Obligație de a face. Decizia 5929/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5330/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5929R
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Camelia Mioara Sprînceană
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4790 din data de 03.06.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar, la data de 12.10.2009, de către intimatul, întâmpinare în dublu exemplar, la care s-a atașat și dovada cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4790/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 20.03.2006 și la emiterea unei decizii în acest sens.
A obligat intimata la plata către contestator a diferențelor de drepturi de pensie rezultate în urma recalculării începând cu 20.03.2006.
A obligat intimata la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către contestator.
În considerente a reținut că reclamantului i s-au emis decizia nr. -/23.02.1998 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de Oficiul de Pensii Sector 3, decizia nr. -/25.10.2007 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de Casa de Pensii Sector 3, decizia nr. -/19.10.2007 privind recalcularea pensiei din sistemul public emisă de Casa de Pensii Sector 3, Buletin de calcul nr. -/18.08.2005. Datele și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare, au fost carnetul de muncă, actul de identitate, talonul de pensie/ianuarie 2009.
Intimata, deși legal citată cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei, întâmpinare și actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/23.02.1998 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă emisă de Oficiul de Pensii Sector 3, contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 01.03.1998, reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 25 de ani, 8 luni și 27 zile și de 3 ani, 6 luni și 9 de zile în grupa a-III-a de muncă.
Prin decizia nr. -/19.10.2007 privind recalcularea pensiei din sistemul public emisă de Casa de Pensii Sector 3, contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă, în baza OUG 4/2005, începând cu 01.12.2005,reținându-se un punctaj mediu anual de 1.26392 și un cuantum al pensiei de 374 lei.
Drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate începând cu data de 01.03.2006, în conformitate cu Legea nr. 19/2000, prin decizia nr. -/25.10.2007 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Casa de Pensii Sector 3.
Tribunalul a reținut că la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului conform OUG nr. 4/2005 (și la toate deciziile de recalculare emise ulterior) stagiul complet de cotizare utilizat de către intimată este de 30 de ani, aspect ce rezultă din actele care au stat la baza emiterii deciziei de recalculare, respectiv Buletinul de calcul nr. -/18.08.2005 și anexele acestuia.
În mod eronat intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani, deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 arată că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977," iar art. 14:
Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care,
potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
Pe aceasta bază, pentru persoanele care au lucrat în grupele I și a-II-a de muncă la stabilirea punctajului mediu anual, se impune să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 20.03.2006.
Față de considerentele reținute mai sus și având în vedere că intimata a calculat și plătit contestatorului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat, Tribunalul a obligat pârâta la plata către acesta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și cea efectiv încasată începând cu 20.03.2006.
În baza art.274 pr. civ. instanța a obligat intimata la 600 lei cheltuieli de judecată către contestator reprezentând onorariu avocat conform chitanței de la dosar.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, a arătat că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus-menționat, reclamantul a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care Casa de Pensii a Municipiului B să fie obligată să emită o decizie de recalculare a pensiei, având în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 25 ani, 8 luni și 27 zile în grupa I de muncă.
Tribunalul Bucureștia reținut în considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locală de Pensii Sector 3 dispozițiilor art. 1 din OUG4/2005, art. 2 alin. (1) și (2) din nr.HG 1.550/2004 precum și a prevederilor art. 14 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 3/1977.
Actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioada de cotizare.
Pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilata acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Stagiul de cotizare este definit de art. 160 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi-".
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială prevedea în art. 14 alin. (1) că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a-II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform art. 14, alin. (1) din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a-II-a de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră regula "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", recurenta consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Având în vedere cele arătate mai sus, recurenta solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, reținerea cauzei spre rejudecare și, prin decizia civilă ce se va pronunța, modificarea sentinței civile nr. 4.790/03.06.2009 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr-, în sensul respingerii în tot a acțiunii lui.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a făcut prima instanță aplicare în speță, dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie ale contestatorului, astfel că stagiul complet de cotizare este cel reglementat de acest act normativ, conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3 din anexa HG nr. 1550/2004.
Or, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani, în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, situația în speță, având în vedere că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului-intimat, acesta a lucrat în grupa I, o perioadă de 25 de ani, 8 luni și 27 zile.
Rezultă fără echivoc că vechimea necesară pentru deschiderea drepturilor de pensie pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă și implicit, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, în același sens fiind tranșată chestiunea în discuție și prin decizia nr. 40 din 22.09.2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, care a statuat, cu efecte obligatorii, că dispozițiile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31.03.2001și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În consecință, constatând că hotărârea primei instanțe e legală și temeinică, pronunțată cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale, raportat la dovezile aflate la dosar, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimat, a cheltuielilor de judecată în valoare de 600 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4790 din data de 03.06.2009 pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER
.
Red.
Tehnored.
2 EX./18.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Camelia Mioara Sprînceană
