Obligație de a face. Decizia 3929/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(Număr în format vechi 1467/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 3929R

Ședința publică de la 29 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.134 din data de 08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46759/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata personal, lipsind recurenta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură la data de 25.05.2009 întâmpinare și set înscrisuri în 2 exemplare.

Curtea procedează la legitimarea intimatei și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Intimata solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.

CURTEA

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.134/08.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru perioada 01.07.2005-01.12.2005 și a respins ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.

A obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamatei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 583/01.09.2008 emisă de SC SA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din buletinul de calcul atașat deciziei se constata ca parata nu a luat in considerare veniturile suplimentare obținute sub forma de prime si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr. 583/01.09.2008, emisă de SC.. SA.

Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:

Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de fata.

O data reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".

Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.l din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.

Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivitatii pe care îl afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.

În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru alte sporuri care nu au avut caracter permanent.

Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub glementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi atio, ibi eadem solutio esse debet".

diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele ti sunt generate de inconsecventa legiuitorului.

Pe de o parte, se afirma in art. 2 al legii cadru principiul contributivitatii, mai sus menționat.

Pe de alta parte, același legiuitor limitează fara nici o justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr. 4/2005, inlaturand din calculul pensiilor anumite sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter Tot in OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.

Instanța a apreciat ca ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, vine rândul asiguraților sa primească o contraprestatie din partea statului, aceasta i fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parti.

Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești le a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si t in art. 78 alin. 1 din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat pârâta,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, susținând că mențiunea de la pct.VI din Anexa acestei Ordonanțe prevede faptul ca " nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire in acord sau cu bucata, in regie ori dupa timp, pe baza de tarife sau cote procentual".

Aceasta dispoziție este in concordanta cu prevederile legii-cadru in materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de nr.OUG4/2005, realizandu-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 - actualizata.

Recurenta a mai invocat disp art. 164 din Legea 19/2000 - privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (care reia prevederile art. 10 din Legea 3/1977, modificate si completate prin art. 3 din Legea 49/1992) prevede ca la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete si sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor inregistrate in carnetul de munca.

In acesta se inscriau salariile brute pana la data de 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991, salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991.

La determinarea punctajelor anuale, pe langa salariile prevăzute la alin. 1 se au in vedere si sporurile cu caracter permanent, care dupa data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare si care sunt inregistrate in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației in vigoare.

In acest sens, potrivit dispozițiilor legale evocate aplicabile in materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, este ca acestea sa fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare si sa fi fost inregistrate in carnetul de munca, pana la data de 1 aprilie 1992 (data intrării in vigoare a legii nr.49/1992), iar ulterior acestei date sa fi avut caracter permanent, sa fi făcut parte, de asemenea din baza de calcul al pensiilor, sa fi fost inregistrate in carnetul de munca sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației in vigoare.

Or, veniturile suplimentare obținute de către reclamanta pentru acord global nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci sunt venituri suplimentare obținute in mod sporadic, iar sporurile sunt niște sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara.

Veniturile obținute in acord global reprezentau o forma de remunerare, in funcție de realizarea indicatorilor, reglementata de legislația in vigoare la acea data - art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii, in timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifara.

In acest sens, s-a invocat decizia nr.139 din 22.01.2007a CA. A - I, secția Conflicte de Munca si Asigurări sociale și jurisprudența,respectiv lucrarea "Pensii si alte drepturi de asigurări sociale - de practica judiciara", autor.

Recurenta a mai arătat că jurisprudenta si știința dreptului sunt izvoare ale dreptului civil, in interpretarea unor autori iar într-o alta interpretare, precedentul judiciar (practica judiciara) si doctrina (literatura de specialitate) nu sunt si nu pot fi izvoare ale dreptului civil. important insa, ele prezintă utilitate in interpretarea si aplicarea corecta a normelor cuprinse in actele normative, ca si in perfecționarea legislației civile, argumentul de text care se opune recunoașterii calității de izvor de drept civil pentru practica judiciara il reprezintă dispoziția prohibitiva a art.4 din Codul civil: "Este oprit judecătorului de a se pronunța, in hotărârile ce da, pe cale de dispoziții generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse".

Veniturile realizate din acord global reprezintă venituri temporare, fara caracter permanent si care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise in carnetul de munca), astfel incat nu pot fi luate in calcul la stabilirea drepturilor de pensie.

De asemenea, art. 4 din Legea 2/1983 reglementa lucrul in "acord global":"Sistemul de retribuire asigura cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficientei economice, precum și repartizarea echitabila a veniturilor provenite din munca, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.

Forma de retribuire în acord global se extinde și se generalizează în toate unitățile economice.

Pe lîngă retribuția tarifara, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege."

La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut in vedere respectarea principiului egalității atat pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificata, cat si pentru situația nerealizarii producției planificate (in acest caz, retribuția diminuându-se) astfel ca, la calculul pensiei s-a avut in vedere numai retribuția stabilita prin contractul de munca.

Acesta este si motivul avut in vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute in sistem de prime si adaosuri in categoria sporurilor cu caracter permanent.

In același timp, a prin decizia nr.736 din 24 octombrie 2006, s-a respins excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor de la pct.VI din Anexa la.OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Curtea statuând ca atribuția de a stabili condițiile de acordare a drepturilor cetățenilor la pensie, inclusiv modalitatea de calcul al cuantumului, revine in exclusivitate legiuitorului.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

Adeverința nr. 583/01.09.2008 emisă de SC SA, atestă împrejurarea că intimata a realizat venituri suplimentare care au fost incluse în baza de calcul pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale conform dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972, art.23 al.1 lit.a din Legea nr.19/2000 și art.19 lit.a,b,e,h din Ordinul nr.340/2001.

Aceste venituri suplimentare ce cuprind și salariile obținute ca urmare a muncii în acord global au fost evidențiate în adeverințe eliberate de angajator conform dispozițiilor art.160 al.5, art.161 al.2 din Legea nr.19/2000 și art.40 Cap.VIII din Ordinul nr.340/2001, astfel că în mod corect prima instanță le-a avut în vedere dând eficiență principiului contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, în raport de care se impune ca toate veniturile obținute de contestatoare și pentru care s-au calculat și achitat contribuția de asigurări sociale să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.

Numai în aceste condiții sunt respectate și principiile egalității,solidarității sociale și cel al obligativității reglementate de dispozițiile art.2 lit. b,c și din Legea nr.19/20000 ce impun la asigurații ce au contribuit la sistemul public de asigurări sociale să beneficieze de drepturile de asigurări sociale corelative.

Nefiind luate în considerare de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului B la calculul drepturilor de pensie cuvenite intimatei, aceste venituri au determinat diminuarea nejustificată a acestor drepturi și la încălcarea dispozițiilor art.2 din legea nr.19/2000, neputând fi primite susținerile recurentei referitoare la greșita luare în considerare a adeverințelor ce suplinesc omisiunile din carnetul de muncă al petentei.

Dispozițiile de principiu instituite de actul normativ cu forță juridică superioară care este art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, sunt aplicabile cu prioritate în raport de dispozițiile OUG nr.4/2005, nefiind acceptabilă situația în care la determinarea cuantumului drepturilor de asigurări sociale să nu se ia în considerare sumele reprezentând venituri suplimentare ce au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât aceste venituri realizate de intimată ca urmare a muncii în acord au avut un caracter de continuitate evident.

Chiar dacă potrivit dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 și Ordinului nr. 136/1976 actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, în funcție și specialitate precum și salariul este carnetul de muncă, potrivit dispozițiilor art. 164 alin. 3 din Legea 19/2000 și art. 4 alin. 3 ale OUG nr. 4/2005 la determinarea drepturilor de pensie cuvenite, cu luarea în calcul a sporului cu caracter permanent se pot lua în considerare și adeverințele eliberate de unități conform cu legislația în vigoare, și sub acest aspect fiind nefondate, susținerile recurentei.

Mai mult, prin decizia Curții Constituționale nr. 736/24.10.2006 s-a statuat că pct. VI din Anexa OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public este conform cu legea fundamentală, deoarece dispozițiile menționate ale OUG nr. 4/2005 nu modifică cu caracter retroactiv legislația anterioară, iar verificarea împrejurărilor dacă veniturilor obținute de asigurat au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și dacă s-au încasat CAS-uri pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual constituie probleme de aplicare a legii și de fapt în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești; în consecință, contrar susținerilor recurentei, în mod legal a apreciat instanța fondului că prin neluarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința susmenționată s-au diminuat drepturile de pensie cuvenite intimatei și sub acest aspect criticile recurentei fiind nefondate.

Curtea reține și faptul că chiar dacă doctrina și precedentul judiciar prezintă utilitate în interpretarea și aplicarea corectă a unor norme ale dreptului nu are relevanță în cauză decizia nr 139/2201.2007 a CA A-I deoarece în sistemul de drept relevanță o au doar izvoarele de drept și deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu disp.art.329 al. 3 Cod de Procedură Civilă iar decizia indicată de recurentă nu are această semnificație.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,ca nefondat, recursul formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.134 din data de 08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46759/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2 ex/ 4.07.2009

Jud. fond-

Președinte:Scrob Bianca Antoaneta
Judecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 3929/2009. Curtea de Apel Bucuresti