Recalculare pensii. Decizia 5774/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3913/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5774/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
*************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3034 din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3261/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, prin apărătorul său ales, d-na avocat -I, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 10 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 19.06.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-reclamantă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat, pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezii aflate la dosar.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3034 din data de 09.04.2009, pronunțată în dosarul nr. 3261/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie ale reclamantei, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 181/16.06.2008 și nr. 134/05.05.2005, emise de
Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei, începând cu data de 01.12.2005, diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței sus-menționate, instanța de fond a reținut că prin decizia de recalculare a pensiei nr.-/30.11.2005, emisă în baza nr.OUG 4/2005 de Casa Locală de Pensii Sector 2 B, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârsta cuvenite reclamantei, în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005.
Din buletinul de calcul atașat deciziei, prima instanță a reținut că pârâta nu a luat în considerare veniturile reclamantei obținute sub forma de sporuri și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverințele nr. 181/16.06.2008 și nr. 134/05.05.2005 emise de
Totodată, instanța de fond a apreciat că atât veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global, precum și alte câștiguri suplimentare, trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de către angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește, prin art. 1 și art. 2, că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și alin. 3 din nr.OUG 4/2005, legiuitorul se abate de laprincipiul contributivități,pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuireîn acord, se menționează, în anexa 1 Ordonanței, că nu vor fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a mai reținut, de către Tribunal, că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie -, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000, prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prima instanță a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcareaprincipiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, s-a considerat că pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din nr.OUG 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de către salariat.
Astfel, instanța de fond a concluzionat că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Ca urmare, a apreciat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001 - data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 -, acest principiu este respectat, astfel că pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet",iar viziunile diferite asupra chestiunii în discuție, între casele de pensii și instanțele judecătorești, sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
S-a mai reținut că, pe de o parte, în art. 2 al legii-cadru se afirmăprincipiul contributivității,mai sus menționat, iar, pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul nr.OUG 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în nr.OUG 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva sus-menționatei hotărâri judecătorești, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII -a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că veniturileîn acordnu au făcut niciodată parte din categoria sporurilor cu caracter permanent prevăzute de legislația în vigoare, privind drepturile de asigurări sociale.
Recurenta menționează ca aceste venituri NU reprezintă un spor, ci o formă de stimulare, conform prevederilor art. 62 raportat la art. 65 din Legea nr.57/1974, care se acordau dintr-un fond stabilit prin Planul Național Unic de Dezvoltare Economico-Socială.
Invocă dispozițiile art.62 din Legea nr.57/1974, care prevedeau că: "Pentru realizări deosebite în cadrul unor operațiuni de export, import și de prestări de servicii cu plata în valuta, care reprezintă un aport valutar mai ridicat și determina îmbunătățirea cursului de revenire, personalul muncitor din unitățile economice, precum și cel din aparatul ministerelor, celorlalte organe centrale și consiliilor populare județene și al municipiului B, poate fi premiat în cursul anului dintr-un fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.".
Mai invocă și dispozițiile art. 65 din actul normativ sus-menționat, care prevedeau că:"Repartizarea pe persoane a fondului de participare la beneficii, a fondului de premii anuale ce se acorda în unitățile bugetare, organizarea de excursii în străinătate din fondurile alocate în valută, precum și stabilirea persoanelor care urmează sa participe la acestea, se aproba de către consiliul oamenilor muncii din unitatea respectiva. individuale ce se acorda în cursul anului se aproba de către conducerea unității, de acord cu comitetul sindicatului. Pentru persoanele din conducerea unității, aprobarea se da în toate aceste cazuri de către conducerea organului ierarhic superior, de acord cu organul sindical corespunzător.
Modalitățile de defalcare pe unități a cotelor de constituire a fondului de participare la beneficiile ce se realizează în cadrul planului și peste plan, de formare și repartizare a fondurilor ce se atribuie în valuta, modalitățile de constituire și repartizare a fondurilor pentru premiile anuale la unitățile bugetare și a premiilor pentru economii, formele specifice de acordare a premiilor pentru economii, precum și alte premii sau recompense cu caracter limitat ce se acorda personalului din unele sectoare de activitate pentru rezultatele obținute în îndeplinirea anumitor obiective specifice, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat".
Totodată, invocă și prevederile art.2 din Decretul nr.389/1972, potrivit cărora contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă.
De asemenea, recurenta arată că, din prevederile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare și păstrare a carnetelor de muncă, rezultă că veniturile realizateîn acord globalnu se înscriau în carnetul de muncă al salariatei, motiv pentru care aceste venituri nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale, potrivit dispozițiilor art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Or, susține recurenta, această diferențiere a justificat aplicarea, de către legiuitor, a unui tratament juridic special, întrucât chiar legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, respectiv prin prevederile pct. VI din ANEXA nr.OUG4/2005, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului, vizând veniturile obținute sub formă de premii, nu lasă loc de interpretarea extensivă susținută de reclamantă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut deja obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, recurenta arată că, prin Decizia nr.736/24.10.2006, s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG. nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Astfel, susține recurenta, este lesne de observat, la o prima lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat (Decretul nr.389/1972, Legea nr.49/1972), că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului, ci nu a salariaților, salariatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Mai susține că din cuprinsul adeverinței nu rezultă că angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentară și asupra veniturilor realizateîn acord,ci doar asupra salariului de încadrare înscris în carnetul de muncă, potrivit actelor normative în vigoare, pentru perioadele menționate în adeverințe.
Recurenta solicită instanței de recurs să constate că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară, conform dispozițiilor art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborate cu dispozițiile art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 65:
"Persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de aceasta pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.
Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentară se stabilește în procente din retribuția tarifara folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție."
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2 la din salariul tarifar lunar de încadrare
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Prevederile art. 4 si art. 5 din Legea 2/1983, care reglementa lucrul în"acord global",stipulau că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, a participării labeneficii,premiilorși a altor stimulente,sporurilor,indemnizațiilorși acompensațiilorprevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care, prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei, s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă, pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară, conform actelor normative menționate mai sus, ci nu și pentru sumele prevăzute.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și ale art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 11 - 13 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, a solicitat să fie obligată recurenta să îi plătească cheltuielile de judecată avansate în recurs, constând în onorariul de avocat.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport deprincipiul contributivității, statuat de dispozițiile legale sus-citate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimata-reclamantă a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverințele nr. 181/16.06.2008 și nr. 134/05.05.2005, ambele eliberate de B (aflate la filele 7 și 8 și, respectiv, 9, din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global, cât și cu titlu despor de vechime în muncă,venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățită intimata-reclamantă la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu de venituri în acord global șispor de vechime în muncă.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: " munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta, către intimata-reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul de avocat (conform chitanței și facturii fiscale de la filele 14 și 15 din dosarul de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3034 din data de 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3261/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 500 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 19.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
