Obligație de a face. Decizia 5985/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 4239/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5985/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - - -
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2284 din data de 18.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1728/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "obligația de a face - recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul-reclamant, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 12 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 20.07.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 21.09.2009, de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimatul-reclamant, prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B ca nefondat, pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Solicită cheltuieli de judecată, conform dovezii de la dosar, reprezentând onorariu avocat.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2284 din data de 18.03.2009, pronunțată în dosarul 1728/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea, formulata de reclamantul, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului conform nr.OUG 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 01.12.2005.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, pe perioada 01.12.2005 la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că decizia nr. - /l2.09.2006 contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 01.03.1994 reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 20 de ani și 21 zile si in grupa a-III-a de muncă 5 ani, 4 luni și 13 zile.
Prin Decizia nr. 59411/12.09.2006 contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă în baza OUG nr.4/2005 reținându-se un punctaj mediu anual de 1,11778, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, fiind păstrată în plată pensia anterioară recalculării de 475 lei aferentă unui punctaj de 1, 60612 avut anterior datei de 01.09.2005.
În mod eronat intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 arată că "(1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."
Art. 14 "Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
- un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
- un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și a-II-a de munca au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
- 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații;
- 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a-II-a de muncă.
Instanța nu poate reține opinia intimatei în sensul că contestatorul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale și nu poate beneficia de stagiu complet derogator deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Față de cele reținute mai sus instanța a admite acțiunea, a obligat intimata să emită decizie de recalculare a pensiei conform OUG nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani începând cu data de 01.12.2005.
Prin valorificarea acestui stagiu punctajul mediu anual cuvenit contestatorului urmează a se majora, instanța a obligat intimata și la plata diferențelor dintre pensia pentru limită de vârstă recalculată și cea efectiv încasata de contestator pentru perioada 01.12.2005 la zi.
În ceea ce privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație, instanța a apreciat ca întemeiată această cerere având în vedere următoarele: reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsit. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, fiind înregistrat pe rolul acestei secții a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-.
În susținerea recursului, s-a arătat că hotărârea pronunțata de instanța de fond a fost data cu (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus-menționat, s-a solicitai instanței să pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care Casa de Pensii a Municipiului B să fie obligata sa emită o decizie de recalculare a pensiei având în vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât s-a folosit un stagiu complet de cotizare conform Legii nr.19/2000 de 30 de ani.
Recurenta a mai arătat că Tribunalul Bucureștia reținut, în considerentele sentinței atacate, încălcarea de către Casa Locala de Pensii Sector 5 dispozițiilor art. 1 din nr.OUG4/2005, art. 2, alin. (1) și (2) din nr.HG1.550/2004 precum și a prevederilor art. 14, alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 3/1977. Actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități si a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se considera perioada de cotizare.
Pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioada ce constituie vechime în muncă ori este asimilata acesteia, se stabilește punctajul corespunzător in raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular. Stagiul de cotizare este definit de art. 160, alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ca fiind ""vechimea în muncă recunoscuta pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, prevedea în art. 14, alin. (1) că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și șase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa a II-a de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, conform art. 14, alin. (1) din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilitați oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacra asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", recurenta consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresa care să stipuleze că și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplica prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare (filele 9 - 11 dosar recurs), prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor, invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Intimatul-reclamant este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005, iar, la emiterea deciziei de recalculare recurenta-pârâtă a utilizat, în calculul punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă, cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.03.1994, prin decizia de pensionare nr.-/09.03.1994, aflată la fila 16 din dosarul de fond, la data pensionării (în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977), acesta având o vechime realizată în grupa I de muncă de 20 ani și 21 zile, iar în grupa a III-a de muncă (grupa obișnuită) a realizat o vechime de 5 ani, 4 luni și 13 zile.
Curtea reține că, din cuprinsul deciziei susmenționate, de stabilire inițială a drepturilor de pensie, rezultă împrejurarea că, la data deschiderii dreptului la pensie (în temeiul Legii nr.3/1977), intimatul-reclamant împlinise vârsta de de ani, precum și aceea că el desfășurase activitate în grupa I de muncă vreme de 20 ani și 21 zile
Astfel, în raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din nr.OUG4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 20 ani și 21 zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod corect tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 01.12.2005 (prin aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005).
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art.77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază criticile recurentei drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate și, însușindu-și atât opinia, cât și argumentele primei instanțe, consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, urmând aom enține.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Apreciind că recurenta a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta, către intimatul-reclamant, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în recurs, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat (conform chitanței fiscale de la fila 13 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2284 din data de 18.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1728/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX./27.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
