Obligație de a face. Decizia 6090/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(5156/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.6090/

Ședința publică din data de 29 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea

JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR - - -

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, împotriva sentinței civile nr.504 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă, în dosarul nr- (1477/C/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile. Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 19.10.2009, precum și faptul că atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C cât și intimatul reclamant, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

CURTEA,

Constată că prin sentința civilă nr. 504/25.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Călărași -Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani; a obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor dintre pensia recalculată reclamantului potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.05.2006.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Potrivit deciziei de pensionare nr. -/26.05.1999, la data pensionării reclamantul a avut o vechime îh grupa I-a de muncă de 25 ani, 7 luni și 26 zile, determinată în baza Legii nr. 3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual al acestuia pârâta a avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.

În raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 26.05.1999, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.

Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul reclamantului, care a înregistrat o vechime în grupa a I-a de muncă de 25 ani, 7 luni și 26 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 20 ani, cu precizarea că această problemă a fost tranșată irevocabil de către înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40/22.09.2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.

Prin urmare, în raport de aceste considerente, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare și a obliga pârâta să-i recalculeze drepturile de pensie conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. A obligat pârâta către reclamant și la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit sentinței și pensia încasată, începând cu data de 01.05.2006.

În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulată de reclamant ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

Drepturile de pensie s-au acordat intimatului-reclamant începând cu data de 01.04.1999, pentru o vechime totală în muncă de 47 ani din care în grupa I de muncă - 25 ani, 7 luni și 26 zile, în grupa a II- a 1 an, 11 luni, 27 zile și în grupa a-III-a 6 ani și 16 zile.

În conformitate, cu Hotărârea de Guvern nr.1550/23.09.2004, respectând principiile Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare, începând cu data de 01.10.2004, pensiile din sistemul public stabilite anterior datei de 01.10.2001, au fost evaluate în vederea recalculării, de aceasta măsură beneficiind și reclamantul prin decizia nr.-/30.11.2005.

Reclamantul susține eronat că la recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă cuvenite, ar fi trebuit să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în raport de prevederile din Legea nr.3/1977.

Această interpretare este contrară dispozițiilor imperative ale art.2 alin. (3) din Anexa la HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, potrivit cărora: "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".

În acest sens, precizează recurenta că dispozițiile imperative ale art.2 alin.(l) din Anexa la actul normativ menționat stipulează că: "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare".

Ori, vechimea integrală în muncă prevăzută de art.8 alin.(l) din Legea 3/1977 era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei: "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile".

Prin urmare, stagiul de cotizare impus de art.2 alin.(3) din Anexa la HG nr.1550/2004, pentru recalcularea drepturilor de pensie care s-au deschis în intervalul 1 iulie 977 - 31 martie 2001, este cel prevăzut de art.8 alin.(l) din Legea nr. 3/1977, și anume "minimum 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei".

Art.2 alin.(3) din Anexa la HG nr. 1550/2004 face trimitere la vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare Ia data pensionării, ori, vechimea integrală în muncă prevăzută de art.8 alin.(l) din Legea nr. 3/1977 era de "minimum 30 ani pentru bărbați si 25 ani pentru femei".

Învederează recurenta faptul că Legea nr.3/1977 nu prevedea reducerea vechimii integrale în muncă în funcție de activitatea desfășurată în grupa I sau II de muncă.

Astfel, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 3/1977 face referire la reducerea vârstei de pensionare și nu la reducerea vechimii integrale în muncă, cum greșit susține reclamantul; "persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin.(2), în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile".

Pe cale de consecință,apreciază recurenta Casa Județeană de Pensii C că a reținut corect faptul că stagiul complet de cotizare, corespunzător vechimii integrale în muncă prevăzut de Legea nr. 3/1977 este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.

La data de 19.10.2009, prin Serviciul Registratură al Curții a depus întâmpinare intimatul-reclamant, răspunzând criticilor din cererea de recurs și solicitând respingerea recursului și menținerea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu potrivit art.3041proc. civ. Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele motive:

Astfel instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii la aceasta.

În acest sens prima instanța a reținut că prin acțiunea formulată intimatul-reclamant a solicitat recalcularea pensiei cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Curtea reține că intimatul a fost pensionat potrivit art.14 din Legea nr. 3/1977 și HG nr.1550/2004.

Intimatul are o vechime în muncă în cadrul grupei I de muncă - 25 ani, 7 luni și 26 zile, în grupa a II- a 1 an, 11 luni, 27 zile și în grupa a-III-a 6 ani și 16 zile.

În acest sens art. 14 din Legea nr.3/1977 dispune următoarele: "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:

a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;

b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.

(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;

b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca".

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar intimatul a fost pensionat la data de 1.04.1999, deci împlinise vârsta de 50 de ani așa cum era prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977.

În criticile sale recurenta susține că reducerea stagiului de cotizare se aplică doar pentru cei care au ieșit la pensie în baza legilor speciale.

Curtea reține că acesta a fost pensionat datorită vechimii în muncă în grupa I de muncă așa cum stipulează art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 " Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca.", iar prin HG nr.1550/2004 s-a stabilit modalitatea privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem de asigurări sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, care în art. 2 alin. 4 din Anexa nr.1 stabilește următoarele:(2) "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie

s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare aLegii nr. 3/1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.

(4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".

Având în vedere aceste dispoziții legale și aflându-ne în situația în care este vorba despre o decizie de recalculare a pensiei și nu despre o decizie de stabilire a pensiei, HG menționată mai sus a avut drept scop armonizarea pensiile celor pensionați în vechiul sistem, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.

Prin urmare, nu are nicio relevanță faptul că intimatul a fost pensionat în raport cu numărul anilor lucrați în grupa I de muncă atâta timp cât acesta

s-a pensionat în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 3/1977 îndeplinind astfel condițiile de pensionare.

În acest sens sunt și dispozițiile Deciziei nr.40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă,este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială", ce sunt obligatorii pentru instanțe conform art.329 alin.(3) din Codul d e procedură civilă.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr.504/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.:

Dact.:

2 ex.

26.11.2009

Jud.fond:

Președinte:Elena Luissa Udrea
Judecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6090/2009. Curtea de Apel Bucuresti