Obligație de a face. Decizia 5775/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5202/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5775/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.5012 din data de 10.06.2009 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3998/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin apărător, d-nul avocat, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 19.10.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimatul-reclamant prin avocat întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06.08.2009, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.5012/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3998/3/AS/2009, susținând că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, fiind ignorate dispozițiile OUG nr.4/2005, instanța de fond depășind prin soluția pronunțată, limitele competențelor recunoscute autorității judecătorești.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5012/10.06.2009 pronunțată în dosarul nr.3998/3/AS/2009, Tribunalul Bucureștia obligat recurenta-pârâtă să procedeze la emiterea unei noi decizii prin care să fie recalculată pensia intimatului-reclamant cu începere de la 03.02.2006, prin luarea în considerare a veniturilor reprezentând spor acord și prime ce rezultă din adeverința nr.1102/2005/16.10.2008.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 500 Ron.
În motivarea sentinței, Tribunalul Bucureștia arătat că pretențiile intimatului-reclamant sunt întemeiate față de conținutul și sfera de aplicare a principiului contributivității consacrat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și considerat a fi un element fundamental în funcție de care se calculează pensiile în sistemul public.
Raportat la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, Curtea reține că dreptul intimatului-reclamant de a contesta conținutul deciziei de pensionare, precum și a deciziilor de recalculare au drept fundament, pe de o parte prevederile constituționale, respectiv art.21, iar pe de altă parte dispozițiile cuprinse în legea cadru a pensiilor acordate în sistemul public, respectiv art.86 din Legea nr.19/2000.
Legea nr.19/2000 nu limitează în vreun mod aspectele pe care instanța este în drept să aprecieze, singura limită fiind cea subsumată principiului disponibilității în raport de pretențiile formulate de reclamant.
Pe cale de consecință, soluționând pe fond acțiunea, Tribunalul București nu și-a depășit atribuțiile, ci dimpotrivă și le-a exercitat în baza unei reglementări legale care îi permitea o analiză pe fond a temeiniciei pretențiilor.
Recurenta este îndrumată de C să nu confunde starea de nemulțumire creată de soluția instanței de fond, împrejurare pe care o poate argumenta juridic prin invocarea, spre exemplu, a dispozițiilor art.304 pct.9 (prevederi ce constituie, de altfel, în prezenta cauză motiv distinct de recurs), cu întinderea atribuțiilor recunoscute prin lege instanțelor judecătorești.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De altfel, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări, de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
În legătură cu temeinicia criticii întemeiate pe prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Atât timp cât Legea nr.19/2000 conferă principiului contributivității o semnificație de principiu de bază în organizarea sistemului public de pensii, este firesc ca această normă juridică să fie avută în vedere și în cazul reglementărilor speciale care privesc modalitatea de calcul a acestor pensii prin luarea în considerare a unor venituri realizate de salariați.
Chiar dacă OUG nr.4/2005 nu enumeră veniturile realizate în acord global și primele printre categoriile de venituri ce urmează a fi luate în considerare la calculul pensiei pentru limită de vârstă, această omisiune a actului normativ în cauză, este acoperită prin reglementarea expresă din legea generală a pensiilor, respectiv art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, a principiului contributivității.
Înscrierea acestui principiu ca un element fundamental în constituirea fondurilor pentru plata pensiei în sistemul public, a urmărit stabilirea unui cadrul echitabil și corect pentru calculul pensiilor. Astfel, este firesc ca în măsura în care salariatului i-au fost calculate și reținute din veniturile salariale realizate, indiferent de titlul cu care aceste sume au fost acordate sau de perioada acordării lor, sume reprezentând contribuția pentru pensie, aceste venituri pentru care au fost reținute contribuții, să fie avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie. Esențial pentru calcularea acestor drepturi este ca pentru respectivele venituri, indiferent de titulatura acestora, să se fi reținut contribuția la fondul de pensii, indiferent dacă aceste sume au fost sau nu virate sau plătite de angajator, cât timp astfel de obligații nu reveneau salariatului, ci exclusiv angajatorului.
Normele speciale reprezentate de dispozițiile OUG nr.4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr.19/2000.
Constatând aplicabilitatea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, ci doar aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare în care este lipsit de relevanță caracterul temporar și variabil al unor venituri, cât timp pentru acestea au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 500 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5012 din data de 10.06.2009 pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3998/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la 500 Ron cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./02.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
