Obligație de a face. Decizia 2685/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 662/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 2685R

Ședința publică de la 24 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Zuluf Petronela Iulia I

JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.6957 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.10595/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul personal, lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Se învederează faptul că intimatul a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 01.04.2009, întâmpinare în 2 exemplare.

Curtea procedează la legitimarea intimatului și, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Intimatul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.6957 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10595/3/AS/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a fost obligat intimatul la 15419 lei către contestator reprezentând diferențe drepturi de pensie aferente perioadei 1.06.2004-1.06.2007, precum și la 2192 lei cheltuieli de judecată către contestator.

A fost respinsă cererea privind plata sumei de 398 lei cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

Prima instanță a reținut că petentul a activat în cadrul MIRA, în perioada 23.08.1965-1.05.1996, a fost trecut în rezervă la 1.05.1996 și a primit pensie de serviciu militară începând cu 1.06.1996.

Prin decizia civilă nr.97/2007 a Curții de Apel Constanța, contestatorului i s-a recunoscut și perioada 2.01.1969-14.05.1993 ca fiind prestată în grupa ala de muncă, astfel că s-a procedat la revizuirea drepturilor de pensie acordate contestatorului prin decizia nr.l 14772/12.06.2007, începând cu 1.06.2007.

Intimatul trebuia să revizuiască drepturile de pensie ale contestatorului nu doar începând cu 1.06.2007, ci și pe o perioadă de 3 ani anterioară revizuirii, deoarece art.56 coroborat cu art. 66 din legea 164/2001 trebuie interpretat în sensul că și în cazul în care pensia se revizuiește în favoarea beneficiarului pensiei, acesta are dreptul la pensia revizuită pe o perioadă de 3 ani anterioară revizuirii la fel ca și în situația expres prevăzută de lege când se revizuiește pensia militară în defavoarea beneficiarului pensiei și intimatul își recuperează pensia sau diferențele de pensie încasate necuvenit de către pensionar pe perioada de prescripție de 3 ani.

Pentru perioada 1.06.2004-1.06.2007 contestatorul are de primit drepturi de pensie în sumă de 15419 lei, drepturile fiind calculate de expert pe o perioadă de 3 ani în urmă de la momentul la care intimatul a efectuat revizuirea drepturilor de pensie ale contestatorului.

Instanța nu a reținut punctul de vedere al contestatorului, în sensul că revizuirea și calculul drepturilor de pensie trebuia să se facă începând cu 5.05.2003, pe 3 ani în urmă de la data introducerii cererii în care s-a pronunțat recunoașterea grupei de muncă,deoarece sentința pronunțată în acel dosar nu a întrerupt termenul de prescripție pentru diferențele de drepturi de pensie, contestatorul având posibilitatea în cadrul aceluiași dosar să solicite și revizuirea drepturilor de pensie, lucru pe care nu 1-a făcut astfel că termenul de prescripție cu privire la pensie nu a fost întrerupt prin recunoașterea grupei de muncă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea Tribunalului București este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea vădită a dispozițiilor Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, s-a susținut că prin lege s-au stabilit în sarcina Casei de Pensii a atribuții legate de stabilirea și plata pensiilor pe baza dosarului de pensionare, competența și răspunderea privind datele înscrise în Fișa de pensie revenind exclusiv unității care întocmește dosarul de pensionare și care poartă întreaga răspundere pentru exactitatea datelor înscrise (conform art.50 alin.1 din Legea nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare).

Instanța de fond a reținut faptul că dosarul de pensionare aparținând intimatului - reclamant a fost completat cu un nou document (adeverința nr.58.046/30.05.2007) de natură să modifice vechimea sa totală în serviciu și în niciun caz nu se poate pune în discuție faptul că organul de pensii a constatat erori în determinarea vechimii în serviciu a intimatului - reclamant, așa încât să-i fie atribuit beneficiul unei pensii calculate în raport de o vechime totală în serviciu de 53 ani, cu data de 01.06.2007.

În fapt, intimatul - reclamant nu a adus nicio dovadă din care să reiasă faptul că este exceptat de la prevederile art.52 alin.1 lit.b din Legea nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora drepturile de pensie se stabilesc și se plătesc "din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la organul de pensii peste termenul prevăzut la lit.a".

Trecerea în rezervă s-a efectuat la data de 01.05.1996, prin aplicarea prevederilor art.85 lit.d din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, iar adeverința s-a înregistrat la organul de pensii la data de 07.05.2007, peste termenul de 90 de zile de la data trecerii în rezervă, astfel că plata noilor drepturi corespunzătoare vechimii de 53 ani s-a efectuat de la data de 01.06.2007.

patrimoniului material al intimatului - reclamant reprezintă o îmbogățire tară justă cauză, un fapt juridic interpretat de instanța de fond ca fiind licit.

Astfel, Casa de pensii a nu datorează intimatului - reclamant diferențe de pensie anterior datei de 01.06.2007, întrucât organul de pensii s-a raportat permanent la schimbările intervenite în situația de fapt și de drept a intimatului - reclamant.

De asemenea, recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond se întemeiază pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, raport care nu a fost transmis instituției, pentru eventuale obiecțiuni, astfel încât interesele legitime ale recurentului au fost grav lezate, fiind privat de dreptul de a-și formula corespunzător apărările.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:

În mod corect a apreciat instanța de fond că în cauza sunt incidente dispozițiile art.55 alin.1 din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, conform cărora "în cazul în care casa de pensii constată unele erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările corespunzătoare, conform dispozițiilor legale."

Textul legal sus menționat nu condiționează operarea revizuirilor și modificărilor corespunzătoare de existența unei culpe directe a emitentului deciziei de pensionare, cerință impusă de legiuitor fiind aceea a existenței unei erori legate de stabilirea și plata drepturilor de pensie, eroare care să nu fie imputabilă beneficiarului pensiei.

Mai mult decât atât, eroarea cu privire la încadrarea activităților desfășurate de reclamanți în grupa I de muncă aparține chiar pârâtului, neputându-se susține că entitatea competentă să elibereze adeverințele privitoare la desfășurarea activității în grupele speciale de muncă nu are nicio legătură cu recurentul.

Sub acest aspect se reține că Ministerul Internelor și Reformei Administrative este organ al administrației publice centrale, care coordonează atât activitatea, cât și pe cea a Casei de Pensii și nu se poate disocia de direcțiile care îi sunt subordonate.

În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a apreciat că intimatului-reclamant i se cuvin diferențele de drepturi de pensie aferente perioadei 01.06.2004-01.06.2007, iar nu de la data de 01.06.2007, potrivit art.52 alin.1 lit.b din Legea nr.179/2004, cum solicită recurentul.

Cât privește faptul că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză nu a fost transmis instituției, pentru eventuale obiecțiuni, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 11.11.2008, intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a lipsit și nu a solicitat, prin cerere scrisă, amânarea pricinii, pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză, depus la dosar de expert încă din data de 04.11.2008, cu respectarea art.209 pr.civ. neexistând în sarcina instanței obligația de comunicare a raportului.

Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.6957 din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10595/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact. /2ex

12.05.2009

Jud. fond:;

Președinte:Zuluf Petronela Iulia
Judecători:Zuluf Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2685/2009. Curtea de Apel Bucuresti