Obligație de a face. Decizia 422/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6244/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.422/
Ședința publică de la 27.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6027/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19829/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 19.01.2010, după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la diferențele de pensie aferente perioadei 01.12.2005-11.05.2006 și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6027/07.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis contestația precizată și restrânsă formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să emită o decizie prin care să calculeze retroactiv începând cu 01.12.2005 pensia pentru limita de vârstă cuvenita contestatorului pe baza unui stagii complet de cotizare de 20 de ani, a obligat intimata la plata diferențelor rezultate dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasata pe perioada 01.12.2005 la zi; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei.
În considerente a reținut că prin decizia nr.-/30.11.2005 emisă de - Casa Locală de Pensii Sector 2 B au fost recalculate, în temeiul nr.OUG 4/2005, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului.
La determinarea punctajului mediu anual în decizia menționata fost utilizat de intimată un stagiu complet de cotizare de 30 ani.
Prin cererea de chemare în judecată contestatorul critică modalitatea de recalculare sub aspectul stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, contestatorul susținând că acesta trebuia să fie de 20 ani - pentru că a lucrat în grupa I de muncă în condițiile HG nr.478/1990, iar nu de 30 de ani.
Prin decizia -/20.08.2009 a fost de asemenea recalculata pensia reclamantului in conformitate cu dispozițiile OG nr.4/2005, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 ani
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 alin.3 si alin. 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare care pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 va fi cel reglementat de Legea de nr. 3/1977 iar pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normativ.
Din actele dosarului, tribunalul a reținut că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1998 și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare a pensie în temeiul nr.OUG 4/2005 s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 19/2000.
Tribunalul a mai reținut din decizia de stabilire inițială a drepturilor de pensie că la data deschiderii dreptului la pensie în temeiul Legii nr.3/1977 petentul desfășurase 31 ani, 6 luni și 25 zile activitate în grupa I de muncă.
În temeiul Legii nr.3/1977 persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în gupa I de muncă, se puteau pensiona la vârsta de 52 de ani, stagii complet de cotizare fiind în cazul lor de 20 de ani
Astfel cum s-a reținut anterior, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din decizia inițială de stabilire a drepturilor de pensie, contestatorul a desfășurat activități în grupa I de muncă peste 20 de ani.
Față de toate dispozițiile legale mai sus amintite, tribunalul a constatat că în determinarea punctajului mediu anual intimata trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani atât în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, cât și în temeiul OUG nr.19/2007.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, și 25, sunt cei care au beneficiat în momentul ieșirii la pensie de o lege speciala care să le confere aceste drepturi.
Recurenta a învederat instanței de recurs faptul că reclamantul nu a beneficiat de nicio lege specială, deci prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 și Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 locurile de muncă erau încadrate potrivit Legii nr. 3/1977 în grupe de muncă respectiv: grupa I de muncă și grupa a-II-a de muncă.
Recurenta a invocat dispozitiile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Persoanele care au vechime în muncă prevăzuta de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa a-II-a de muncă au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzuta de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau a-II-a de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Noua lege a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, însă potrivit art. 18 alin. 2 cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale.
În art. 19 legea definește categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, dar nu le enumara, prevăzând că acestea se stabilesc prin hotărâre de guvern.
În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc.
Art. 20 din lege stabilește, însă, în mod expres locurile de muncă în condiții speciale, care nu coincid decât în parte cu cele încadrate în fosta grupa I de muncă. O mare parte din locurile încadrate anterior în grupa I de muncă, se regăsesc în prezent în grupa locurilor de muncă în condiții deosebite.
În consecința grupa I și a-II-a de muncă pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilata de Legea nr. 19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă.
De asemenea contribuția de asigurări sociale a fost plătită la nivelul cotelor stabilite pentru grupa I de muncă potrivit Legii nr. 3/1977, precum și Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG nr. 267/1990.
Prin art.43 Legea nr. 19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiu li vârsta de pensionare pentru cei care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale, nu în grupa I de muncă potrivit legii nr. 3/1977.
Astfel, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de muncă) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârsta și vechime completa începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța de fond a considerat că Normele CNPAS, precum și interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B este eronata: "întrucât nu exista nicio rațiune pentru a considera că petentul nu se afla într-o situație identica cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990", prin aceasta instanța de fond încălcând rațiunea și principiul latin unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, exprimat în adagiul latin " ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Practic, instanța de fond extrapolează dispozițiile unei legi speciale în generalitatea spetelor în ceea ce privește lucrul în grupe de muncă, considerând-le identice.
Atâta timp cât legiuitorul a promulgat o lege specială, se înțelege că acesta se aplica numai în anumite situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare.
Din considerentele sentinței reiese faptul că dacă instituția recurentă face aplicarea întocmai a legii, se consideră astfel că a fi în culpă procesuală, pentru motivul că nu a generalizat aceste dispoziții aplicându-le tuturor pensionarilor care au peste 20 ani lucrați în grupa I de muncă.
Culpa procesuala se poate dovedi prin neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Faptul că instanța de fond, considera că pârâta nu a respectat dispozițiile legale, adică interpretarea "in extenso" a legii, cum se susține de către aceasta, reprezintă chiar încălcarea legii de către ea însăși.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In sedinta publica de la 27.01.2010, Curtea a invocat din oficiu excepția de ordine publica a prescripției dreptului material la acțiune cu privire la diferențele de pensie aferente perioadei 01.12.2005-11.05.2006.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 si 9.pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.80160/29.06.1998 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului reclamant, în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia mentionata, intimatul-reclamant a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 20 de ani.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta de, intimatul-contestator a desfasurat timp de peste 20 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziei de pensionare rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 31 ani, 6 luni si 25 zile.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
In ceea ce priveste plata diferențelor rezultate dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasata, Curtea retine ca data stabilirii unor drepturi de pensie este distincta de data platii drepturilor, aceste elemente fiind prevazute la rubrici diferite si in cadrul deciziilor de pensionare emise de recurenta. Astfel, data stabilirii unor drepturi constituie un element obiectiv, care se determina in raport de incidenta in cauza a unor acte normative. Data recalcularii drepturilor de pensie in baza OUG nr. 4/2005 a fost stabilita prin acte normative succesive, in functie de data deschiderii initiale a drepturilor de pensie, si anume 01.03.2005-prin OUG nr. 4/2005, 01.07.2005 - prin HG nr. 550/2005, 01.09.2005 - prin HG nr. 733/2005 si 01.12.2005 - prin HG nr. 1456/2005. In speta de, intrucat intimatului-reclamant i s-au deschis drepturile initiale de pensie la data de 01.10.1998, a beneficiat de recalcularea prevazuta de OUG nr. 4/2005 in cadrul celei de-a patra etape, care a avut loc incepand cu 01.12.2005.
Data platii unor drepturi stabilite prin deciziile de pensionare constituie un element variabil, de la caz la caz, in functie de incidenta prescriptiei extinctive sau a altor factori.
Instanta de fond a stabilit corect, ca data a recalcularii, cea prevazuta de HG nr. 1456/2005, respectiv 01.12.2005.
In ceea ce priveste plata diferentelor de pensie, prima instanta ar fi trebuit sa oblige la plata acestora numai in limita termenului de prescriptie de 3 ani, calculat de la data inregistrarii cererii de recalculare, conform art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005. Cum cererea a fost inregistrata la data de 12.05.2009, Curtea constata ca in mod gresit Tribunalul a obligat recurenta la plata diferentelor rezultate dintre pensia cuvenita si cea incasata incepand cu data de 1.12.2005, deoarece sumele pretinse cu titlu de diferențe de pensie aferente perioadei 01.12.2005-11.05.2006 sunt prescrise.
de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă,Curtea va admite recursul, va modifica in parte hotararea atacata în sensul că va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse cu titlu de diferențe de pensie aferente perioadei 01.12.2005-11.05.2006 și în consecință, va respinge aceste pretenții, menținanad celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, avand in vedere solutia pronuntata, constatand culpa procesuala a intimatului, parte care a cazut in pretentii, Curtea va respinge pretentiile acestuia cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6027/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru sumele pretinse cu titlu de diferențe de pensie aferente perioadei 01.12.2005-11.05.2006 și în consecință, respinge aceste pretenții.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge cererea intimatului privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./2.02.2010
Jud. fond:.
.
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
