Obligație de a face. Decizia 5922/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3896/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 5922R
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Camelia Mioara Sprînceană
JUDECĂTOR - - A
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - DIRECTIA MANAGEMENT RESURSE UMANE împotriva sentinței civile nr. 2688/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect diferențe pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE-DIRECTIA MANAGEMENT RESURSE UMANE, prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, intimata, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială nr.17/14.09.5009, aflată la fila 12 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, intimata, prin avocat, depune la dosar un set de înscrisuri, pe care le comunică și reprezentatului recurentei.
Curtea deliberând, încuviințează pentru intimata, proba cu înscrisuri și, emaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE-DIRECTIA MANAGEMENT RESURSE UMANE, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, considerând că nu este îndeplinită condiția săvârșirii unei fapte ilicite de către recurenta, cu ocazia întocmirii dosarului de pensionare al intimatei-reclamante, întrucât au făcut toate demersurile pentru clarificarea situației intimatei-reclamantei.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței recurate. Potrivit art.50 din Legea nr.179/2004, recurenta avea obligația la întocmirea dosarului de pensionare, cu întreaga răspundere pentru exactitatea datelor înscrise. Din interpretarea acestor dispoziții legale, dosarul de pensionare al intimatei nu a fost întocmit corespunzător, din vina exclusivă a angajatorului, respectiv INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE prin DIRECTIA MANAGEMENT RESURSE UMANE. Depune la dosar concluzii scrise și dovada achitării onorariului de avocat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Management Resurse Umane a solicitat obligarea intimatului la plata diferențelor bănești rezultate între drepturile de pensie încasate, de la data pensionării (respectiv 01.02.2007) potrivit deciziei nr. -/17.04.2007 și cele cuvenite potrivit noii decizii recalculate nr. -/25.07.2008, cu aplicarea coeficientului de devalorizare a monedei naționale, la acordarea de daune interese potrivit art. 1088 din Codul civil, reprezentând plata dobânzii legale aferentă sumelor cuvenite cu titlu de diferențe de pensie, începând cu data introducerii acțiunii, până la achitarea integrală a acestora și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.2688/31.03.2009 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General al Politiei Romane - Direcția Management Resurse Umane; a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie dintre cele stabilite prin decizia nr. -/ 25.07.2008 și cele stabilite prin decizia nr. -/14.04.2007 cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 1.02.2007-1.07.2008; a obligat intimata la plata dobânzilor aferente diferențelor de drepturi începând cu 18.08.2008 până la plata efectiva; s-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureștia reținut ca reclamanta a fost pensionată prin decizia de pensionare nr. - din 17.04.2007 începând cu data de 01.02.2007, în temeiul Legii nr. 179/2004, reținându-se o vechime totală în serviciu de 36 de ani, 5 luni și 9 zile din care 3 ani și 14 zile în condiții deosebite și 3 ani, 7 luni și 9 zile în condiții speciale și un cuantum al drepturilor de pensie de 2019 lei.
Prin decizia nr. -/25.07.2008 contestatoarei i-a fost revizuită pensia începând cu 1.07.2008 reținându-se o vechime totală în serviciu de 42 de ani, 1 luna și 9 zile din care 3 ani și 14 zile în condiții deosebite și 16 ani, 3 luni și 23 zile în condiții speciale și un cuantum al drepturilor de pensie de 2282 lei.
Potrivit art. 50 din Legea nr. 179/2004, unitatea din care a făcut parte polițistul are obligația să întocmească dosarul de pensionare, aceasta purtând întreaga răspundere pentru exactitatea datelor înscrise.
In cazul contestatoarei, unitatea din care a făcut parte a întocmit eronat dosarul de pensie în ceea ce privește reținerea corectă a perioadei prestate în condiții speciale de muncă, această eroare determinând un cuantum al pensiei mai mic decât cele care i se cuvenea legal contestatoarei, eroarea fiind remediată prin decizia nr. -/25.07.2008 dar care a acordat drepturi începând cu 01.07.2008.
Având în vedere dispozițiile art. 50 din Legea nr. 179/2004 și art. 998-999 din Codul civil, care arată că cel vinovat de crearea unui prejudiciu este obligat a-l repara, indiferent dacă acest prejudiciu a fost creat prin fapta, prin neglijența sau prin imprudența sa, prima instanța a obligat intimatul, in calitate de angajator, să repare prejudiciul creat prin neglijența sa.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație, prima instanța a apreciat că nu se pot solicita două tipuri de daune interese pentru același prejudiciu, instanța acordând cu titlu de daune dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurentul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a arătat ca, in fapt, la data de 24.01.2007 doamnei i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrată în gradul l de invaliditate.
În vederea întocmirii dosarului de pensionare, cererea împreună cu toate actele necesare au fost depuse de reclamantă la secretariatul unității, în cazul de față Inspectoratul General al Poliției Române.
Dosarul de pensionare a fost completat în concordanță cu prevederile Ordinului nr.314/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 174/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare și înaintat către Casa de pensii a
Această instituție a emis decizia de pensionare nr. -/17.04.2007 în baza prevederilor art. 53 din Legea nr. 179/2007 stabilind drepturile de pensie ce urmează a fi acordate reclamantei începând cu data de 01.02.2007.
Doamna avea posibilitatea legală de a contesta decizia de pensionare anterior menționată în termen de 30 de zile de la comunicare, așa cum prevede art. 54 alin. (1) din Legea nr. 179/2004, dacă aprecia că a fost prejudicială la calculul pensiei de serviciu.
In drept, se apreciază că în speța dedusă judecății nu sunt incidente prevederile răspunderii civile delictuale reglementată de art. 998-999 din Codul Civil, motivat de faptul că Inspectoratul General al Poliției Române nu a săvârșit o faptă ilicită cu ocazia întocmirii dosarului de pensionare al reclamantei.
Astfel, instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței civile atacate că sporul pentru condiții deosebite de muncă nu a fost luat în calcul la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei, însă de a asemenea a observat că a emis adresa cu nr. -/14.03.2008 în care precizează că reclamanta a beneficiat și de acest spor în perioada 1990-2003.
a emis adeverința nr. -/4.06.2008 prin care a atestat că doamna a fost încadrată în perioada 1.10.1990-15.06.2003 în condiții speciale de muncă (grupa I de muncă), după verificări amănunțite în arhivele unității.
In aceste condiții, se apreciază că nu se poate reține o culpă a instituției, deoarece au fost făcute toate demersurile pentru clarificarea situației reclamantei, însă trebuie avut în vedere și faptul că a fost necesară verificarea unor documente contabile din perioada 1990-2003.
Având în vedere cele expuse anterior, nu este îndeplinită condiția săvârșirii unei fapte ilicite de către cu ocazia întocmirii dosarului de pensionare al reclamantei, astfel că nu se poate reține aplicabilitatea prevederilor art. 998-999 din Codul Civil în speța dedusă judecății.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise, arătând ca in perioada 01.10.1990-15.06.2003 a fost încadrata ca inginer chimist principal in de chimie si biologie din cadrul Institutului de Criminalistica al. Având in vedere condițiile in care si-a desfășurat activitatea, mai exact substanțele cu care intra in contact, pentru perioada respectiva a beneficiat, permanent, de un spor salarial privind condițiile deosebite de munca, precum si de zile suplimentare la concediul de odihna corespunzătoare acestor condiții de munca.
Din data de 01.03.2001, a fost inclusa in corpul funcționarilor publici si, in consecința, numita in funcție publica conform Legii nr. 188/1999, pana la data de 15.06.2003. a se modifica locul de munca, începând cu data de 16.06.2003 si pana la data pensionarii (24.01.2007), a fost funcționar public cu statut special, cu gradul profesional de subcomisar de politie, după cum rezulta din mențiunea consemnata in carnetul de munca la poziția 87.
Ulterior, a fost pensionata începând cu data de 01.02.2007, in temeiul Legii nr. 179/2004, după cum s-a prevăzut in decizia de pensionare nr. -, emisa in data de 17.04.2007, decizie in cadrul căreia s-a reținut o vechime totala in serviciu de 36 de ani, 5 luni si 9 zile din care 3 ani si 14 zile in condiții deosebite si 3 ani, 7 luni si 9 zile in condiții speciale si un cuantum al drepturilor de pensie de 2282 lei.
Cu ocazia pensionarii, s-a constatat faptul ca, la vechimea pentru stabilirea pensiei, s-au luat in considerare următoarele sporuri: sporul de vechime pentru condiții speciale, de 1 an si 6 luni, aferent perioadei cat a fost funcționar public cu statut special, respectiv 2003-2007; sporul de vechime pentru condiții deosebite, de 9 luni, aferent perioadei cat a lucrat in fabrica de cosmetice si in cea de tricotaje, respectiv 1976-1978.
Totodată, sporul de vechime corespunzător condițiilor speciale de munca, aferent perioadei 1990-2003, perioada in care a activat ca personal civil in cadrul Laboratorului de analize fizico-chimice din Institutul de Criminalistica, nu se regăsește in decizia de pensionare mai sus amintita.
Aceste sporuri au fost menționate si in carnetul de munca; astfel, la poziția nr. 25 din carnet este prevăzuta majorarea sporului acordat in temeiul Dispoziției Ministerului Muncii si Protecției Sociale nr. 122/30.01.1991.
Ca urmare a faptului ca aceste sporuri nu au fost luate in calcul la stabilirea pensiei, a solicitat - Direcției Management si Resurse Umane lămuriri cu privire la sporurile primite in perioada 01.10.1990-16.06.2003, caracterul acestora si condițiile de munca in care se încadra activitatea desfășurata in perioada menționata.
- Direcția Management si Resurse Umane răspunde acestor solicitări prin adresa nr. - din data de 14.03.2008, prin care comunica faptul ca in perioada respectiva reclamanta intimata a beneficiat de următoarele sporuri cu caracter permanent, sporuri asupra cărora s-a calculat si virat la bugetul se stat contribuția individuala de asigurări sociale, si anume: spor, indemnizație pentru serviciu permanent in dispozitiv de lupta, spor pentru condiții de pericol deosebit, spor pentru vechime in munca.
Ulterior, s-a adresat IGPR - Direcției Management si Resurse Umane cu o alta adresa prin care solicita o adeverința din care sa rezulte ca in perioada respectiva a fost încadrata in condiții de munca speciale (grupa I de munca). Ca răspuns la aceasta solicitare, IGPR - Direcția Management si Resurse Umane emite adeverința nr. - din 04.06.2008, potrivit căreia "de la data de 01.10.1990 pana la data de 15.06.2003, a fost încadrata in condiții speciale (grupa I de munca)."
Astfel, ca urmare a acestei adeverințe, Ministerul Internelor si Reformei Administrative - Casa de Pensii emite decizia nr. - din data 25.07.2007, potrivit căreia reclamanta beneficiază de un spor de vechime in condiții speciale de 8 ani, decizie prin care a fost remediata greșeala constatata in cadrul primei decizii de pensionare.
Referitor la întocmirea dosarului de pensionare, instanța de fond in mod corect a reținut ca acesta a fost întocmit eronat, sub aspectul perioadei prestate in condiții speciale de munca. Acest fapt a determinat un cuantum al pensiei mai mic decât cel care mi se cuvenea. Mai mult, deși prin decizia nr. -/25.07.2008 a fost remediata aceasta eroare, reclamantei i s-a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 01.07.2008, ceea ce nu este admisibil sub nicio forma, având in vedere faptul ca calculul eronat al pensiei se datorează angajatorului.
După cum prevăd dispozițiile art. 50 din Legea nr. 179/2004 si cele ale art. 998-999 din Codul civil, cel vinovat de crearea unui prejudiciu este obligat a-1 repara, indiferent daca acest prejudiciu a fost creat prin fapta, prin neglijenta sau prin imprudenta sa. Raportat la aceste prevederi legale, instanța de fond a dispus obligarea -ului, in calitate de angajator, la repararea prejudiciului creat prin neglijenta sa.
de cele prezentate, se solicita respingerea recursului si menținerea ca temeinica si legala a hotărârii atacate.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 146 din Codul d e procedura civila, dispozițiile art. 998-999 din Codul civil, dispozițiile Legii nr. 179/2004.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului-pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE () este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Potrivit art. 50 din Legea nr. 179/2004, unitatea din care a făcut parte polițistul are obligația să întocmească dosarul de pensionare, aceasta purtând întreaga răspundere pentru exactitatea datelor înscrise.
Prin decizia nr. -/25.07.2008 contestatoarei i-a fost revizuită pensia începând cu 1.07.2008 reținându-se o vechime totală în serviciu de 42 de ani, 1 luna și 9 zile din care 3 ani și 14 zile în condiții deosebite și 16 ani, 3 luni și 23 zile în condiții speciale și un cuantum al drepturilor de pensie de 2282 lei, aceasta intrucat unitatea din care a făcut parte a întocmit eronat dosarul de pensie în ceea ce privește reținerea corectă a perioadei prestate în condiții speciale de muncă.
Eroarea a determinat un cuantum al pensiei mai mic decât cel care i se cuvenea intimatei, decizia anterioara tocmai remediind aceasta culpa.
Nu se poate accepta apararea recurentului, potrivit careia chiar intimata avea posibilitatea legală de a contesta decizia de pensionare în termen de 30 de zile de la comunicare, așa cum prevede art. 54 alin. (1) din Legea nr. 179/2004, dacă aprecia că a fost prejudiciată la calculul pensiei de serviciu.
Nu se poate cere o astfel de diligenta unei persoane, cat timp autoritatea care emite actul administrativ savarseste erori. Astfel, se produce o neincredere totala a populatiei in institutiile publice si un haos neprevazut.
Ca atare, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 50 din Legea nr. 179/2004 și art. 998-999 din Codul civil, care arată că cel vinovat de crearea unui prejudiciu este obligat a-l repara, indiferent dacă acest prejudiciu a fost creat prin fapta, prin neglijența sau prin imprudența sa, prima instanța obligand temeinic si legal recurentul, in calitate de angajator, să repare prejudiciul creat prin neglijența sa.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va respinge recursul formulat de recurentul-pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE (), ca nefondat.
In baza art. 274 din Codul d e procedura civila, va obliga recurentul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1690 lei, reprezentând onorariul achitat aparatorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE () împotriva sentinței civile nr.2688/31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Obligă recurentul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în valoare de 1690 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./11.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Camelia Mioara Sprînceană
