Obligație de a face. Decizia 2496/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8781/2008
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă -.2496/
Ședința Publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5983 din data de 30.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18595/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 20.01.2009 de către intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-reclamant, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente adverse.
Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea recurentului-reclamant, acesta legitimându-se cu Seria V -.- eliberat de către Municipiului C la data de 02.02.1971.
Recurentul-reclamant întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5983/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București -Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În considerente a reținut că reclamantul este pensionar al MIRA și ca veteran de război decorat cu Medalia "Crucea Comemorativă" a celui de-al 2-lea război mondial din 1941-1945 și beneficiar al rentei, prevăzute de art.14 din Legea nr.44/1994, reclamantul primește indemnizația prevăzută de art. 12 din Legea nr.44/1994, cât și dreptul de rentă, începând cu data de 1.12.2000 potrivit OUG nr.215/2000.
Susținerile reclamantului, că potrivit OUG nr. 12/2004 trebuia să beneficieze de o rentă egală cu solda de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul MApN, sunt neîntemeiate, deoarece atât din prevederile art.14 din Legea nr.44/1994, cât și din nota de fundamentare a OUG nr. 12/2004 rezultă neechivoc că singura diferență de tratament pe care legiuitorul a dorit să o înlăture a vizat numai modul de stabilire a soldei de grad și/sau de funcție care va sta la baza calculării rentei și nicidecum să stabilească un cuantum egal al rentei pentru toți beneficiarii ei.
Deoarece renta are un cuantum diferit pentru beneficiarii ei, rezultă și din împrejurarea că cel de-al doilea drept special conferit de art. 13 și 14 din legea 44/1994 care se referă la împroprietărirea cu diferite suprafețe de teren nu a suferit modificare, rămânând valabilă și după apariția OUG nr. 12/2004, variabil în funcție de timpul de decorație dobândită.
De asemenea, un alt argument în favoarea menținerii caracterului diferențiat al rentei și după apariția OUG nr. 12/2004, îl reprezintă utilizarea de către legiuitor a expresiei "după caz", aceasta arătând neîndoielnic că determinarea cuantumului rentei se va face diferit, fie în funcție de solda de grad, fie în funcție de solda de funcție, fie în funcție de ambele solde și în procente variabile. Deoarece reclamantul a încasat exact renta stabilită de art.14 din Legea nr.44/1994, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de față.
În ce ceea privește prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1.03.2004 - 17.03.2008, instanța a respins-o, deoarece, fiind vorba de drepturi dobândite conform legii și asemănătoare cu drepturile de pensie, conform Legii nr. 19/2000, acestea sunt imprescriptibile.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat ca potrivit OUG nr. 12/2004, să beneficieze de o rentă egală cu solda de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ap. pe perioada martie 2001 și până în prezent.
Acțiunea reclamantului-recurent a fost respinsă de instanța de fond în mod nelegal, cât hotărârea este lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii.
Deși instanța de fond a făcut referire la OUG nr. 12/2004, care prevede în mod neechivoc și fără dubiu de interpretare la art. 141, că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ap. stabilite conform legii, în cazul reclamantului, cu totul surprinzător, acest text de lege nu a fost aplicat, cu motivarea că a încasat exact renta stabilită de art. 14 din Legea nr. 44/1994.
Instanța de fond în mod intenționat nu face referire și la art. 141care a modificat art. 14 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, reclamantul urmând a fi judecat după acest nou text de lege, respectiv art. 141.
În acest sens recurentul a depus la recursul promovat și această modificare a OUG nr. 12/23.03.2004.
Recurentul a apreciat că acest text de lege trebuie să fie aplicat uniform pentru toți beneficiarii acestei legi și nu trunchiat, cu interpretări diferite.
Recurentul a făcut această susținere și a făcut dovada prin depunerea unei hotărâri judecătorești din anul 2005, soluționată tot de către Tribunalul București, unde reclamantul din acea cauză a avut aceleași solicitări ca și ale recurentului, și unde i s-a dat câștig de cauză, cu această motivare, dar care, în cazul recurentului, au dus la respingerea acțiunii.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii la data de 10.11.2008, în dosarul nr. 23/2008, s-a statuat că, în aplicarea unitară a legii, art. 141din OUG nr. 12/200, se interpretează în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta lunară se calculează în funcție de solda de grad și/sau de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ap. după distincțiile arătate la art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 republicată.
S-a apreciat anume că interpretarea textului trebuie să fie conformă intenției adoptării lui, arătate în nota de fundamentare a OUG nr. 12/2004, în sensul de a stabili ca bază de calcul comună a rentei, solda (de grad ori de funcție) a unui sublocotenent din cadrul Ap. pentru că altfel, ar fi apărut diferențieri nejustificate între cei aflați în situați identice, dacă baza de calcul era diferită, constând fie în solda unui sublocotenent din cadrul Ap. fie a unui sublocotenent din cadrul altor sisteme militare, după sistemul de asigurări sociale căruia îi aparține veteranul.
În consecință, uniformizarea pe care a făcut-o OUG nr. 12/2004 a privit numai sistemul militar căruia îi aparține sublocotenentul a cărui soldă se ia drept criteriu de calcul comun, anume din cadrul Ap. fără a afecta distincțiile pe care le face art. 13 și 14 din lege, funcție de medaliile și distincțiile obținute, in sensul că renta veteranului se stabilește, după caz, fie în funcție de solda de grad, fie în funcție de solda de funcție, fie în funcție de ambele cumulate.
În speță, întrucât contestatorul a fost decorat cu Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945", baza de calcul a rentei lunare o constituie numai solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ap. conform art. 14 din Legea nr. 44/1996, iar nu cumulul rezultat din conjugarea soldei de grad cu solda de funcție.
Reținând și că interpretarea conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 329 alin. 3 pr. civ. în aplicarea art. 312 alin. 1 Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5983 din data de 30.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18595/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./24.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
