Obligație de a face. Decizia 2970/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.917/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2970/
Ședința Publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă și de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.7515 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.23728/3/AS/2008, având ca obiect"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-reclamantă, prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 18 din dosarul de recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.19391 din data de 27.04.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, la dosar, s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 22.04.2009, de către recurenta-reclamantă, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea și, respectiv, combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, își susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii sale de recurs, așa cum a fost formulată și motivată în scris.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, recurenta-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, conform apărărilor invocate pe cale de întâmpinare.
Curtea, declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.7515 din data de 03.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 23728/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B () și obligat-o pe aceasta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârsta cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.05.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate prin adeverința nr.27256/28.02.2008, emisă de Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrametrie și Teledetecție -
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, din analiza actelor dosarului, că prin decizia nr.-/2007 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârsta cuvenite reclamantei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000.
Verificând buletinul de calcul atașat deciziei, a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă deprimeși ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate cu adeverința nr.27256/28.02.2008, emisă de
Tribunalul a reținut că retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile lor tarifare, înscrise în carnetele de muncă.
A mai reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de către angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Totodată, prin prevederile art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, se dispunea ca angajatorii să verse, la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Față de dispozițiile legale susmenționate, prima instanță a observat că, pentru toate aceste sume, angajatorii calculau și virau contribuțiile de asigurări sociale (), aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, instanța de fond a apreicat că se cuvin a fi precizate dispozițiile art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "Sistemul public se organizează și funcționează având la bazăprincipiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.".
Tribunalul a mai avut în vedere și dispozițiile art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 și pe cele ale Anexei 1 pct.4 a nr.OUG4/2005, apreciind, totodată, că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele ale art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcareaprincipiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Cât privește formele de retribuireîn acordși celelalte venituri menționate în adeverința în cauză, instanța a reținut că acestea nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform dispozițiilor art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale Ori, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
A considerat că, pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, astfel că, pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet"( argumentul de analogie a legii, potrivit căruia unde se aplică același raționament, se obține aceeași soluție).
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, fiecare motivat în termenul legal, atât reclamanta, cât și pârâta Casa de Pensii a Municipiului B ().
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta-reclamantă invocă faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală.
În drept, invocă motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 corelate cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă, în raport de care susține că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, față de specificacitatea cererii de chemare în judecată.
De asemenea, mai susține și că au fost greșit interpretate și aplicate dispozițiile legale incidente în cauză.
ecurenta arată că, potrivit dispozițiilor art.83 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale: "Drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare -.".
Precizează că decizia de pensionare a fost emisă la data de 2 septembrie 1999 și că de la această dată ea încasează drepturile de pensie, drepturi în legătură cu care a arătat și a susținut că au fost calculate greșit, prin raportareexclusivla salariul de bază.
Invocă dispozițiile art.78 al.4 din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:"Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale".
Mai invocă și dispozițiile art.1 din Decretul nr.389/1972, care erau în vigoare pe perioada încadrării sale în muncă și care prevedeau că: "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sînt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra cîștigului brut realizat de personalul lor salariat - indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă-.".
Arată că veniturile în funcție de care ea solicită recalcularea pensiei de asigurări sociale ce i se cuvine"au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale și angajatorul a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat"- fapt atestat prin adeverința nr.27256 din data de 28 februarie 2008, eliberată de Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrametrie și Teledetecție - -, penultimul alineat.
Precizează că sistemul public de asigurări sociale se organizează și funcționează în raport de câteva principii de bază, printre care și principiul contributivității, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, principiu reglementat de dispozițiile art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000.
Recurenta-reclamantă concluzionează că, față de aspectele invocate mai sus, nu are temei legal raportarea obligației de reclaculare a pensiei la data înregistrării pe rol a cererii de chemare în judecată.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 din Codul d e procedură civilă.
La rândul său, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru o înțelegere mai exactă a punctului său de vedere, invocă dispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983, care reglementa lucrul în "acord global", dispoziții potrivit cărora pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiile și a compensațiilor prevăzute de lege.
Recurenta-pârâtă apreciază că acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare, obținute în sistemul de retribuire în acord global, în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Față de acest aspect, susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii, sens în care invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc. civilă.
Astfel, raportând considerentele sentinței civile atacate, la dispozițiile Legii nr.19/2000, recurenta susține că instanța de fond nu a respectatprincipiul solidarității socialeși niciprincipiul obligativității, ambele statuate de dispozițiile art.2 lit. c și, respectiv, lit. d) din Legea nr.19/2000.
Mai precizează că, prin hotărârea judecătorească pronunțată, instanța de fond a acordat reclamantei dreptul de a i se recalcula cuantumul pensiei, cu luarea în considerare și a veniturilor obținute în sistemul deacord global. Ori, arată recurenta-pârâtă, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispozițiile art.26 din Legea nr.19/2000, contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, premii și alte drepturi ce sunt exceptate prin legi speciale.
Recurenta-pârâtă mai susține că dispozițiile pct. VI din anexa nr.OUG4/2005 prevăd că nu fac parte dintre sporurile cu caracter permanent prevăzute de normele în vigoare, veniturile realizate în acord global de către reclamantă, precum și că nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele deretribuire în acordsau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Învederează că, prin sentința atacată cu prezentul recurs - sentința civilă nr.7515 din data de 03.12.2008 -, instanța de fond a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită recurentei-reclamante, retroactiv, cu începere din data de 01.05.2008, cu luarea în considerare și veniturilor suplimentare atestate cu adeverința nr.27256/28.02.2008, eliberată de
Precizează recurenta-pârâtă că asupra acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr.736 din data de 24 octombrie 2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din Anexa la nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, recurenta-pârâtă invocă dispozițiile art.304 pct.9 și pe cele ale art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 15 - 17 din dosarul de recurs), recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate de ambele părți în cererile lor de recurs, prin prisma apărărilor invocate de recurenta-reclamantă prin întâmpinarea la recursul declarat de către recurenta-pârâtă, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Cât privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, Curtea are în vedere Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - care reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că recurenta-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă (filele 35 - 43 din dosarul de fond), cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.27256/28.02.2008, emisă de Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrametrie și Teledetecție - (filele 5 și 6 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și cu titlu deprime, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită recurenta-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor realizate cu titlu de venituri în acord global, cât și cu titlu de prime.
Având în vedere cele susținute de recurenta-intimată în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta-pârâtă, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul deacord globalnu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementalucrul înacord global-, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea apreciază că sunt nefondate, astfel că va înlătura ca atare și acele critici ale recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B în sensul că, la pronunțarea sentinței atacate, instanța de fond nu ar fi respectat principiilesolidarității socialeșiobligativității, ce operează în materia drepturilor de asigurări sociale din sistemul public. Astfel, are în vedere că cele statuate de aceste principii nu contravin aspectelor reținute de instanța de fond în considerentele sentinței atacate.
Principiul solidarității sociale și principiulobligativitățiisunt reglementate de dispozițiile art.2 lit. c) și, respectiv, de art.2 lit. d) din Legea nr.19/2000, care prevăd că:
"ART. 2 - Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
c)principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asuma reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d)principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitandu-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor; -.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -.".
Cât privește Decizia nr.736/24.10.2006 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea recursului în interesul legii, care a fost invocată de către recurenta, Curtea reține că aceasta nu vine în sprijinul susținerilor recurentei-pârâte, ci, dimpotrivă, le infirmă.
Astfel, Curtea reține că, prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a decis că:"Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor,constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.".
Apreciind că toate criticile recurentei-pârâte sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Referitor la recursul declarat de recurenta-reclamantă, Curtea apreciază că acesta este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, îl va admite, din următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 din OUG nr.4/2005:
"din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,stabiliteîn baza legislației în vigoareanterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.".
Conform dispozițiile art.2 din același act normativ:
"(1) Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Procedura de recalculare se desfășoară începând cu data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență până la data de 1 ianuarie 2006.".
Potrivit dispozițiilor art.3 din aceeași ordonanță:
"(1)Plata sumelorrezultate în urma recalculării pensiilorse face eșalonat, în etape.
(2) Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv.
(3) Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.".
Documentele aferente dosarelor de pensii recalculate în etapa a IV -a pot fi prezentate în termen de 3 ani de la data de 1 decembrie 2005. Pentru persoanele înscrise la pensie înainte de anul 1997, care au beneficiat deja de procedura de recalculare, Casele Teritoriale de Pensii efectuează operațiuni suplimentare de recalculare în cazul în care acestea aduc noi acte doveditoare care pot conduce la acordarea unor noi drepturi.
Curtea constată că, în speță, drepturile de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale recurentei-reclamante au fost stabilit inițial în anul 1999, prin decizia de pensionare nr.-/01.10.1999 (fila 20 din dosdarul de fond).
De asemenea, mai constată că adeverința nr.27256/28.02.2008, eliberată de Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrametrie și Teledetecție -, a cărei valorificare se solicită, a fost depusă la Casa Locală de Pensii sector 1 B în termenul de 3 ani calculat de la data de 1 decembrie 2005, împreună cu cererea de recalculare a pensiei înregistrată la data de 22.04.2008.
Câtă vreme recalcularea pensiilor stabilite în favoarea persoanelor pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 se efecuează prin efectul legii (de drept, din oficiu), fiind un proces realizat pe etape, Curtea apreciază că în mod eronat prima instanță a stabilit ca recalcularea drepturilor de pensie ale recurentei-reclamante să se efectueze începând abia de la data de 01.05.2008 (dată ce a fost calculată în raport de data înregistrării cererii de recalculare la casa teritorială de pensii - 22.04.2008), ci nu de la data de 1 decembrie 2005, așa cum era corect.
Aceasta întrucât recurenta-reclamantă este îndreptățită să beneficieze de procesul de recalculare a pensiilor și să fie cuprinsă într-una etapele acestuia, fără a formula cerere de recalculare în condițiile art.95 din Legea nr.19/2000.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, C apreciază că recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare.
Față de aceleași considerente, apreciind că recursul declarat de recurenta-reclamantă este fondat, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea îl va admite și, în consecință, va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul carecalcularea drepturilor de pensie, cuvenite reclamantei, să se facă începând cu data de 01.12.2005.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.7515 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.23728/3/AS/2008, în contradictoriu cu recurenta-reclamantă .
Admite recursul declarat recurenta-reclamantă, împotriva aceleiași sentinței civile, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul ca recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei să se facă începând cu data de 01.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 03.07.2009
Jud.fond: A;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
