Obligație de a face. Decizia 4098/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.723/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4098/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentele Casa de Pensii a Municipiului și, împotriva sentinței civile nr.7197 din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17219/3/AS/2008, având ca obiect:"emitere decizie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 20.05.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2009 și apoi la data de 03 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7197 din data de 19.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, s-a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.03.2008, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.220/21.01.2008, emisă de SC B SA, precum și la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.03.2008 la zi.
Prin aceeași sentință s-a respins, ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte și s-a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/17.01.2007, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
S-a constatat din buletinul de calcul atașat deciziei că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub forma de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr.220/21.01.2008, emisă de SC B, depusă de reclamantă sub nr.1536/29.02.2008 la Casa Locală de Pensii Sector 2
S-a avut în vedere că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
S-a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că dispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord s-a arătat că se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a arătat că la pct.IV din același act normativ, legiuitorul a optat pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
S-a reținut că formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar.
S-a precizat că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a menționat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
De asemenea, s-a mai reținut că, instanțele judecătorești s-au pronunțat în sensul includerii în baza de calcul a pensiilor a unor astfel de venituri, cu condiția ca angajatorul, care poartă întreaga răspundere, să facă mențiune expresă în adeverințele pe care le eliberează, în sensul că pentru veniturile menționate s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale. Acesta este temeiul care fundamentează soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești, în vederea respectării principiului contributivității.
În fine, prima instanță a constatat că pentru drepturile salariale încasate de la angajatorii SC SA B, SC 2000 SRL, SC B Internațional SA, și Urbanism și Primăria Municipiului B, nu reiese achitarea contribuțiilor de asigurări sociale, de către angajator.
Aceeași concluzie s-a reținut și în ceea ce privește adeverința fn/fd emisă de SC SRL, adeverința nr.979/18.02.2008, emisă de Universitatea de și Urbanism și adeverința nr.72/06.02.2008, emisă de SC SRL.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către intimata Casa de Pensii a Municipiului B și reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta Casa de Pensii a Municipiului Baf ăcut o enumerare a prevederilor art.4 și 5 din Legea nr.2/1983, și a mai arătat că, sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea nr.49/1992 și de OUG nr.4/2005, sumele prevăzute la art.26 din Legea nr.19/2000, neluându-se în considerare la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.
De asemenea, recurenta a făcut referire la dispozițiile pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, arătând că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, nefiind înscrise în carnetul de muncă.
Recurenta a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale.
Recurenta-reclamantă, în motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 pr.civ. a arătat că adeverințele emise de unitățile angajatoare depuse la dosarul instanței de fond conțin toate mențiunile obligatorii prescrise de lege, fiind întocmite conform legii, angajatori purtând întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Astfel, s-a precizat că adeverința fn/fd emisă de SC SRL, adeverința nr. 979/18.02.2008 emisă de Universitatea de și Urbanism și adeverința nr. 72/06.02.2008 emisă de SC SRL, cuprind mențiunea expresă că pentru toate aceste sume s-a plătit CAS in cuantum de 9,5%, astfel că, raportat la dispozițiile legale în vigoare din care izvorăște și raționamentul instanței de fond potrivit căruia temeiul plății pensiei este tocmai plata contribuțiilor la fondul de pensii, se impune obligarea intimatei să recalculeze pensia cu luarea în calcul și a acestor înscrisuri, care îndeplinesc cerințele obligatorii prevăzute de art. 4 alin. 3 din OUG 4/2005.
S-a adăugat că, în conformitate cu prevederile din Codul Muncii "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.", coroborat cu art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat in anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice."
Astfel, s-a arătat că prevederile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 includ în mod expres la baza de calcul a punctajului mediu anual toate aceste sume pentru care s-au plătit contribuțiile la asigurările sociale (Punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale) și ca atare intimata avea obligația să dea curs solicitării recurentului și să emită o noua decizie de pensie care să includă în baza de calcul toate aceste sume.
S-a mai precizat că dreptul la o pensie echitabilă raportat la sumele plătite cu titlu de contribuție, este un drept recunoscut de lege și consacrat ca un principiu al Legii 19/2000, principiul egalității coroborat cu principiul contributivității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Prin întâmpinarea formulată, recurenta-reclamantă, a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Este adevărat că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale invocată de către recurentă s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, însă în considerente s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
În speță, prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și a veniturilor obținute în sistemul acord global, dovedite prin adeverințele eliberate de către foștii angajatori.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatorul, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, în baza art.312 pr.civ.
Trecând la analiza recursului declarat de recurenta-reclamantă, Curtea constată că instanța de fond a respins cererea de valorificare a veniturilor atestate de angajatorii SC SA B, SC 2000 SRL, SC B Internațional SA, și Urbanism și Primăria Municipiului B, motivat de faptul că pentru aceste drepturi salariale, din analiza fișelor fiscale depuse la dosarul cauzei că nu rezultă achitarea contribuțiilor de asigurări sociale.
Curtea reține că instanța de fond nu a făcut nici o referire la adeverința emisă de SC SRL, în care sunt indicate veniturile brute, obținute de către reclamanta recurentă prin contractul de muncă încheiat cu societatea în anul 2003, pentru care s-a virat CAS 9,5%.
Curtea mai constată că prin hotărârea recurată nu se face nici o trimitere la adeverința nr.979/18.02.2008 a Universității de și Urbanism, prin care se atestă faptul că recurenta reclamantă a desfășurat activități în baza unui contract de muncă cu timp parțial, în perioada 2003-2007 și în care sunt menționate venituri realizate de aceasta pentru care universitatea a achitat CAS, or la adeverința nr.72/06.02.2008 emisă de către SC SRL, prin care se precizează că recurenta pârâtă, în calitate de salariată a obținut în perioada martie 2003 - iunie 2006, o serie de venituri pentru care s-au virat contribuții de asigurări sociale.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama la soluționarea cauzei de adeverințele emise de către Casa de Pensii a Municipiului B - Direcția Economic, de cotizare și arhive privind datele necesare determinării corecte a stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru asigurat, întocmite pe baza datelor transmise de angajatori prin declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor la bugetul de stat pentru verificarea determinării corecte a stagiului de cotizare și a punctajului mediu.
Prin urmare, Curtea reține că instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei toate mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei și invocate de către reclamantă și nu a dat eficiență prevederilor art. 129 alin. 5 din Codul d e procedură civilă conform cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Curtea apreciază că pentru soluționarea corectă a cauzei se impunea efectuarea unei expertize contabile, pentru verificarea modului de calcul al punctajului asiguratului, stabilit conform prevederilor art.78 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, prin examinarea adeverințelor mai sus amintite, prin care angajatorii recurentei reclamante atestă reținerea contribuțiilor de asigurări sociale pentru drepturile salariale încasate de către acestea, avându-se în vedere și adeverințele emise de către Casa de Pensii a Municipiului B - Direcția Economic, de cotizare și arhive privind datele necesare determinării corecte a stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru asigurat, întocmite pe baza datelor transmise de angajatori prin declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor la bugetul de stat pentru verificarea determinării corecte a stagiului de cotizare și a punctajului mediu.
Potrivit prevederile art. 305 din Codul d e procedură civilă, în recurs nu pot fi administrate decât înscrisuri, astfel că, de vreme ce proba cu expertiză contabilă utilă soluționării cauzei, nu poate fi administrată în fața instanței de recurs, Curtea va admite recursul declarat de recurenta, în baza art.312 pr.civ. va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecarea cererii cu privire la adeverința emisă de SC SRL, adeverința nr.979/18.02.2008 a Universității de și Urbanism și adeverința nr.72/06.02.2008, emisă de SC SRL, urmând a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la adeverința nr.220/21.01.2008, emisă de SC B SA. pentru considerentele deja expuse cu ocazia examinării recursului formulat de către Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.7197 din data de 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.17219/3/AS/2008.
Admite recursul declarat de către recurenta, împotriva aceleiași sentințe.
Casează, în parte, sentința recurată și va trimite la aceeași instanță cauza spre rejudecarea cererii cu privire la adeverința emisă de SC SRL, adeverința nr.979/18.02.2008 a Universității de și Urbanism și adeverința nr.72/06.02.2008, emisă de SC SRL.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la adeverința nr.220/21.01.2008, emisă de SC B SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
14.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
