și ambalarea geamului, după faza de rupere pe liniile de fabricat geam este o activitate de se încadrează în grupa a II-a de muncă.

S-a solicitat pentru aceste considerente respingerea recursului.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta la acordarea grupei I de muncă pentru perioada 01.09.1980 - 31.12.2001 pentru fiecare reclamant, așa cum au fost menționate în cererea introductivă, în conformitate cu prevederile CCM, Ordinul 50/1990 și Ordinul nr. 279/1995.

Prin motivele de recurs formulate acesta a criticat sentința pronunțată și a solicitat modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul acordării grupei I de muncă în procent de 100% pentru perioadele 1.06.1980 - 9.12.1982 și 1.04.1988 - 1.04.2001.

Curtea constată, din înscrierile cuprinse în carnetul de muncă al recurentului-reclamant, precum și din cuprinsul raportului de expertiză că pentru aceste perioade a beneficiat de grupa a II-a de muncă, având meseria de sticlar și operator din 20.09.1979 și până în prezent. În carnetul de muncă al acestui reclamant societatea a reținut grupa I de muncă pentru perioada 10.01.1983 - 22.04.1983 și 08.12.1984 - 01.04.1988 iar în grupa a II-a intervalele 01.06.1980 - 09.12.1982 și 01.04.1988 - 01.04.2001.

Expertul desemnat de instanța de fond a concluzionat că aceste înscrieri sunt legale, depunând lucrarea efectuată la 9 ianuarie 2009. Deși instanța de fond a acordat un nou termen de judecată pentru ca părțile să ia cunoștință de cuprinsul raportului de expertiză și să formuleze eventuale obiecțiuni, recurentul reclamant nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize, potrivit art. 212 pr.civ. pentru lămurirea împrejurărilor de fapt în care și-a exercitat activitatea și a încadrării acestora în actele normative în vigoare la acea dată.

Curtea mai reține că partea putea formula obiecțiuni la raportul de expertiză până la prima zi de infățișare după depunerea acesteia, sub sancțiunea decăderii, astfel că recurentul nu poate critica lucrarea efectuată direct în calea de atac a recursului.

Potrivit pct.6 din Ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

În raport de dispozițiile pct.3 din Ordinul 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.

În consecință, cum din actele și lucrările dosarului nu reiese că locurile de muncă sau activitatea prestată de recurentul -reclamant se încadrează, respectiv s-a desfășurat în condiții deosebite de natură să justifice încadrarea acesteia în grupa I de muncă, Curtea nu poate primi criticile recurentului cu privire la hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Nesubzistând nici unul din motivele de nulitate a hotărârii atacate în sensul disp. art. 304 și 3041Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -, - 9,. 2, județul B, împotriva sentinței nr.438 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, domiciliat în comuna Vadu Pașii, județul B, domiciliată în B, Cartier -, - 9,. 4,. 19, județul B, domiciliată în B,-, județul B, domiciliată în B, Cartier,. 321,. 4,. 16, județul B, domiciliat în B, Cartier,. 321,. 4,. 16, județul B, domiciliat în B, str. -,. 110,. 2,. 45, județul B, domiciliată în B, str. -,. 110,. 2,. 45, județul B, domiciliat în B, B-dul 1 - 2.. 7B,. 29, județul B, domiciliată în B, str. -,. 17 B,. 3,. 12, județul B, A, domiciliată în B, B-dul - -, -amelia,. 7,. 25, județul B, G, domiciliat în B, str. -,. 1 D,. 3,. 8, județul B și intimata-pârâta SC SA, cu sediul în B,- - 3, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

--- - --- - --- -

fiind în medical

semnează

Președintele instanței,

Grefier,

-

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120/2006

/FA

15 ex. - 18.01.2010

Trib.B nr-

--

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2385/2009. Curtea de Apel Ploiesti