Obligație de a face. Decizia 2561/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1243/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2561/
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.205 din data de 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25640/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face - emitere decizie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.46217 din 06.03.2009 depusă la dosar-fila 18, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 16.04.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.205/13.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea restrânsă formulată de contestatorul, formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata la emiterea unei noi decizii de pensionare în care să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 01.07.2005, conform OUG nr. 4/2005 și la plata diferențelor de drepturi de pensie de la 1.07.2005.
A obligat intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 64110/04.06.2008 drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, în conformitate cu prevederile nr.OUG 4/2004, prin calcularea punctajelor anuale pentru întreg stagiul de cotizare.
Instanța a reținut că la determinarea punctajului mediu anual, a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși, conform mențiunilor din buletinul de calcul, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă timp de 28 ani și 23 zile.
Așa fiind, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 2 alin.3 din nr.HG 1550/2004, constatând că în mod eronat intimata a utilizat în calculul punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani întrucât drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantului s-au deschis în baza Legii nr. 3/1977 și acestuia îi este aplicabil art. 14 din Legea nr. 3/1977 care prevede un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani. În acest sens Tribunalul a apreciat că pentru fiecare situație concretă, se impune utilizarea stagiului complet de cotizare aplicabil în baza dispozițiilor legale menționate.
De asemenea, tribunalul a invocat Decizia nr. 40/2008 a ÎCCJ prin care s-a soluționat recursul în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat intimata care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu următoarea motivare:
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale, întrucât, în cazul contestatorului, se aplică prevederile legii generale în vigoare la data respectivă, Legea nr. 3/1977, art. 8 alin. 2, în care se prevede un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Așadar, prin decizia de recalculare a drepturilor de pensie contestată, în mod corect a fost luat în calcul un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, la care art. 2 alin. 3 din HG 1550/2004 face trimitere.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit mențiunilor din actele depuse la dosar, intimatul contestator a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de 28 ani și 23 zile.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare, în speță, față de data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului, 1991, aceasta fiind Legea nr.3/1977.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului contestator suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.205 din data de 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25640/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.15.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
