Obligație de a face. Decizia 5271/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3488/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5271/
Ședința publică de la 30.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2353/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 23.09.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2353/20.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită reclamantei o nouă decizie de pensie în care să rețină perioada 18.03.1969-17.05.1933 ca fiind lucrată în grupa a-II-a de muncă, prin luarea în considerare a datelor din adeverința nr. 17085/18.05.2006 emisă de SC SA și din adeverința nr. 17083/18.05.2006 emisă de SC SA.
În considerente a reținut că prin decizia nr. - din 20.11.2008, reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu 10.11.2008, având un stagiu de cotizare de 41de ani, 7 luni și 15 zile, reținut de pârâtă ca fiind realizat în condiții de muncă normale, un punctaj mediu de 2.57363. Pârâta, motivează în conținutul deciziei menționate mai sus că nu s-a acordat reclamante grupa a-II-a de muncă pentru perioada 19.03.1969-17.05.1993 deoarece aceasta nu a lucrat în aceleași condiții cu muncitorii, conform HG nr. 550.
Din conținutul adeverinței nr. 17085/18.05.2006 și 17083/18.05.2006 eliberate reclamantei de fostul angajator SC SA s-a reținut că aceasta a lucrat la acesta în perioada 18.03.1969-01.06.1973 100% conform Hot. 59/19990, Ordinul 969/1990, beneficiind de grupa a-II-a de muncă.
Tot din aceeași adeverință s-a reținut că în perioada 01.06.1973-17.05.1993 reclamanta a lucrat permanent 100% în condițiile Hot. 456 și 559/1990, Ordinul 969/1990 și Hotărârii Consiliului Administrativ al angajatorului, devenit ulterior SC SA ce a fuzionat cu SC SA, beneficiind de grupa a-II- Conform aceleași adeverințe angajatorul a virat CAS și pensie suplimentară pentru veniturile realizate de reclamantă în această perioadă, în grupa a-II-a de muncă.
Din conținutul carnetului de muncă al reclamantei aflat în copie la dosarul cauzei s-a reținut fără putință de tăgadă că reclamanta a lucrat în grupa a-II-a de muncă, în perioada 18.03.1969-17.05.1997, astfel cum a încadrat-o angajatorul acesteia, în baza Ordinului 969/1990, HG nr. 550/1990 și HG nr. 456/1990.
Pârâta nu este în măsură să cenzureze conținutul adeverințelor, să stabilească ea dacă reclamanta a avut dreptul, a lucrat în grupa a-II-a de muncă.
Nicăieri în Legea nr. 19/2000 nu se prevede atribuția pârâtei de a pune la îndoială date conținute în adeverințe, sau carnete de muncă, prezentate spre valorificare de reclamantă.
Angajatorul este cel care răspunde de datele înscrise în carnetul de muncă și adeverințele eliberate salariatului și care atestă date despre relațiile de muncă, conform art. 34 din Legea nr. 50/2003 - Codul muncii și în OUG nr. 4/2005 art. 7 alin. 4.
Din carnetul de muncă completai la zi, cât și din adeverințele emite de SC SA s-a reținut că reclamanta a lucrat în grupa a-ll-a de muncă. Este lipsită de temei motivarea pârâtei că nu i-a fost luată în considerare perioada 1969 -1993 cât a lucrat în grupa a-Il-a deoarece nu a lucrat în aceleași condiții cu muncitorii. Nici instanța și nici pârâta nu au de unde să aprecieze în ce condiții a lucrat reclamanta și nici nu sunt îndreptățite să facă asta.
Pârâta este obligată să-i calculeze numărul de puncte realizate pe întreaga perioadă lucrată în grupa a-II-a și în funcție ce stagiul total de cotizare realizat, de CAS-ul plătit, să-i calculeze punctajul mediu anual deci valoarea pensiei iar instanța a obligat pe pârâtă să facă aceasta.
La recalcularea pensiei reclamantei se vor avea în vedere și sporurile realizate de reclamantă și evidențiate îi adeverința 17.083/18.05.2006, respectiv sporul de vechime, sporul de condiții grele, sporul de condiții nocive pentru care angajatorul reclamantei a plătii contribuția CAS și pensia suplimentară. Aceste mențiuni trebuie luate în considerare în respectarea principiului contributivității prevăzut de pct.2 lit. e) din Legea nr. 19/2000.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că reclamanta își manifestă nemulțumirea față de neincluderea în calculul drepturilor de pensie, a adeverințelor nr. 17083/18.05.2006 și 17085/18.05.2006 emise de SC SA din care rezultă că a beneficiat de grupa a-II-a de muncă.
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește grupa a-II-a de muncă, la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, din actele depuse la dosarul de pensionare și din adeverința nr. 17085/18.05.2006 nu se poate afirma dovedirea desfășurării efective a activității în condițiile grupei superioare de muncă pentru perioada 18.03.1969 - 01.06.1973, deoarece reclamanta a fost funcționar, facturist, contabil, iar în perioada 01.06.1973 - 17.05.1993 a fost operator perforator, controlor date, programator ajutor, programator funcții care nu se încadrează în grupa a - II-a de muncă.
În acest sens reclamanta a invocat Ordinul nr.969/1990, Hot. nr. 456 și nr.559/1990, art.2. recurenta a menționat că Ordinul nr. 969/1990 nu există.
Potrivit prevederilor Hotărârii nr.559/1990 art.2 menționează: Personalul care este în activitatea din unitățile de profil, aparținând Ministerului Industriei Chimice și, necuprins în grupa I de muncă prin reglementările în vigoare, beneficiază de încadrare în grupa a-II-a de muncă în vederea pensionarii, pe întreaga perioadă lucrată după data de 18 martie 1969.
Categoriile de personal care, potrivit sarcinilor și atribuțiilor de serviciu, pot beneficia de aceasta prevedere, se stabilesc de Ministerul Industriei Chimice și, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebite.
Reclamanta a fost înscrisa de către Sector 2 la pensie pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 începând cu data de 10.11.2008 prin decizia nr. -.
Pensia s-a calculat pentru un stagiu total de cotizare de 41 de ani, 7 luni și 15 zile și un punctaj mediu anual de 2.57363.
Recurenta a adus în vedere instanței că, Casa Locală de Pensii Sector 2 în mod corect nu a validat perioadele respective ca fiind lucrate în condițiile grupei superioare de muncă, deoarece, prin natura funcției, activitatea desfășurată nu se regăsește în prevederile legale referitoare la acordarea grupelor superioare de muncă.
Referitor la adeverința nr. 17083/18.05.2006 emisă de SC SA, recurenta a învederat instanței că "a fost valorificată" în totalitate ceea ce se poate observa din "date privitoare la activitatea în muncă".
Metodologia de încadrare în grupa a-ll-a de muncă este prevăzută în Ordinul nr. 50/1990 pct. 4 -16: încadrarea în grupele I și a-II-a de muncă se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. -
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a-II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități.
Recurenta a menționat că așa cum prevede HG. nr. 4/04.01.2001 privind organizarea și funcționarea, art.3 lit. e) ministerul controlează aplicarea unitara și respectarea reglementarilor legale în domeniul sau de activitate.
Articolul 4 relevă faptul că acesta exercită controlul aplicării unitare a dispozițiilor legale în domeniul sau de activitate, în unitățile din sectorul public, mixt și privat.
Recurenta a învederat instanței că intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 a creat un nou cadru juridic, iar efectele produse de încadrarea în grupa superioară de muncă (respectiv reducerea vârstei de pensionare) sunt incompatibile cu situația de fapt.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte este fondat doar in parte, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. - din 20.11.2008 a fost admisa cererea de pensionare pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu 10.11.2008, retinandu-se un stagiu de cotizare de 41de ani, 7 luni și 15 zile, ca fiind realizat în condiții de muncă normale, un punctaj mediu de 2.57363. Recurenta-pârâta nu a acordat grupa a-II-a de muncă pentru perioada 19.03.1969-17.05.1993, motivand ca reclamanta nu a lucrat în aceleași condiții cu muncitorii, conform HG nr. 550. asa cum rezulta din conținutul deciziei menționate mai sus.
Din conținutul adeverinței nr. 17085/18.05.2006 eliberate reclamantei de fostul angajator SC SA s-a reținut că aceasta a lucrat în perioada 18.03.1969-01.06.1973 100% conform Hot. 59/19990, Ordinul 969/1990, beneficiind de grupa a-II-a de muncă, iar în perioada 01.06.1973-17.05.1993 reclamanta a lucrat permanent 100% în condițiile Hot. 456 și 559/1990, Ordinul 969/1990 și Hotărârii Consiliului Administrativ al angajatorului, devenit ulterior SC SA ce a fuzionat cu SC SA, beneficiind de grupa a-II- Conform aceleași adeverințe angajatorul a virat CAS și pensie suplimentară pentru veniturile realizate de reclamantă în această perioadă, în grupa a-II-a de muncă.
Asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetul de muncă al intimatei-reclamante (fila 22 dosar fond), aceasta a lucrat în grupa a-II-a de muncă, în perioada 1.06.1973-17.05.1993, astfel cum a încadrat-o angajatorul acesteia, în baza Ordinului 969/1990, HG nr. 550/1990 și HG nr. 456/1990.
Potrivit prevederilor Ordinului nr. 50/1990 nominalizarea persoanelor care desfășurau activități ce se încadrau în grupa a II a de muncăera o atribuție ce revenea angajatorului.
Astfel, in baza punctului 6 din Ordinul nr.50/1990 emis de, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Din interpretarea logico-gramaticala a acestui text legal, rezulta ca desfășurarea unei activității intr-o grupa superioara de munca se dovedește exclusiv prin mențiunile din carnetul de munca sau printr-o adresa emisa de angajator si ca aceste mențiuni, respective adeverințe, fac dovada deplina pana la înscrierea lor in fals.
Cu alte cuvinte, simpla contestare a mențiunilor cuprinse in acestea nu este suficienta prin ea insasi sa răstoarne prezumția de veridicitate a situațiilor de fapt atestate, singura modalitate de înlăturare a acestor înscrisuri fiind declararea lor ca false in urma unui proces penal.
Cum in speța, intimata s-a rezumat la a contrazice unilateral mențiunile din carnetul de munca al contestatorului, fără a prezenta o ordonanța sau o hotărâre emise de un organ judiciar (parchet sau instanța) de declarare ca falsa a acestora, Curtea retine ca in cauza, intimata-reclamanta a făcut dovada desfasurarii activității in grupa a II-a de munca in perioada 18.03.1969-17.05.1993.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține că acesta este nefondat.
Astfel, în condițiile în care, după cum corect a statuat instanța de fond, intimata nu are prerogativa de a cenzura adeverințele eliberate de angajatori, iar o procedură de anulare a adeverinței în cauză nu a fost inițiată, adeverința nr. 17085/18.05.2006 eliberată de SC SA face dovada deplină asupra perioadelor lucrate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-
In ceea ce priveste critica adusa sentintei de fond sub aspectul dispozitiei de aal ua in considerare si datele atestate de adeverinta nr.17083/18.05.2006, Curtea constata ca sustinerile recurentei sunt intemeiate.
Adeverinta respectiva, aflata la fila 10 dosar de fond atesta faptul ca intimata-reclamanbta a beneficiat in anumite perioade de spor vechime, spor conditii grele si spor conditii nocive, in procentele evidentiate de fostul angajator.
Din analiza deciziei de pensionare, dar si a buletinelor de calcul, Curtea constata ca toate sporurile evidentiate de adeverinta respectiva au fost valorificate de recurenta parata. In acest sens, sporul de vechime de 15, respectiv 25 % din perioada 1.12.1990-17.05.1993 sunt evidentiate in buletinul de calcul, exact in procentele amintite. De asemenea, apar ca valorificate si sporurilr de conditii grele de 5% in perioada 1.12.1990-1.01.1991 si sporul de conditii nocive de 5% pentru perioada 1.12.1990-1.01.1991-17.05.1993.
Din cuprinsul actiunii, Curtea constata ca reclamanta nici nu a solicitat instantei de fond valorificarea acestor sporuri, decizia de pensionare nefiind contestata si sub acest aspect
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea reține că prima instanță a pronunțat o hotărîre legală și temeinică in ceea ce priveste valorificarea grupei a doua de munca, dar netemeinica in ceea ce priveste obligarea paratei la valorificarea sporurilor prevazute in adeverința nr. 17083/18.05.2006, astfel că, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul si va modifica în parte sentința recurată în sensul că va înlătura mențiunea referitoare la adeverința nr. 17083/18.05.2006 si va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2353/20.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Înlătură mențiunea referitoare la adeverința nr. 17083/18.05.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./02.10.2009
Jud. fond:
Dalina
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
