Obligație de a face. Decizia 5579/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4504/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5579/
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.3149 din data de 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46839/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimataCasa de Pensii a Municipiului B,având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta,personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 12.10.2009 depusă la dosar-fila 9, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, pune în discuția părții prezente, împrejurările expuse de către recurentă prin cererea de chemare în judecată, cu privire la faptul că aceasta s-a adresat în mai multe rânduri instituțiilor publice cu solicitarea de a răspunde solicitărilor sale referitoare la sistarea pensiei cuvenite în baza Legii nr.118/1990, potrivit dispozițiilor legii contenciosului administrativ.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că obiectul cererii de chemare în judecată, vizează obligarea Casei de Pensii a Municipiului B de a comunica clientei sale decizia prin care s-a dispus sistarea drepturilor de pensie cuvenite acesteia, întrucât orice sistare a unor drepturi se face printr-o decizie.
Mai mult decât atât, recurenta, prin avocat, arată că, față de faptul că și conducerea Casei Locale de Pensii sector 5 Bas olicitat Casei de Pensii a Municipiului B, comunicarea deciziei de sistare a pensiei recurentei, instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a apreciat că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 1073 din Codul Civil, motivat de faptul că reclamanta nu are calitate de creditor pentru a putea pretinde îndeplinirea exactă a acestei obligații, fără a observa că acțiunea dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art.1075 din Codul Civil.
Totodată, Interpelată fiind, recurenta, prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a apreciat că acțiunea dedusă judecății este inadmisibilă.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea sentinței civile recurate în sensul constatării admisibilității cererii de chemare în judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3149/15.04.2009, pronunțată în dosarul nr.46839/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că reclamanta nu a solicitat să i se comunice de către pârâtă decizia din 25.11.1999 și nici cea prin care i s-a sistat pensia stabilită conform Decretului nr.118/1990, situație în care sunt incidente prevederile art.1075 Cod civil, potrivit cărora obligația de a face sau a nu face se schimbă în despăgubiri în cazul neexecutării de către debitor. În sarcina pârâtei nu este instituită obligația de a-i comunica reclamantei cauzele în baza cărora i s-a sistat un drept, astfel că reclamanta nu are calitatea de creditor pentru a putea pretinde îndeplinirea exactă a obligației în sensul prevederilor art.1073 Cod pr.civilă.
S-a apreciat de către prima instanță că obiectul cererii de chemare în judecată este inadmisibil, avându-se în vedere posibilitatea reclamantei de a solicita pârâtei să-și îndeplinească obligația de a-i comunica decizia de sistare a pensiei stabilită prin decizia din 25.11.1999, în cazul în care nu și-a îndeplinit-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, invocând dispozițiile art.304 pct.9 pr. civ. și ale art. 304 indice 1 pr. civ. cu următoarea motivare:
A solicitat instanței de fond să oblige intimata -pârâtă să-i comunice care sunt motivele pentru care i s-a sistat plata drepturilor conferite de Lg. 118/1990, drepturi pe care le-a primit în baza Deciziei -/25.11.1999 până în anul 2004.
Intimata-pârâtă nu i-a comunicat cauza sistării acestor drepturi, sistare care în mod cert trebuia îndeplinită în baza unui act legal și nici nu i s-a comunicat decizia de anulare a indemnizației acordată în baza Legii 118/1990.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond, deși hotărăște că cererea sa este inadmisibilă, a constatat, în considerente, că ar fi avut posibilitatea să solicite casei de pensii să-i comunice decizia de sistare a indemnizației obținute în baza lg. 118/1990 stabilită prin Decizia din 25.11.1999. Ori, susține recurenta, a făcut aceste demersuri mai mulți ani și fără nici o soluție și totuși conform acestei sentințe, nu va putea afla niciodată care au fost motivele sistării acelor drepturi.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei de comunicare a motivelor sistării pensiei este inadmisibilă, în condițiile în care aceasta nu a promovat o contestație la decizia de sistare și nicio acțiune având ca obiect obligația de a face, prin care să ceară comunicarea unei eventuale decizii și a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acesteia.
De asemenea, reclamanta nu s-a plâns de pasivitatea organului administrativ pentru a putea încadra o astfel de cerere în cele reglementate de Legea nr.544/2004.
Întrucât acțiunea reclamantei nu poate fi încadrată în niciuna dintre situațiile de admisibilitate prevăzute de lege și față de împrejurarea că aceasta are la îndemână mijloacele procedurale ale unor acțiuni în realizare, menționate anterior, pentru a crea cadrul procesual în care se poate analiza fondul pretențiilor sale, Curtea apreciază ca legală și temeinică sentința recurată, motiv pentru care, în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.3149 din data de 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46839/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimataCasa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./19.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
