Obligație de a face. Decizia 3109/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-( 115/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.3109/

Ședința publică din data de 07 mai 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș

JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR 3: Liviu

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6160 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 40334/3/AS/2007, având ca obiect - obligația de a face.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 07.05.2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Constată că prin sentința civilă nr.6160/7.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția tardivității completării acțiunii formulată de reclamantul și pe cale de excepție a respins ca tardiv formulată cererea reclamantului de completare a acțiunii; a admis în parte, acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor de pensie cuvenite în sumă de 20.555 lei pentru perioada 01.01.2006 - 01.08.2007, conform expertizei; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea deciziei de pensionare nr.-/13.03.2007 emisă de pârâtă, privind diferența ce rezultă în urma recalculării pensiei de serviciu prin adăugarea de vechime de 25% calculat la salariul brut lunar în perioada 16.12.2005 - 05.03.2007; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CNPAS B și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 450 lei reprezentând onorariu expert.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr.-/16.12.2005 emisă de pârâtă numitul a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă conform Legii nr.303/2004, fiindu-i stabilită o pensie lunară de 5031 lei, având o vechime în funcția de judecător de 29 de ani.

Pentru a stabili dacă pârâta a calculat corect dreptul de pensie al reclamantului, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile cu obiectivul "să se recalculeze drepturile de pensie prin luarea în considerare a sporului de vechime și plata eventualelor diferențe rezultate în urma expertizei".

Din concluziile raportului de expertiză contabilă, instanța a reținut în că valoarea netă a pensiei reclamantului este de 7294 lei, iar diferența ce o are de primit acesta pentru perioada 1.01.2006 - 8.10.2007 este de 32912 lei.

S-a mai reținut că prin Decizia nr.- din data de 24.01.2008 emisă de pârâtă a fost stabilită în sarcina reclamantului o pensie brută de 8683 lei, iar valoarea netă de 7294 lei prin luarea în considerare a sporului de vechime de 25% fiind luată în considerare și adeverința pentru actualizarea pensiei de serviciu a judecătorilor, iar plata urmând a se face cu data de 8.10.2007.

Expertiza efectuată în cauză nu a fost contestată prin formularea de obiecțiuni, iar pârâta din diferența totală de 32912 lei a achitat reclamantului suma de 12.357 lei, urmând a-i fi achitată diferența de 20.555 lei.

În privința capătului de cerere privind anularea deciziei din 13.03.2007 emisă de pârâtă privind diferența ce rezultă în urma recalculării pensiei de serviciu prin adăugarea sporului de vechime de 25%, calculat la salariul brut lunar în perioada 16.12.2005 - 5.03.2007, instanța de fond a apreciat că acesta este neîntemeiat deoarece prin adeverința nr.2786/A/26.11.2007 emisă de Curtea de Apel Cluj, se menționează că reclamantul beneficiază de sporul de vechime de 25% începând cu data de 8.10.2007 ca urmare a aplicării OUG nr.100/2007 privind actualizarea pensiei magistraților și a fost respins acest capăt de cerere pentru perioada menționată.

Pârâta Casa Națională de Pensii Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, deoarece calitate de parte în proces conform Legii 19/2000 o are Casa de Pensii a Municipiului B.

Analizând excepția invocată instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, deoarece potrivit art.139 alin-.3 din Legea nr. 19/2000, casele teritoriale județene și cea a Municipiului B au personalitate juridică și stau în procese ca părți.

Astfel, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și pe această excepție a respins acțiunea reclamantului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat ambele părți.

La data de 4.12.2008 a formulat recurs recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, motive pe care le-a încadrat în dispozițiile art.304 pct.4,9 și art.3041Cod procedură civilă.

La termenul din data de 30.04.2009, Curtea din oficiu a invocat excepția tardivității declarării recursului de către Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele expuse în conținutul încheierii de ședință de la acea dată.

Din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la fila 127 din dosarul de fond, rezultă că sentința nr.6160/7.10.2008 a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 14.11.2008, dată față de care, declararea recursului, conform ștampilei aplicate pe plicul poștal -4.12.2008 (fila 9 dosar recurs), s-a făcut cu depășirea termenului imperativ legal de 15 zile calculat, potrivit art. 101 Cod procedură civilă, pe zile libere.

Având în vedere faptul că nerespectarea termenului pentru declararea căii de atac atrage sancțiunea decăderii părții, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă cu referire la art.301 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul Casei de Pensii a Municipiului B, ca fiind tardiv declarat.

Față de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, ce stipulează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cum excepția tardivității primează, Curtea nu va mai analiza pe fond recursul, fiind de prisos în raport de art.137 alin.1 Cod procedură civilă.

Prin recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art.299, 304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant prin mandatar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii, în sensul obligării pârâtei la achitarea sumei de 32.912 lei, reprezentând diferență de pensie, conform raportului de expertiză efectuat; să se constate că nu a solicitat anularea deciziei de pensionare nr.-/13.03.2007, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

un istoric al cauzei, alături de calcule proprii, recurentul-reclamant arată că suma pretinsă de la pârâtă ca diferență de pensie nu este cuprinsă în ultima decizie de pensionare, iar suma de 12357 lei trimisă de pârâtă în luna februarie 2008 nu are nici o legătură cu obiectul cauzei.

Precizează recurentul că a primit pensia actualizată conform ultimei decizii de pensionare în sumă de 5996 lei lunar abia din luna aprilie 2008 deși trebuia sa o primească din luna martie 2008, iar diferența pe luna respectivă intre 4676 lei si 5996 i-a fost achitata in luna aprilie 2008 alături de pensia stabilita,primind astfel suma de 7210 lei.

În probațiune depune fotocopie după cupoanele din lunile martie,aprilie si mai 2008.

Din conținutul fisei pentru evidenta drepturilor bănești depusa ca proba de către pirita la dosar rezulta clar perioada si suma diferența achitata cit si sumele care compun suma de 12.357 lei,fiind evident ca diferența cu sporul de vechime a fost achitat pentru perioada 8.10.2007- februarie 2008(care nu face obiectul cauzei) iar pentru perioada din 1.02.2007 - 1.10.2007 s-a achitat diferența dintre 4169 lei si 4654 lei(care nu face obiectul cauzei,acesta referindu-se la diferența intre 4654 si 5922 lei,cu sporul de vechime neachitata),conform precizărilor făcute.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform art.3041proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.

Așa cum s-a reținut și consemnat în încheierea de ședință din data de 17.06.2008 (dosar fond), instanța de fond a comunicat fiecărei părți un exemplar al raportului de expertiză, pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia și a avea posibilitatea formulării unor eventuale obiecțiuni, acordând termen la data de 30.09.2008.

În ședința publică din data de 30.09.2008, recurentul-reclamant a fost ca și la celelalte termene reprezentat de mandatar, care așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, a arătat că nu are obiecțiuni de formulat împotriva raportului de expertiză întocmit și a solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie și cheltuieli de judecată.

Astfel, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și a aplicat corect prevederile legale în cauză, în sensul că recurentul-reclamant a avut la dispoziție un interval de 3 luni între termenele de judecată pentru a formula eventuale obiecțiuni dacă avea dubii cu privire la cuantumul sumei stabilită ca diferență de pensie cuvenită. De asemenea nu a contestat nici situația plăților restante -2008 întocmită de pârâta Casa de Pensii a Municipiului și depusă la dosar conform vizei aplicate (fila 117-118), unde în luna februarie 2008 figurează achitată suma de 12357 lei, iar în luna aprilie suma de 1267 lei, iar în luna aprilie 2007-10126 lei (fila 120 dosar fond).

Prin urmare, nu a existat nici un impediment legal sau de altă natură care să-l fi împiedicat pe recurent să-și exercite dreptul de a formula în fața instanței de fond obiecțiuni, probe suplimentare de administrat, etc. și care să fie supuse în dezbatere, în vederea dezlegării pricinii, astfel pe baza analizei actelor și dovezilor administrate, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca fiind tardiv declarat recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6160/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva aceleiași sentințe.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

Dact.:

2 ex.

5.06.2009

Jud.fond:

Președinte:Petrică Arbănaș
Judecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 3109/2009. Curtea de Apel Bucuresti