Obligație de a face. Decizia 6251/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5025/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6251/
Ședința publică de la 04.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.4521/26.05.2009, pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45693/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În combaterea motivelor de recurs, reprezentanta avocat al intimatei-reclamante arată că recurenta indică temeiuri de drept care nu au fost invocate la instanța de fond, respectiv OUG nr.4/2005. Mai arată că intimata a fost pensionată în temeiul Legii nr.19/2000. În ceea ce privește criticile aduse perioadei înscrise pe adeverințe, susține că în domeniul ingineriei se aplică legea nr.57/1974. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.6/02.11.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4521/26.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția - a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea precizată formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A obligat intimata să emită o nouă decizie și să revizuiască drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr. F 31/28.02.2008 emisă de SC SA și adeverința nr. 3545/25.10.2007 emisă de B începând cu 1.04.2008.
A obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 01.04.2008 la zi; a obligat intimata la 900 lei cheltuieli de judecată către contestatoare
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că recurenta-contestatoare a fost pensionată începând cu data de 01.03.2008 în baza Legii nr.19/2000 prin decizia nr. -/28.03.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Casa de Pensii I reținându-se un punctaj mediu anual de 2,12452 puncte și un cuantum al drepturilor de a reținut că în conformitate cu mențiunile din adeverința nr. F 31/28.02.2008 emisă de SC SA și adeverința nr. 3545/25.10.2007 emisă de B contestatoarea a obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază,care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform art.1 din Decretul nr.389/1972 asupra câștigului brut realizat al salariatului, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Deși la dosarul de pensionare pentru pensie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, contestatoarea a depus adeverința nr. F 31/28.02.2008 emisă de SC SA și adeverința nr. 3545/25.10.2007 emisă de B în care se evidențiază veniturile realizate de către aceasta și pentru care societatea a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, intimata în mod nelegal, nu a procedat la calcularea drepturilor de pensie ale acesteia cu valorificarea veniturilor obținute rezultate din înscrisurile doveditoare, constituind o încălcare a principiului contributivității prevăzute de art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000.
Având în vedere că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică."
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii I, care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 3041. pr. civ.
În susținerea recursului a arătat că reclamanta a contestat decizia de pensie nr.-/28.03.2008 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, emisă de Casa Județeană de Pensii I, sporului de acord din adeverințele nr. /28.02.2008 emisă de SC SA și nr. 3545/25.10.2007 emisă de SC B SA, începând cu data de 01.04.2008.
Conform prevederilor OUG nr.4/2005, "Capitolul VI - Mențiune: nu sunt luate în calcul Ia stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001: formele de retribuire în acord, pe baza de tarife sau cote procentuale" și nu sunt considerate sporuri cu caracter permanent.
Acestea nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 (Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială), în cadrul operațiunilor de recalculare conform OUG nr.4/2005.
Adeverințele nr. /28.02.2008 emisă de SC SA și nr. 3545/25.10.2007 emisă de SC B SA cuprinde câștiguri suplimentare, veniturile realizate în acord reprezentând venituri temporare. Acestea nu au caracter permanent si nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Nu au fost înscrise în carnetul de muncă și au fost acordate în cuantum diferit pentru perioade diferite.
În cuprinsul acestei adeverințe se menționează faptul că: pe toată durata angajării s-au achitat lunar cote CAS" fără a se face referire dacă perioada de salarizare reprezintă salariul tarifar de încadrare împreună cu cota procentuală realizată în plus/în minus ( cotă diferențiată în funcție de norma, respectiv numărul de zile lucrate, exclus luna în care a efectuat concediul de odihnă). Adeverințele nu cuprinde conform OUG nr.4/2005, perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și a datei de încetare a raporturilor de muncă cu sporurile alocate, precum și temeiul legal în baza căruia a fost acordat de către unitatea angajatoare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Astfel, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverințele nr. /28.02.2008 emisă de SC SA și nr. 3545/25.10.2007 emisă de SC B SA. depuse la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petentă au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Cât privește pretinsa nerespectare a prevederilor pct. VI din Anexa OUG nr. 4/2005 cu privire la condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele emise de angajatori, Curtea constată că înscrisul în discuție se completează, potrivit mențiunilor exprese din cuprinsul ei, cu adeverința nr. care atestă întocmai achitarea cotelor de contribuție socială, temeiurile de drept ale reținerilor, perioada clar determinată, respectiv faptul că instituțiile de proiectare au beneficiat de sistemul de retribuire în acord global, acesta fiind de notorietate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 57/14974.
Rezultă, pe baza celor expuse, că sentința primei instanțe e legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimată, a cheltuielilor de judecată în valoare de 400 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.4521/26.05.2009, pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.45693/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-09.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
