Obligație de a face. Decizia 6079/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(3494/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6079/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.2209 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42027/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata contestatoare, prin avocat I, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/28.05.2009 atașată la fila 9 dosar, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 25.08.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei contestatoare, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2209/17.03.2009 pronunțată în dosarul nr.42027/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr.460/11.06.2007 emisă de SC SA și nr.3662/02.1.2007 emisă de Proiect B, începând cu data de 01.10.2008; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost pensionată în conformitate cu prevederile legii nr.19/2000 începând cu data de 02.07.2005 prin decizia mr.-/23.11.2005 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Casa de Pensii Sector 2.
Drepturile de pensie ale contestatoarei ai fost recalculate prin decizia nr.-/18.09.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Casa de Pensii Sector 2 începând cu data de 01.08.2008.
Tribunalul a reținut că, potrivit mențiunilor din adeverințele nr.460/11.06.2007 emisă de SC SA și nr.3662/02.1.2007 emisă de Proiect B contestatoare a obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, constând în acord și prime, care au fost incluse în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform art.1 din Decretul nr.389/1972 asupra câștigului brut realizat al salariatului, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Deși la dosarul de pensionare contestatoarea a depus la sediul Casa Locale de Pensii Sector 2 o cerere de recalculare a pensiei la care a anexat adeverințele nr.460/11.06.2007 emisă de SC SA și nr.3662/02.1.2007 emisă de Proiect B, în care se evidențiază veniturile realizate de către aceasta și pentru care societatea a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, aspect necontestat de intimată, tribunalul a constatat că în mod nelegal intimata nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia cu valorificarea veniturilor obținute rezultate din înscrisurile doveditoare, încălcând astfel principiul contributivității prevăzut de art.2 lit.e și art.]55 din Legea nr.19/2000.
Mai mult, prin răspunsul din data de 18.09.2008, Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 2 răspuns contestatoarei în sensul că, în mod legal, cererea de recalculare nu a putut fi luată în considerare motivat de faptul că, conform OUG nr.4/2005, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
S-a statuat incidența în cauză art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică. Reținând refuzul nejustificat de luare în calcul a unor venituri pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, tribunalul a admis acțiunea și a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea adeverințele nr.460/11.06.2007 emisă de SC SA și nr.3662/02.1.2007 emisă de Proiect B, începând cu data de 01.10.2008.
Având în vedere că recalcularea drepturilor de pensie s-a dispus retroactiv iar emiterea unei noi decizii de recalculare presupune și calculul drepturilor de pensie ca diferențe rezultate din punerea în aplicare a noii decizii, a fost obligată intimata să recalculeze și să plătească contestatoarei și diferențele de pensie rezultate din recalculare.
S-a făcut aplicațiunea în cauză a art.274 Cod pr.civilă, în sensul că a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Sporurile cu caracter permanent, ce se iau în calcul la stabilirea pensiei alături de salarii, sunt reprezentate de sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Tocmai de aceea, arată recurenta, legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie - respectiv pct.VI din Anexa OUG nr.4/2005, orice interpretări extinctive contravenind legii.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverințelor nr.460/11.06.2007 emisă de SC SA și nr.3662/02.1.2007 emisă de Proiect B, rezultă că intimata-reclamantă a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-au calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din conținutul adeverinței sus indicate.
Susținerile recurentei, conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță, la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă (în conformitate cu art.12 din Legea nr.57/1974 invocate în cauză), totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi sale corespunzătoare.
Totodată, nu trebuie neglijat că, potrivit prevederilor Decretului nr.92/1976 și ale Ordinului nr.136/1976, invocate în cauză, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, ci doar retribuția de încadrare și alte câștiguri ce se includ în aceasta, Cum, pe lângă retribuția tarifară există și posibilitatea realizării unor venituri suplimentare "adaosuri", situație incidentă în cauză, atestată prin adeverințele sus menționate depuse la cererea de recalculare (pentru care s-a făcut și dovada calculării și reținerii contribuției de asigurări sociale), legal prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
Este adevărat că jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc, cum de altfel susține recurenta, numai că sentința atacată nu face referire la soluții pronunțate în spețe similare, de natură a justifica și soluția pronunțată în cauză, condiție în care instanța de control judiciar nu va primi nici această critică a sentinței atacate.
În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, neexistând o imixtiune a instanței de fond în atribuțiile Casei de Pensii a Municipiului B, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
În aceste condiții, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va fi obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.172/28.05.2009, aflată la fila 13 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.2209 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42027/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./17.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
