Contestație decizie pensie. Decizia 6078/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3873/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6078/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.2263 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 41742/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2263/18.03.2009 pronunțată în dosarul nr.41742/3AS/2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulata de reclamantul împotriva paratei Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat parata sa emită o decizie, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea in considerare si a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr. 1173/09.08.2007 emisa de SC SA, nr. 03.06.35/361/06.02.2007, nr. 01.01.02/398/30.01.2007 si nr. 03.06.35/361/06.02.2007, toate emise de SC SA; a obligat parata la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv incasata, pe perioada 01.12.2005 la zi; a obligat parata la plata către reclamant a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin buletinul de calcul nr.-, emis de Casa de Pensii sector 4, prin care s-a recalculat pensia in baza OUG 4/2005 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantei, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei contestate, a reținut instanța de fond ca parata nu a luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, venituri atestate de adeverința nr. 1173/09.08.2007 emisa de SC SA, nr. 03.06.35/361/06.02.2007, nr. 01.01.02/398/30.01.2007 si nr.03.06.35/361/06.02.2007, emise de SC SA.
Veniturile realizate in sistem de acord global, precum si celelalte venituri suplimentare trebuie luate in considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea in acord global presupunea salarizarea angajaților in funcție de realizările profesionale, ceea ce inseamna ca lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare inscrise in carnetul de munca.
Legea nr. 27/1966 prevedea ca plata contribuției de asigurări sociale era datorata de angajator si se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.l Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauză.
Instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a disp.art.2 lit.e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanelor fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, precum și disp. art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, privind calculul punctajului.
Prin art.4 alin 2 si 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiului contributivitatii pe care il afirmase categoric in Legea nr. 19/2000 si precizează ca sporurile, indemnizațiile si majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate in anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin inscrisurile din carnetele de munca sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
In privința formelor de retribuire in acord, in anexa 1 la OUG nr. 4/2005 se mentioneza ca nu vor fi luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru " alte sporuri care nu au avut caracter permanent,
A apreciat instanța de fond ca in speța au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Lege nr. 19/2000, fata de cele care decurg din acesta dar nu-1 respecta, pentru ca soluția contrara presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizarii scopului avut in vederea de legiuitor la editarea acestuia.
Formele de retribuire in acord si celelalte venituri menținute in adeverința in cauza nu au făcut parte, intr-adevar, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr.3/1977, era constituita din retribuții tarifare, insa conform reglementarilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or acestea se stabileau si se achitau in raport de câștigul brut realizat, iar nu cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000 este constituita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul au ahitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului " ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet,
diferite asupra chestiunii in discuție intre casele de pensii si instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabila aplicarea acestui principiu, in cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 1.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot in OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, in măsura in care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Astfel, instanța de fond a reținut ca statul si-a incasat drepturile la momentul cuvenit, iar cand vine rândul asiguraților sa primească contraprestatie din partea statului, acestea trebuie sa fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibru raportului juridic dintre parti.
Prin urmare, in prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotăra ca principiul contributivitatii afirmat in art.2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art.78 alin.l din același act normativ primează si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru aceste considerente, in baza art.89 alin.l din Legea nr. 19/2000, instanța de fond a admis acțiunea a obligat parata sa emita o decizie in baza OUG nr.4/2005, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, incepand cu data de 01.12.2005, pe tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 1173/09.08.2007 emisa de SC SA, nr. 03.06.35/361/06.02.2007, nr. 01.01.02/398/30.01.2007 si nr.03.06.35/361/06.02.2007, emise de SC SA.
De asemenea, a obligat parata la plata către reclamanta a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv incasata, pe perioada 01.12.2005 la zi și la plata cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat întemeiat în drept pe prevederile art.304 pct.4,9 Cod procedură civilă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii;
- depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin lege și imixtiunea în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public;
- încălcarea principiului juridic potrivit căruia, norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
În recurs nu s-au administrat probe noi; intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, corect s-a reținut că, verificându-se temeinicia cererii și datele certificate prin adeverințele nr. 1173/09.08.2007 emisa de SC SA, nr.03.06.35/361/06.02.2007,nr.01.01.02/398/30.01.2007 si 03.06.35/ 361/06.02.2007, toate emise de SC SA (filele 9-13 dosar fond),
din care rezultă că reclamanta a lucrat în aceste unități și a încasat veniturile menționate în adeverințe, s-a constatat că nu au fost luate în calcul la recalcularea pensiei cuvenite contestatoarei veniturile suplimentare evidențiate în cuprinsul adeverinței.
Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile suplimentare realizate, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.
Recurenta susține că s-a încălcat de Tribunal principiul de drept potrivit căruia normele speciale derogă de la normele cu caracter general și se aplică cu întâietate, dar raționamentul juridic al recurentei este greșit, pentru că atât Legea nr.19/2000, legea cadru a pensiilor (dreptul comun), cât și în OUG nr.4/2005 ca lege specială în materia recalculării pensiilor, prevede că principiul comun ce se are în vedere la calcularea pensiilor, este principiul contributivității (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 și 7 din OUG nr.4/2005).
Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimata a plătit contribuția de asigurări sociale.
În altă ordine de idei, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatului-reclamant, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.
În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de pensionare- și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și că ar fi imixtionat atribuțiile altei puteri, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
Urmează a se reține, că acest motiv de recurs, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică, prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2263/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.41742/3AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./26.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
