Obligație de a face. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 57

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr

JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu

- - - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B, - ---5, nr. 4,.29,.11, județul B, împotriva sentinței civile nr.1062 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii B cu sediul în B, -, nr. 1, Județul

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, s-au depus concluzii scrise din partea intimatei-pârâte.

Curtea, față de împrejurarea că recurentul-reclamant a solicitat în cuprinsul motivelor de recurs judecata cauzei în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să-i calculeze și să-i plătească diferența de sumă pentru pensia de limită de vârstă conform dispozițiilor G nr. 4/2005, decizie în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizație de 20 de ani.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data pensionării prin decizia nr. - din 28.11.1994 s-a menționat un stagiu de cotizare de 29 ani, 0 luni și 19 zile în grupa a I-a de muncă și 5 ani, 2luni și 26 zile în grupa a II- Decizia recalculată a ignorat vechimea în muncă în grupa a I-a de muncă precum și faptul că, în conformitate cu art.2 din HG1550/2004 pentru persoanele al cărui drept de pensii s-au deschis în intervalul 1977- 31.03.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu va fi cel reglementat de Legea 3/1977.A mai solicitat și plata diferenței pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii.

Pârâta nu a formulat întâmpinare însă în cuvântul pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.1062 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat, conform deciziei nr. - din 28.11.1994, pentru limită de vârstă și vechime în muncă integrală în perioada de aplicare a Legii 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială cuprinsă între 1.07.1977- 31.03.2001.

Pe de o parte, instanța de fond constatat că potrivit OUG 4/2005, pensiile peste limita de vârstă au fost reactualizate cu consecința emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor, însă din actele depuse de reclamant în susținerea acțiunii sale nu reiese că s-a adresat pârâtei în vederea recalculării pensiei și nici că s-a emis acestuia o decizie de recalculare prin care să se rețină un stagiu greșit de cotizare.

În altă ordine de idei, din conținutul deciziei de pensie pentru limită de vârstă depusă la fila 6 dosar fond rezultă că la stabilirea pensiei reclamantului s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 ani prevăzut în art. 8 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977, aplicabilă în momentul la care acesta a fost pensionat.

Potrivit art.8 al.1 din Legea nr. 3/1977 "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile".

Mai reține tribunalul că, în conformitate cu art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977, persoanele încadrate în muncă și care au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani bărbați și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor la împlinirea vârstei de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile.

Art.12 din Legea nr.3/1977 prevedea că persoanele care au o vechime totală în muncă mai mare de 30 de ani și, respectiv, 25 de ani, beneficiază pentru fiecare an în plus, din primii 5 ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste 5 ani, de un spor de 0,5% din retribuția folosită la calcularea pensiei.

Reclamantul a lucrat 29 de ani, 0 luni și 19 zile în grupa a I-a de muncă și de 5 ani, 2 luni și 26 zile în grupa a II-a, așa cum rezultă din decizia de pensionare a acestuia.

Art.14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 prevede că persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat câte un an și 6 luni.

Din interpretarea acestor dispoziții cuprinse în Legea nr. 3/1977 prima instanță reține că persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, prin acordarea sporului de grupă în sensul că un an lucrat în grupa I se consideră un an și 6 luni vechime în muncă, li se facilitează posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare dar nu are drept consecință reducerea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei după procedura prev. în OUG nr. 4/2005, acest stagiu complet de cotizare fiind de 30 de ani și nu de 20 de ani cum susține reclamantul deoarece procedura de recalculare a pensiilor se efectuează în conformitate cu HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare data de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii 19/2000. Conform art.2 al.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat prin Legea nr. 3/1977.

Mai arată prima instanță că noțiunea de stagiu complet de cotizare este definită în art. 2 al.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 în sensul că "stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.

În schimb, reclamantul a susținut că recalcularea pensiei trebuie să se facă prin luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a stagiilor de cotizare de 20 de ani, aspect reglementat prin art. 77 alin.2 din Legea nr. 19/2001.

Însă, referitor la interpretarea art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alineat 1 și 2 din Legea nr.19/2000 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Reunite prin decizia nr.40 din 22 septembrie 2008 admis recursul în interesul legii și a decis că dispozițiile art.77 alineat 2 raportat la art. 43 alineat 1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis la intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat în art.14 din Legea 3/1077.

Decizia nr.40/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale J este, potrivit art. 329 alineat 3 cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțe.

Reținând cele relatate mai sus, tribunalul a respins acțiune ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Astfel, susține recurentul că instanța de fond a interpretat greșit prev.art.14 din Legea nr.3/1997 și că la determinarea punctajului mediu anual intimata-pârâtă a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform dispozițiilor Legii nr.19/2000.

Mai arată că, în conformitate cu disp.art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1997, determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, avându-se în vedere că a lucrat 29 de ani, 0 luni și 19 zile în grupa I-a de muncă.

S-a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 1062/13.11.2009 în sensul judecării pe fond a cauzei.

La data de 18.01.2010, pe cale de întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că recurentul a beneficiat de recalcularea pensiei sale conform dispozițiilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005, iar pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 punctajul mediu anual este pentru bărbați de 30 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.

În aceste condiții, mai arată intimata, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 invocat de reclamant nu este de natură să conducă la calcularea unui punctaj de pensionare raportat la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, ci minim de 30 de ani, textul de lege respectiv instituind doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să-i recalculeze și să-i plătească diferența de pensia pentru limită de vârstă conform dispozițiilor G nr. 4/2005, decizie în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Curtea reține că ecurentul-reclamant a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin decizia nr. -/1994, începând cu data de 01.12.1994, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 punctajul mediu anual fiind, pentru bărbați, de 30 ani conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Așadar, Legea nr. 3/1977 nu prevedea acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu vechime integrală pentru o vechime mai mică de 30 ani pentru bărbați, ca de altfel nici Legea nr. 19/2000.

În aceste condiții dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, invocate de recurentul-reclamant, nu sunt de natură să conducă la calcularea unui punctaj de pensionare raportat la un stagiu complet de cotizare la 20 ani, ci minim la 30 ani, textul de lege respectiv instituind doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupa de muncă.

De altfel, este de observat că prin Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Se mai arată în cuprinsul acestei decizii că au procedat corect instanțele care au apreciat că " singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei."

Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor legale în vigoare și printr-o interpretare corectă a deciziei în interesul legii, obligatorie pentru instanțele judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 329 pr.civ. prima instanță a apreciat acțiunea ca neîntemeiată pronunțând o hotărâre legală și temeinică prin care a respins cererea de a fi obligată intimata să utilizeze la recalcularea pensiei reclamantului stagiul de cotizare de 20 de ani, decizia contestată fiind legală din punctul de vedere al stagiului complet de cotizare luat în calcul, de 30 de ani. Pe de altă parte, după cum în mod corect a observat instanța de fond recurentul-contestator nu aaa dresat intimatei nici o cerere de recalculare a pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, în loc de 30 de ani.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul de față în baza art. 312 din pr.civ. și va menține în tot sentința recurată ca temeinică și legală.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în B, - ---5, nr. 4,.29,.11, județul B, împotriva sentinței civile nr.1062 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii B cu sediul în B, -, nr. 1, Județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.

Președinte JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu

--- - --- - -- -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120/2006

/FA

2 ex.- 11.02.2010

Trib.D nr-

-

Președinte:Elena Simona Lazăr
Judecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Ploiesti