Recalculare pensii. Decizia 4099/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.1307/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4099/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.7919 din data de 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19836/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimateleCasa de Pensii a Municipiului B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale,având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 20 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2009 și apoi la data de 03 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7919 din data de 18.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și, în consecință, a respins acțiunea formulată de contestatorul împotriva acesteia pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/10.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 1, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 21.06.2007, în funcție de un stagiu total de cotizare realizat de 38 ani 2 luni 3 zile, din care 6 ani 7 luni 14 zile realizat în condiții normale, 354 luni stagiu realizat în Germania, fiind calculat un număr total de puncte realizate de 5,97236 și un punctaj mediu anual de 0,19908.
Contestatorul a criticat această decizie pentru faptul că în calculul drepturilor de pensie nu a fost avut în vedere stagiul de cotizare realizat în Germania, precum și prin prisma datei de la care i s-a stabilit pensia pentru limită de vârstă.
Ulterior, decizia de pensionare a fost revizuită, prin decizia nr. - depusă, în copie, la fila 13 din dosar, în sensul că s-a modificat data de la care drepturile de pensie i se cuvin contestatorului, stabilindu-se că aceasta este 01.06.2006, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă.
Din datele menționate în decizia contestată, a stabilit instanța de fond, rezultă că intimata a avut în vedere stagiul de cotizare realizat în Germania, pentru a se dispune deschiderea drepturilor de pensie, dar acesta nu a fost avut în vedere și la calculul punctajului mediu anual, după cum rezultă din anexele deciziei cuprinzând date referitoare la activitatea în muncă.
În analizarea legalității și temeiniciei deciziei contestate, Tribunalul s-a raporta la actele normative în vigoare, care reglementează stabilirea dreptului de pensie la data de la care acesta a fost recunoscut de intimată, respectiv 01.06.2006, conform deciziei de revizuire.
În această ordine de idei, Tribunalul a apreciat că prevederile din Regulamentele invocate de către contestator, respectiv Regulamentul CEE nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, și Regulamentul nr. 574/72 de stabilire a procedurii de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71 privind aplicarea sistemelor de securitate socială, nu erau aplicabile la data de la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 01.06.2006, deoarece România a devenit membră a Uniunii Europene doar la data de 01.01.2007.
Or, dispozițiile respectivelor Regulamente se aplicau doar statelor membre ale Uniunii.
Prin urmare, pentru a se verifica dacă drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite corect, începând cu data de 01.06.2006, a fost analizată respectarea dispozițiilor conținute în Acordul încheiat între România și Republica Federală Germania privind securitatea socială, din 08.04.2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1194 din 30.12.2005.
Prin dispozițiile art. 14 din Acord, referitor la totalizarea perioadelor de asigurare și calculul pensiilor, se menționează că, în vederea stabilirii dreptului la prestații conform legislației aplicabile vor fi luate în considerare șiperioadele de asigurarecare trebuie recunoscute pentru dreptul la prestații, realizate conform legislației celuilalt Stat contractant și care nu se suprapun cu aceeași perioadă.
Or, intimata a respectat aceste dispoziții legale, pentru că, îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea dreptului la pensie, prevăzute de art. 41 din Legea nr. 19/2000, s-a realizat ca urmare a luării în considerare și a stagiului de cotizare realizat în Germania de 254 luni, conform mențiunilor de la rubrica Fad eciziei, fiind considerat realizat un stagiu total de cotizare de 38 ani 2 luni 3 zile.
Conform art. 16 referitoare la dispoziții particulare pentru instituția română, punctajul mediu anual se determină pe baza veniturilor realizate pentru care s-au datorat sau, după caz, au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale conform legislației române.
În raport de dispozițiile acestui acord și cele ale art. 78 coroborate cu dispozițiile art. 160 și 164 din Legea nr. 19/2000, în mod corect intimata a calculat punctajul mediu anual doar pentru stagiul de cotizare realizat în România.
Deși contestatorul susține că ar avea dreptul la o majorare a pensiei pentru perioada lucrată în Germania, Tribunalul a constatat că această susținere este întemeiată pe dispozițiile care la data deschiderii dreptului la pensie, 01.06.2006, nu erau incidente.
Cum legalitatea și temeinicia deciziei contestate se raportează la actele normative în vigoare de la data la care drepturile au fost stabilite, cum la data de 01.06.2006, modul de calcul al drepturilor de pensie era guvernat de dispozițiile Acordului la care anterior am tăcut referire, intimata nu avea posibilitatea legală de a face aplicarea regulamentelor invocate de către contestator deoarece acestea nu pot retroactiva. Ele pot fi incidente în măsura soluționării de către intimată a altor cereri referitoare la dreptul de pensie pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2007.
În ceea ce privește data de la care drepturile i se cuvin contestatorului, aceasta a fost stabilit cu 01.06.2006, conform deciziei de revizuire, din dosar, conform solicitării din cererea introductivă, motiv pentru care nici sub acest aspect nu se poate dispune admiterea contestației.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece pensia comunitară se calculează începând cu data de 01.01.2007 data aderării României la, aceasta fiind data de la care Regulamentul nr. 1408/1971 și nr. 574/1972 pot fi aplicate.
Recurentul depus cererea la registratura Casei de Pensii Sector 1, cu nr. 6930/30.07.2008, prin care solicita recalcularea pensiei după cum indică Regulamentul nr. 1408/1971 al UE.
Astfel, Casa de Pensii din s-a autosesizat fără cererea recurentului la Casa de Pensii și fără chemare în judecată și a aplicat Regulamentul UE, calculând pe lângă timpul de cotizare de 30 ani din și timpul de cotizare de 6 ani din România, care a dus la o majorare a pensiei din cu 30 de ani.
Pe baza principiului de reversibilitate sau a regulamentului de trei simple, care pune în evidență această proporție se poate majora pensia din România cu 150 euro.
Cum obligată de a stabili drepturile de pensie este Casa de Pensii Sector 1, recurentul consideră că are calitate procesuală pasivă și funcționarul casei de pensii care nu a aplicat cele două Regulamente.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. -/10.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 1, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 21.06.2007, în funcție de un stagiu total de cotizare realizat de 38 ani 2 luni 3 zile, din care 6 ani 7 luni 14 zile realizat în condiții normale, 354 luni stagiu realizat în Germania, fiind calculat un număr total de puncte realizate de 5,97236 și un punctaj mediu anual de 0,19908.
Ulterior, decizia de pensionare a fost revizuită, în sensul că s-a modificat data de la care drepturile de pensie i se cuvin contestatorului,stabilindu-se că aceasta este 01.06.2006, astfel cum s-a solicitat prin cererea introductivă.
Considerând întemeiate susținerile recurentului privind aplicabilitatea, în speță, după data aderării României la Uniunea Europeană, a Regulamentului CEE nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, și a Regulamentului nr. 574/72 de stabilire a procedurii de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71, Curtea reține, însă, că, astfel cum se menționează în chiar cuprinsul Regulamentului CEE nr. 1408/71, atingerea obiectivelor acestuia urmează a se realiza, în special, prin cumularea tuturor perioadelor luate în considerație în cadrul diferitelor legislații naționale în scopul dobândirii și menținerii dreptului la prestații sociale și al calculării acestora, precum și prin acordarea de prestații diferitelor categorii de persoane cuprinse în Regulament, indiferent de locul de reședință în interiorul Comunității, cu evitarea cumulului nejustificat de prestații, motiv pentru care s-au stabilit reguli prioritare.
Regulamentul prevede expres că, în temeiul său, nu poate fi conferit și nici menținut dreptul de a beneficia de mai multe prestații de același fel pentru una și aceeași perioadă de asigurare obligatorie, regulă de la care se poate deroga numai în situația prevăzută de art. 41, art. 43 alin. 2 și 3, art. 46, art. 50, art. 52 sau art. 60 alin. 1 lit. b). Or, în cauză, nu este realizată ipoteza acestor dispoziții speciale.
Astfel cum însuși recurentul arată în cererea de recurs, ca urmare a calculării în statul de reședință, pe lângă timpul de cotizare de 30 de ani din și a timpului de cotizare de 6 ani din România, pensia acordată în i-a fost majorată cu 30 de Euro. Prin urmare, cum perioada lucrată în Germania a fost valorificată prin acordarea prestației de asigurări sociale în acest stat, recurentul nu mai este îndreptățit la valorificarea aceleiași perioade și în România.
Așa fiind, se reține că, în mod corect, intimata Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 1 a avut în vedere stagiul de cotizare realizat în Germania, pentru a se dispune deschiderea drepturilor de pensie, dar nu și pentru calculul punctajului mediu anual.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a persoanei fizice, Curtea reține că, în mod just instanța de fond a admis, prin încheierea din data de 16.12.2008, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, constatând că, în raport de obiectul cauzei - recalcularea și plata drepturilor de pensie, și față de cadrul normativ aplicabil - Legea nr. 19/2000 și nr.HG 13/2004, între aceasta și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății nu există identitate.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizia emisă de casa teritorială de pensii, iar potrivit prevederilor art. 24 lit. e) din nr.HG 13/2004, cu modificările și completările ulterioare, casele teritoriale de pensii stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora potrivit legii.
Din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că, în raportul juridic dedus judecății, îi revin obligații persoanei juridice, în contradictoriu cu care dreptul recurentului poate fi realizat, iar nu persoanei fizice, prepus al acesteia. Prin urmare, în cauză, are calitate procesuală pasivă persoana juridică, și nu salariatul acesteia.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, cu substituirea motivării, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.7919 din data de 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19836/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimateleCasa de Pensii a Municipiului B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
revocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./02.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
