Obligație de a face. Decizia 561/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6807/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.561/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.6183 din data de 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20419/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, având ca obiect:"obligația de a face - reconstituire vechime în muncă".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta, personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea recurentei, cu BI seria - nr.- eliberat de Circa 12 la data de 11.08.1988.
Recurenta, personal, având cuvântul, solicită a se lua act de faptul că înțelege să mandateze pe fiul său, numitul, să o reprezinte în fața instanței.
Curtea, în ședință publică, în temeiul art.68 alin.2 cod proc. civilă, ia act de solicitarea recurentei, sens în care procedează la legitimarea numitului, cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 23 la data de 10.12.2001.
Recurenta, prin mandatar, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, întrucât instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod greșit a constatat că intimata Casa de Pensii a Municipiului B, nu are calitate procesuală pasivă, atâta vreme cât această instituție este cea care trebuie să procedeze la reconstituirea vechimii în muncă și să dispună recalcularea pensiei cuvenite acesteia.
Având în vedere cele susținute, apreciază că prin cererea formulată în fața primei instanțe, în mod corect a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6183 din data de 13.10.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că reclamanta a fost membru cooperator la CAP, potrivit adeverinței emisă de CNPAS nr.5457/16.04.2008.
S-a constatat că potrivit art.160 din legea 19/2000 " 4) Persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util. 5) Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale" și că art.32 alin.1, 2 și 3 din Legea 80/1992 prevede că: "1) Constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuția minimă prevăzută în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foștii cooperatori contribuția minimă prevăzută de prezenta lege, determinată corespunzător salariului de bază minim brut pe țară, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se consideră achitată pentru perioada în care au prestat volumul de muncă; 2) Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă, 3) Timpul util stabilit în condițiile alin.2 nu poate depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat."
S-a reținut că pentru a i se putea calcula de către Casa de Pensii timpul util, reclamanta trebuia să dovedească volumul de muncă adică numărul de norme prestate la CAP, Casa de Pensii, conform legii, neavând decât posibilitatea și în același timp și obligația de a transforma volumul de muncă, adică numărul de norme dovedite cu înscrisuri în timp util.
Prima instanță a apreciat că, pentru a dovedi numărul de norme, în condițiile în care arhiva fostului CAP s-a distrus, a dispărut sau au fost distruse o parte din documente, reclamanta poate obține o hotărâre în care să se constate volumul de muncă prestat în perioada lucrată, dovada putând fi făcută cu martori care au lucrat în aceeași perioadă cu reclamanta la CAP, precizându-se că această hotărâre nu poate fi obținută în contradictoriu cu, ci cu cel care trebuia să preia sau a preluat arhiva (dar ulterior a fost distrusă) în fapt sau în drept, teoretic în această situație putând fi actualele asociații agricole care au preluat patrimoniul fostelor CAP - uri sau statul, deoarece acesta în cadrul atribuțiilor de conducere și coordonare a administrației publice, are sarcina "de a asigura păstrarea și arhivarea în bune condiții a actelor ce prezintă interes".
S-a menționat că Legea arhivelor statului nr.16/1996 a fost modificată prin OUG 39/2006, care în preambulul său arată că "în vederea realizării obiectivelor înscrise în Programul de guvernare 2005 - 2008, cu privire la îmbunătățirea standardului de viață al persoanelor vârstnice, pentru aceasta fiind necesară consolidarea financiară a sistemului public de pensii, prin externalizarea din bugetul asigurărilor sociale de stat a prestațiilor care nu au legătură directă cu asigurarea socială care privește pensiile."
S-a avut în vedere că preluarea activității de arhivare de către casele teritoriale de pensii a condus la crearea unei incompatibilități între activitatea de bază, specifică, casele teritoriale de pensii confruntându-se deja cu probleme grave cauzate de lipsa spațiilor de depozitare, a dotărilor corespunzătoare și a personalului specializat necesar acestei activități, înregistrându-se chiar litigii, ca urmare a imposibilității de preluare a arhivelor, litigii care s-ar putea solda cu obligarea caselor teritoriale de pensii la plata unor daune.
S-a luat în considerare faptul că preluarea acestei activități poate conduce și la grevarea fondurilor bugetului asigurărilor sociale de stat alocate activității de bază, de către o activitate nespecifică, prin utilizarea resurselor materiale și umane finanțate din aceste fonduri pentru o activitate căreia nu i s-au alocat fonduri speciale de la buget pentru spații de depozitare dotate corespunzător și cu personal specializat, iar ținând seama că neadoptarea de măsuri imediate de către Guvern, prin ordonanță de urgență, ar conduce la grevarea în continuare a bugetului asigurărilor sociale de stat, în detrimentul pensiilor, afectând astfel interesele persoanelor vârstnice, cu plata unei prestații care nu constituie un risc social, așa cum este definit de instrumentele juridice internaționale, la imposibilitatea respectării angajamentelor privind politica de protecție socială asumate în Programul de guvernare 2005 - 2008 și în documentele de poziție întocmite în urma negocierilor de aderare la Uniunea Europeană."
S-a mai reținut că, prin acest act normativ s-a stipulat că "3. Articolul 18 (din Legea 16/1996) va avea următorul cuprins: "Art.18 - în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin.1 se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin. 2, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr.2 și 3.
Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale."
De asemenea, s-a arătat că alin.3 al art.181va avea următorul cuprins: "Depozitarea documentelor prevăzute la alin. 2 se face în spații și în condițiile corespunzătoare, avizate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale, după caz.", iar alin.1 al art.21 va avea următorul cuprins: "art.21 - Creatorii de documente sau, după caz, persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligați să elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, certificate, copii și extrase de pe documentele pe care le creează, inclusiv de pe cele pentru care nu s-a împlinit termenul prevăzut la art. 13, dacă acestea se referă la drepturi care îl privesc pe solicitant."
În fine, prin sentința recurată s-a reținut că dacă arhivele fostului CAP mai existau, acestea trebuiau preluate de către direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale și în acest caz reclamanta se putea judeca în contradictoriu cu această structură, chiar dacă în fapt nu s-a realizat punerea în aplicare a OUG 39/2006, dar pentru că reclamanta susține că aceste arhive sunt distruse, aceasta se poate judeca pentru a-și dovedi cu martori volumul de muncă prestat, cu statul deoarece acesta, așa cum s-a arătat mai sus, în cadrul atribuțiilor de conducere și coordonare a administrației publice, are sarcina "de a asigura păstrarea și arhivarea în bune condiții a actelor ce prezintă interes".
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs contestatoarea, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pr.civ. recurenta a arătat că prin prezenta acțiune a urmărit, ca în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B, să facă dovada anilor de muncă prestați de către în perioada anilor 1960-1976 la fostul CAP, jud. I.
Recurenta a amintit că a făcut numeroase demersuri la autoritățile administrative și la instanța de judecată, în încercarea de a obține dovada perioadei de timp mai sus menționată, obținând doar un început de dovadă, cu un număr de 3 ani, prin extrasul depus la dosar.
S-a susținut că instanța de judecată a admis greșit excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimata, reținând că acțiunea trebuia introdusă contra Statului Român.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a apreciat că intimata Casa de Pensii nu are calitate procesuală pasivă întrucât, potrivit atribuțiilor sale reglementate de Legea nr. 19/2000, aceasta stabilește doar timpul util necesar calculării vechimii în activitatea CAP pentru determinarea drepturilor de pensie și numai pe baza evidenței normelor lucrate.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 160 alin 3 -5 din Legea nr. 19/2000, constituie stagiu de cotizare timpul util la pensie realizat de agricultori, în condițiile reglementate de Legea nr. 80/1992 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cel realizat anterior apariției Legii nr. 80/1992 iar persoanele cărora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu li s-a calculat timpul util în baza Legii nr. 80/1992, republicată, cu modificările ulterioare, vor putea solicita caselor teritoriale de pensii stabilirea timpului util.
Potrivit art. 32 alin. 2 din Legea nr. 80/1992, timpul util se stabilește în aniprin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, însumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurată a lucrat în fosta cooperativă agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectivă.
Din coroborarea textelor de lege menționate, rezultă că certificarea numărului de norme lucrate în fostul CAP excede algoritmului pe care organul de pensii este obligat să îl aplice pentru a putea determina drepturile de pensie cuvenite recurentei reclamante în calitate de membru cooperator, astfel că intimata nu este titularul obligației subiective, corelativă dreptului pretins de reclamantă pe calea prezentei acțiuni.
Casa de pensii nu are, prin lege, asemenea atribuții, acestea revenind unității în care membrul cooperator și-a desfășurat activitatea, ca debitor al raportului juridic obligațional.
Raportat la această situație, instanța de fond a apreciat în mod corect că, după lichidarea CAP, reclamanta se putea îndrepta împotriva unității care, conform legii, a preluat arhiva fostului CAP.
În cazul în care, susținerile reclamantei se confirmă și arhiva a dispărut, nefiind în posesia unei unități a arhivelor statului, atunci recurenta ar fi putut să își reconstituie volumul de activitate lucrat în cadrul CAP, prin administrarea unor probe specifice, cum este cea testimonială, pe care a solicitat-o și în prezenta cauză, într-un litigiu promovat împotriva statului român, ca persoană care ar putea opune un drept sau un interes pretențiilor fostului cooperator.
Faptul că recurenta și-a valorificat ca timp util o perioadă de 3 ani, nu poate fi reținut și valorificat în prezentul litigiu, deși aceasta a solicitat să fie avută în vedere o astfel de împrejurare ca un început de dovadă, câtă vreme, pentru acea perioadă, conform înscrisului constatator depus la dosar, au existat date referitoare la normele fizice de muncă efectuate, respectiv 120, putând fi calculat astfel timpul util. Nu poate fi aplicat în cauză un raționament prin analogie pentru a se obține date echivalente privind timpul util, întrucât nu există nicio altă dată referitoare la restul perioadei lucrate.
Prin urmare, Curtea apreciază că în lipsa unui cadru procesual adecvat pretențiilor formulate de către reclamantă, nu pot fi verificate și stabilite elementele necesare determinării volumului de muncă lucrat la CAP, excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Pensii, fiind corect soluționată de către prima instanță.
Pentru considerentele arătate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.6183 din data de 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20419/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.03.2010,
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
