Obligație de a face. Decizia 5359/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5164/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5359/
Ședința publică din data de 06 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Guranda
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.540 din 01.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1533/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii C și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 28.09.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii C, în dublu exemplar, în susținerea cererii atașând un set de înscrisuri. De asemenea, se mai arată faptul că ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, constatând că în cauză s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2009 pe rolul Tribunalului Călărași - Secția Civilă sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform OUG nr.4/2005 în care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată.
Prin sentința civilă nr.540/01.06.2009, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis cererea reclamantului, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii C să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia cuvenită de la data de 01.05.2006 și pensia încasată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a avut în vedere decizia de pensionare nr.73071/17.04.1994 din care rezultă că reclamantul a desfășurat 27 de ani 1 lună și 12 zile în grupa I de muncă.
S-a constatat că pârâta a utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, conform art.4 al.1 din OUG nr.4/2005, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, deși acesta era în cazul reclamantului de 20 de ani, prin aplicarea art.14 din Legea nr.3/1997. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.40/22.09.2008, prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data 10.07.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii C, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 04.08.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cu aplicarea art. 3041Cod de procedură civilă, se critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a se respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Susține recurenta-pârâtă că prevederile art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 au fost greșit interpretate de către instanța de fond și nu sunt aplicabile reclamantului, întrucât drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite conform Legii nr.3/1977.
A mai arătat recurenta că sunt aplicabile dispozițiile imperative ale art.2 alin.1 din HG nr.1550/2004 în raport de care vechimea integrală în muncă prevăzută de art.8 alin.1 din Legea nr.3/1977, era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Prin urmare, stagiu de cotizare impus de dispozițiile art.2 alin.3 din anexa HG nr.1550/2004 este cel prevăzut de art.8 alin.1 din Legea nr.3/1977 și anume de minimum 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Recurenta a mai susținut că dispozițiile art.2 alin.3 din anexa HG nr.1550/2004 fac trimitere la vechimea integrală în muncă prevăzută în legislația în vigoare la data pensionării, iar Legea nr.3/1977 nu prevedea reducerea vechimii integrale în muncă în funcție de activitatea desfășurată în grupa I sau II de muncă.
Astfel, s-a susținut că reclamantului i se aplică prevederile Legii nr.3/1977, care la art.14 alin.4 nu prevede un alt stagiu complet de cotizare, ci doar reducerea vârstei standard de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea, pe perioadele prevăzute de lege, în grupa I și grupa a II-a de muncă.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o norma de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 20 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.01.1994, fiind emisă decizia nr.73071/17.04.1994, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului C - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 42 de ani, 4 luni și 26 zile întregită la 42 de ani, din care 27 de ani 1 lună și 12 zile de activitate în grupa I de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.73071/31.08.2005 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 20 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, se prevedea o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 alin. 1 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I de muncă, stipulându-se că la stabilirea pensiei se ia în calcul 1 an și 6 luni pentru fiecare an lucrat în grupa I de muncă. De asemenea, aceste persoane aveau dreptul de a se pensiona la cerere la împlinirea vârstei de 52 de ani pentru bărbații care desfășuraseră activitate în grupa I de muncă, respectiv 50 de ani pentru femei (art.14 alin.3).
O reglementare similară exista și pentru munca desfășurată în grupa a II-
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea anumitor persoane să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 20 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 52 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 20 de ani de muncă în grupa I, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 20 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul Legii nr.40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr.540 din 01.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.1533/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./ tehn. /2 ex./27.10.2009
Tribunalul Călărași
Jud.fond:,
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Bodea Adela Cosmina, Guranda
