Recalculare pensii. Decizia 2971/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.888/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2971/
Ședința publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.7452 din data de 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23873/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 29.04.2009 de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Curtea procedează la identificarea intimatului-reclamant, acesta legitimându-se cu seria nr.- eliberată de către SPCEP 6 biroul nr.3 la data de 15.12.2006.
Intimatul-reclamant arată că nu are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente asupra motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant susține oral motivele dezvoltate în întâmpinare, concluzionând în sensul respingerii recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, și menținerii hotărârii recurate pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.23873/3/AS/2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare obținute ca urmare a aplicării sistemului de prime, ore suplimentare și acord global, sistem practicat în activitatea de proiectare.
Prin sentința civilă nr.7452/02.12.2008, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze, începând cu data de 01.05.2008, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 12230/16.01.2008 eliberată de Institutul de Studii și SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut faptul că prin decizia nr.-/04.10.2007 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 s-a procedat la calcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, în baza Legii nr. 19/2000, fiind determinat un punctaj mediu anual de 1,90574.
Din verificarea deciziei și a datelor certificate de adeverința nr. 12230/16.01.2008 eliberată de Institutul de Studii și SA, s-a constatat că pârâta nu a valorificat sumele suplimentare încasate de reclamant.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Totodată, rin p. art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-au avut în vedere și prevederile art.164 din Legea nr.19/2001 potrivit cărora, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. De asemenea, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În privința formelor de retribuire în acord și prime, se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2001, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
A mai reținut Tribunalul că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art.2 din Legea nr.19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
A apreciat instanța de fond că în speță au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Prin urmare, pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord global, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Câtă vreme veniturile reale ale reclamantului nu sunt evidențiate corespunzător, fără a exista cea mai mică culpă a acestuia, ar fi inechitabil și contrar principiului bunei credințe ce guvernează întregul drept privat să nu se recunoască asiguratului dreptul de a dovedi că veniturile comunicate de ultimul angajator casei de pensii sunt mai mici decît cele reale. Lipsa posibilității reclamantului de a cenzura datele comunicate inițial casei de pensii justifică posibilitatea acestuia de a dovedi, în procesul de contestare a deciziei inițiale de pensie, că veniturile în funcție de care se stabilesc drepturile de pensie sunt mai mari decât cele luate în considerare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 16.01.2009 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.02.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, precum și art.3041Cod pr.civilă, recurenta-pârâtă susține nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate, solicitând admiterea recursului și respingerea cererii formulată de reclamantă.
Arată recurenta că este greșită dispoziția tribunalului dea se recalcula drepturile de pensie ale intimatului-reclamant cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare reprezentând acord global, câtă vreme pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 stabilește în mod expres că acestea nu sunt luate în calculul punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001. Această prevedere este, de altfel, în concordanță cu dispozițiile art.164 ale Legii nr.19/2000.
Prin urmare, la determinarea punctajelor medii anuale se pot valorifica, pe lângă salarii, sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Ori, veniturile suplimentare obținute de intimatul-reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare reglementată de art.12 din Legea nr.57/1974 în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare. Sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Arată recurenta-pârâtă că această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr. 57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr. 136/1976. Din toate aceste norme rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizează la determinarea punctajelor anuale conform art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Acesta este motivul pentru care legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie, iar orice interpretare extinctivă contravine textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale prin decizia nr.736/24.10.2006.
La data de 29.04.2009, intimatul reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși se invocă motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă, în realitate se formulează numai critici care țin de interpretarea și aplicarea greșită a legii, astfel încât recursul va fi analizat numai din această perspectivă.
Recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bai nvocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele Legii nr.19/2000 și ale OUG nr.4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Pentru lămurirea normei juridice aplicabilă litigiului, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt, aspect față de care este de notat că intimatul-reclamant a beneficiat de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă începând cu 01.04.2004, iar prin decizia nr. -/04.10.2007 au fost recalculate drepturile sale, în temeiul art. 95 din Legea nr. 19/2000, urmare realizării de către asigurat a unui stagiu suplimentar de cotizare de 2 ani și 8 luni.
În temeiul art.169 din Legea nr.19/2000, intimatul-reclamant a adresat Casei Locale de Pensii Sector 6 o cerere, expediată recomandat cu confirmare de primire la 25.04.2008, prin care a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea veniturilor obținute în acord global și menționate în adeverința nr. 12230/16.01.2008 eliberată de Institutul de Studii și SA.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea notează dispozițiile art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea. Dovada veniturilor obținute de fostul salariat, a salariului tarifar și a sporurilor, precum și a sumelor încasate în sistem de acord poate fi făcută prin adeverințe eliberate de fostul angajator, probă recunoscută prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Așadar, la determinarea punctajului mediu anual al asiguratului trebuie respectate dispozițiile art.77 și art.78 din Legea nr.19/2000 care arată modul de calcul a numărului de puncte realizat în fiecare lună prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
În cauza de față, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite intimatului-reclamant, începând cu la data de 01.05.2008, prin valorificarea sumelor încasate de acesta ca urmare a salarizării în acord global și prin plata de prime în perioada 1964-1992.
Acest refuz este nelegal, după cum corect a constatat tribunalul.
Din interpretarea normelor arătate anterior rezultă că sporurile și adaosurile obținute de fostul salariat pe lângă salariul tarifar vor fi luate în calculul punctajului lunar dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv dacă au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și dacă s-au plătit contribuțiile la fondul de asigurări sociale.
Ori, forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr.57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art.12 alin.1 din Legea nr.57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.
După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr.2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de unitate și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Prin urmare, legislația în materia pensiilor, cunoscută ca fiind vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, reglementa atât posibilitatea obținerii de către salariat a veniturilor în sistemul acordului global, dar și obligația unităților de a calcula contribuția salariatului pe baza acestor venituri la fondurile de asigurări sociale și de a vărsa această contribuție, cu scopul evident de a fi luate în considerare la data stabilirii drepturilor de pensie. De altfel, dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care au desfășurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile au depus contribuția la fondul de asigurări sociale de stat era în mod expres prevăzut de art.3 din Legea nr. 3/1977.
Întrucât veniturile obținute de intimatul-reclamant în acord global au avut caracter permanent în sensul Legii nr. 49/1992, au constituit bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale, iar contribuția individuală a fost achitată după cum atestă fostul angajator în adeverința eliberată și care face dovada deplină până la înscriere în fals, aceste venituri trebuie valorificate la recalcularea drepturilor de pensie.
În acest raționament judiciar, normele OUG nr. 4/2005 invocate de recurenta-pârâtă nu au aplicabilitate.
Curtea notează faptul că, în baza OUG nr.4/2005, s-a procedat la recalcularea pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sistem guvernat de Legea nr. 3/1977 și care prevedea o altă procedură de calcul a drepturilor de pensie. Ori, pentru a se asigura pensii egale la condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie, s-a prevăzut ca pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001 să fie recalculate după procedura prevăzută de dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, adică prin determinarea punctajului anual al asiguratului și cuantumului pensiei, după regulile generale ale Legii nr.19/2000. Cum drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis sub imperiul Legii nr.19/2000, motivele de recurs referitoare la aplicabilitatea și constituționalitatea OUG nr.4/2005 nu sunt pertinente.
Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.7452 din data de 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23873/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red./ tehn.
2 ex./10.07.2009
Tribunalul București
Judecători fond,
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
