Obligație de a face. Decizia 4013/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3114/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4013/
Ședința publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurent-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1907 din data de 09.03.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46826/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-reclamantă personal și asistată de apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 18 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.311/72911 din 01.06.2009, lipsind intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-reclamantă prin avocat având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar, de asemenea, depune ca și probă practică judiciară într-o speță similară și aceeași adeverință eliberată de către societatea angajatoare privind drepturile salariale. Precizează totodată faptul că, prin proba solicitată, înțelege să dovedească că pentru recurenta-reclamantă s-au virat contribuțiile la asigurările sociale raportat la veniturile obținute și care au avut un caracter permanent.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisuri, în baza art. 305 Cod proc. civ.
Recurenta-reclamantă prin avocat întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă prin avocat având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate pronunțate de către instanța de fond, în sensul obligării intimatei la emiterea unei noi decizii care să ia în considerare la determinarea punctajelor anuale toate drepturile de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției la asigurările sociale, inclusiv cele neevidențiate în carnetul de muncă, dar dovedite prin adeverința nr.297/13.04.2005 emisă de către SC SA, angajator, conform prevederilor legale.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1907/09.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondată.
În considerente a reținut că reclamantei i s-a deschis dreptul de pensie începând cu data de 31.12.1998, conform deciziei din data de 30.12.1998, reclamanta beneficiind de recalcularea pensiei începând cu data de 01.12.2005
La data de 18.08.2005, reclamanta a depus la Casa de pensii a sectorului 2 adeverința nr. 297/13.04.2005 cu privire la veniturile brute realizate în perioada 1971-1998.
Instanța a constatat că potrivit art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 "Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
Or, adeverința depusă de reclamanta nu indică nici un spor care ar fi trebuit avut în vedere la calculul și stabilirea pensiei în afara sporului de vechime în muncă pentru o anumita perioadă, spor care a fost luat în calcul.
Sporurile de care salariatul a beneficiat trebuie menționate în mod precis, cu indicarea naturii lor, a perioadei pentru care au fost acordate, cuantumul acestora, în lipsa acestor mențiuni casa de pensii nu poate efectua un calcul. Nu poate fi avut în vedere un anumit cuantum al veniturilor fără a se cunoaște ce reprezintă acestea și mai ales temeiul în care au fost plătite sumele.
Reclamanta precizează că veniturile suplimentare reprezintă plata în acord, fapt menționat și în cuprinsul adeverinței, dar cuantumul acestuia nu este indicat.
Necesitatea identificării exacte a tuturor sporurilor rezultă și din prevederile Legii nr. 19/2000, la care face trimitere OUG nr. 4/2005, în art. 2 alin. 2, conform căruia "recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000".
Or, conform art. 164 coroborat cu dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000, la stabilirea punctajului mediu anual se au în vedere salariile realizate de cel interesat, nete sau brute în raport de perioadele enumerate în art. 164 alin. 1, inclusiv sporurile și adaosurile de care acesta a beneficiat, sporuri care trebuie însă probate prin carnetul de muncă ori prin adeverințe eliberate de angajator, conform legislației în vigoare.
Totodată, instanța a reținut că anexa VI la acest normativ prevede că: adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; adeverințele vor purta număr, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Întrucât adeverința invocata de reclamanta nu îndeplinește cerințele prezentate mai sus, nefiind dovedite sporurile de care reclamanta a beneficiat, cererea apare ca nefondata și a fost respinsă ca atare.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în fapt, instanța de fond a respins cererea recurentei, deoarece "adeverința depusa nu indica nici un spor care ar fi trebuit avut în vedere la calculul și stabilirea pensiei în afara sporului de vechime în muncă, spor care a fost luat în calcul", astfel Casa de Pensii a Municipiului B nu i-a lua în calcul adeverința nr. 297/13.04.2005 eliberată de ce atesta venituri suplimentare reprezentând drepturi de natură salarială sporuri, pentru care s-au reținut, respectiv constituit și virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuția de asigurări sociale, astfel cum atestă adeverința.
La data de 18.08.2005 recurenta a adresat o cerere către Casa de Pensii a Sectorului 2 B prin care a solicitat să i se recalculeze pensia, întrucât a constatat că nu au fost luate în considerare la stabilirea punctajelor anuale toate drepturile de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției la asigurări sociale conform prevederilor legale aplicabile la data constituirii și plății contribuției, respectiv "alte sporuri", venituri suplimentare - la salariul de bază sau net, alte sporuri de care a beneficiat în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Având în vedere că nu i-au fost stabilite drepturile de pensie în raport cu cererea depusă la Casa Locală de Pensii Sector 2 B, a fost nevoita să își valorifice acest drept pe cale judecătorească, fapt pentru care a solicitat obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la emiterea unei noi decizii în vederea stabilirii drepturilor de pensie ale recurentei începând cu data de 01.12.2005, decizie care, la determinarea punctajelor anuale, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, să ia în considerare toate drepturile de natură salarială (inclusiv "alte sporuri și venituri").
Instanța de fond a respins cererea, deoarece nu i-a fost întocmită adeverința "conform legii" de către SC SA. Instanța de fond trebuia să îi pună recurentei în vedere să solicite de la fostul său angajator o adeverința explicativă din care să rezulte denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată, deoarece pentru aceste venituri s-a reținut, respectiv constituit și virat la bugetul asigurărilor sociale de stat, contribuția de asigurări sociale.
În conformitate cu prevederile art. 7 alin.3 din OUG nr.4/2005, decizia de recalculare a drepturilor de pensie poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare referitoare la drepturi cu caracter salarial, care conform Legii nr. 19/2000 se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01.04.2001.
Potrivit art.2 alin.1 din OUG 4/2005 recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Art. 4 alin.3 din nr.OUG 4/2005 prevede că "Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori."
De asemenea, în același sens, art. 1 din nr.HG 1550/ 2004 prevede că "Evaluarea pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se efectuează pe baza prevederilor Legii nr. 19 / 2000. "
În speță, recurenta a obținut de la SC SA adeverința nr. 297/13.04.2005, ce dovedește faptul că a obținut venituri salariale sub formă de sporuri pentru care s-au achitat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de către angajator potrivit art. 1 din fostul Decret nr.389/1972, astfel cum rezulta din cuprinsul adeverința.
Art. 23 și 78 alin.(1) din Legea nr. 19/2000 prevăd că în baza de calcul sunt incluse și sporurile și adaosurile reglementate prin Lege, respectiv că numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
În plus, art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția de asigurări sociale de stat prevedea că unitățile socialiste, orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Totodată, dispozițiile art. 164 din Legea 19/2000 impun o interpretare sistematică și istorică, în sensul că la calcularea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii se vor avea în vedere salariile brute sau nete astfel cum erau ele precizate în legislația salarizării în vigoare la data retribuirii (Legea nr.57/1974), legislație care nu utiliza termenul de"salarii" ci pe cel de "retribuție", brută sau netă, totală, ce includea pe lângă retribuția tarifară și sporul de vechime și alte sporuri și venituri (adaos la acord, etc.), toate aceste elemente ale retribuției brute sau nete constituind câștigul bază de calcul a contribuției de asigurări sociale (conform Decretului nr.389/1972).
În concluzie, a restrânge baza de calcul a punctajelor anuale numai la salariile înscrise în carnetul de muncă (retribuții tarifare și sporuri de vechime), din cauză că Decretul nr.92/1976 și Ordinul nr.136/1976 nu permiteau înscrierea tuturor celorlalte elemente ale sistemului de retribuire care, conform Decretului nr.389/1972, constituiau bază de calcul a contribuției de asigurări sociale, înseamnă a crea o inechitate socială prin obținerea unui cuantum al pensiei inferior în raport cu contribuția de asigurări sociale calculată și virată, precum și o discriminare între persoanele care au stagii de cotizare anterioare și ulterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, având în vedere că și înainte și după această dată baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost câștigul total, astfel cum este definit prin art. 9 din Legea nr. 57/1974 și art. 1 din Legea nr. 14/1991.
Cercetând recursul declarat, potrivit criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverința eliberată de unitatea la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverința nr. 297/13.04.2005 eliberată de
Or, Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el,dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Sub aceste aspecte, contrar statuărilor primei instanțe, se observă că adeverința eliberată de SC SA sub nr. 297/13.04.2005 îndeplinește în tocmai cerințele de formă și fond prevăzute la punctul VI din Anexa la OG nr. 4/2005, respectiv menționarea unității, a funcției exercitate, a veniturilor obținute, a naturii lor, institutul de proiectare lucrând, notoriu, potrivit sistemului de retribuire în acord global în temeiul Legii nr. 57/1974, adeverință ce poartă ștampila și semnătura persoanei care reprezintă și angajează valabil unitatea.
Prin urmare, sunt întocmai aplicabile prevederile art. 164 rap. la art. 78 din Legea nr.19/2000, pentru ca și veniturile atestate prin adeverința emisă de fostul angajator, în cuantum determinat și obținute în mod continuu, pentru care s-au calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale, să fie incluse în calculul drepturilor de pensie.
În consecință, potrivit celor expuse, în aplicarea art. 312 alin. 1-3 pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea, obligând pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, cu luarea în considerare a veniturilor atestate de adeverința nr. 297/13.04.2005 emisă de SC SA, începând cu 01.12.2005, dată de la care începe procesul de recalculare a pensiei reclamantei-recurente, stabilite inițial în anul 1998, dată la care intimata dispunea de adeverința în discuție, fiindu-i depusă la 18.08.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1907 din data de 09.03.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.46826/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
Obligă pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate în adeverința nr. 297/13.04.2005 emisă de SC SA, începând cu 01.12.2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./07. 07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
