Obligație de a face. Decizia 5826/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3803/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5826/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-parat MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.2710/31.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40168/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 27.10.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimatul Ministerului Administratiei si Internelor ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii de pensie pentru pensie militară de stat, incepand cu data de 01.11.2005, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2710/31.03.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis in parte cererea, a obligat intimatul să emită o decizie prin care să stabilească începând cu data de 01.04.2008, drepturile de pensie militare de serviciu cuvenite petentului în temeiul Legii nr. 164/2001, a obligat paratul la plata diferentelor de pensie corespunzatoare si a respins, ca neintemeiata, cererea de stabilire a acestui tip de pensie incepand cu 01.11.2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/13.12.2005 emisă de Casa de pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor au fost stabilite în temeiul art.17 din legea nr. 179/2004, drepturile de pensie de serviciu anticipata cuvenite reclamantului.
Ulterior, reclamantul a solicitat MIRA să-i fie stabilită pensia militară în temeiul Legii nr. 164/2001. Răspunsurile formulate de Minister au fost negative, cu motivarea ca schimbarea temeiului legal de stabilire a pensiei este neintemeiata, dreptul de optiune fiind rezervat doar politistului.
Potrivit art. 83 din Legea nr. 179/2004 polițiștii cu drept de pensie de serviciu care au vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat, care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr.164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul a apreciat că norma menționată se referă fără echivoc la toți polițiștii cu drept de pensie de serviciu, fără a-i exclude pe polițiștii pensionari (aflați în retragere), astfel că este eronată susținerea intimatului că dispoziția are în vedere doar pe polițiștii ale căror drepturi de pensie nu s-au stabilit încă (cei aflați în activitate).
A mai sustinut prima instanta ca intimatului parat nu ii revine nicio obligatie de a aduce la cunostinta reclamantului posibilitatea de a opta intre cele doua tipuri de pensie, intrucat aceasta este prevazuta de lege, iar reclamantul nu se poate prevala de necunoasterea legii. Dar, odata manifestata aceasta optiune, prin solicitare expresa, paratul avea obligatia solutionarii acestei cereri. In privinta datei de la care se cuvine reclamantului stabilirea pensiei in baza Legii nr. 164/2001, tribunalul arata ca aceasta este 01.04.2008, reprezentand data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a depus cererea la organul de pensie, conform art. 52 din Legea nr. 164/2001, si nu data de 01.11.2005, solicitata de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Administratiei si Internelor prin Direcția Juridică, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 09.06.2009, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe disp. art.299 și urm. 3041Cod procedură civilă, recurentul critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Îndeplinind condițiile prevăzute de art. 17 din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, intimatului-reclamant i s-a stabilit pensie de serviciu anticipata. In acest sens, Casa de pensii aae mis Decizia de pensie nr. -/13.12.2005, care a rams definitiva prin necontestare.
Întrucât în dosarul de pensionare nu se află nicio înscriere sau cerere pentru stabilirea pensiei militare prin opțiunea permisă de art.83 din Legea nr.179/2004, drepturile de pensie au fost stabilite în temeiul Legii nr. 179/2004. Odata inscris la pensie de stat, aceasta optiune isi pirede ratiunea, deoarece dreptul la pensie este deja stabilit in temeiul Legii nr. 179/2004, fapt ce demonstreaza alegerea politistului pentru aceasta pensie.
Dispozițiile art. 83 din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor nu pot fi interpretate în sensul că se adresează atât polițiștilor în activitate ( cu drept la pensie de serviciu ) cât și polițiștilor care, ulterior pensionării, doresc să devină pensionari militari cu drepturi stabilite conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Din cuprinsul Legii nr.179/2004 rezultă că legiuitorul face distincție între polițiștii pensionari ( care au un drept de pensie stabilit) și polițiștii cu drept la pensie ( care au vocație la pensie ).
Astfel, la data încetării raporturilor de serviciu polițistul poate alege între pensia stabilită conform Legii nr. 179/2004 sau cea stabilită conform Legii nr. 164/2001.
Atunci când se referă la drepturi ale polițistului pensionar, legiuitorul precizează la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 179/2004 că "polițiștii pensionari care beneficiază de pensie de serviciu se pot încadra cu contract de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, precum și în orice altă formă de muncă prevăzută de codul muncii, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salarale corespunzătoare funcției în care sunt încadrați, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării".
La data de 21.09.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimatul-reclamant, solicitând respingerea recursului.
Analizand recursul formulat prin prisma criticilor aduse sentintei atacate, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
In esenta, recurentul sustine ca dreptul de optiune intre o pensie stabilita in baza Legii nr. 164/2001 si o pensie stabilita in baza Legii nr. 179/2004 este rezervat numai politistilor in activitate, nu si celor pensionari.
Critica este neintemeiata, intrucat prima instanta a facut o corecta interpretare a dispozitiilor legale aplicabile in speta.
Sintagma "polițiștii cu drept de pensie de serviciu" se aplică atât celor cu drepturile de pensie de serviciu stabilite, cât și celor care, deși îndeplinesc toate condițiile, nu au încă drepturile de pensie de serviciu stabilite, în acest sens fiind principiul de drept "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă", pentru că introducerea distincției invocată de recurent ar fi nu numai contrară literei și spiritului textului dispoziției legale, ci și principiului constituțional al nediscriminării și egalității în drepturi a persoanelor aflate în situații identice. De altfel, în același sens sunt și dispozițiile art.3 din Legea nr.179/2004, potrivit cărora de prevederile prezentei legi (deci inclusiv art. 83 cu dreptul de optiune) beneficiază polițiștii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum si urmașii acestora.
Prin urmare, deși pensionar, reclamantului trebuie să-i fie recunoscut dreptul de opțiune între pensia de serviciu ca funcționar public cu statut special din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și pensia de serviciu ca militar.
Este adevărat că dispozițiile art. 83 din Legea nr.179/2004 nu impun o obligație expresă de a aduce la cunoștință beneficiarului dreptul său de opțiune, însă noțiunea de opțiune presupune cu necesitate existența variantelor de alegere, în lipsa cărora este iluzorie.
Curtea va inlatura si argumentele recurentului, in sensul ca atunci cand a dorit sa confere anumite drepturi politistilor pensionari, legiuitorul a facut-o prin dispozitii exprese, cum ar fi cele cuprinse in art. 26 alin. 1 din Legea nr. 179/2004.
In cuprinsul acestor prevederi legale legiuitorul a folosit cuvintele "politistii pensionari", "beneficiarii pensiei" si "pensionari", intrucat obiectul lor de reglementare il constituie exclusiv conduite posibile ale persoanelor care beneficiaza deja de pensie (este vorba despre cumulul pensiei cu salariul, in art. 26 alin. 1 ).
Aceasta nu inseamna, insa, ca din tot cuprinsul Legii nr. 179/2004, singurele dispozitii aplicabile politistilor pensionari ar fi cele in care acestia sunt indicati expres, iar celelalte s-ar referi la politistii in activitate. Concluzia logica este aceea ca prevederile legale destinate exclusiv politistilor pensionari se aplica numai acestora, in timp ce toate celelalte dispozitii se aplica atat politistilor in activitate, cat si celor pensionari.
Faptul că decizia nr. -/13.12.2005 prin care s-au stabilit drepturile de pensie cuvenite reclamantului ca funcționar public pe Legea nr.179/2004 a rămas definitivă prin neatacarea în termenul de 30 de zile nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de opțiune recunoscut de art. 83 din Legea nr.179/2004, întrucât acest drept nu este limitat în timp, iar legiuitorul, în interpretarea instanței, a înțeles să-l confere și polițiștilor pensionari. Dispoziția legală nici măcar nu prevede că exercitarea dreptului de opțiune este irevocabilă, iar o asemenea presupunere ar însemna o abuzivă adăugare sau interpretare a legii.
de aceste considerente, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr.2710/31.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40168/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
Red./tehnored
2 ex./04.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
