Obligație de a face. Decizia 6290/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5469/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6290/
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, împotriva sentinței civile nr. 770 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (2016/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 23.09.2009, precum și faptul că atât recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii C cât și intimatul reclamant, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 770 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (2016/C/2009), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Totodată, pârâta a fost obligată la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit sentinței și pensia încasată, începând cu 04.06.2006.
Au fost respinse celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- soluția la care s-a oprit instanța este nelegală și netemeinică;
- reclamantul beneficiază de drepturile de pensie pentru limită de vârstă ce i-au fost acordate în temeiul Legii nr. 3/1977;
- drepturile de pensie ale acestuia au fost evaluate în vederea recalculării în conformitate cu nr. 1550/2004, respectându-se principiile Legii nr. 19/2000;
- reclamantul susține eronat că la recalcularea drepturilor sale de pensie ar fi trebuit să se procedeze la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani în raport de prevederile Legii nr. 3/1977;
- această interpretare contravine dispozițiilor imperative ale art. 2 alineatul 3 din nr. 1550/2004;
- totodată, trebuie avute în vedere și prevederile art. 2 alineatul 1 din Anexa la actul normativ menționat;
- vechimea integrală în muncă prevăzută de art. 8 din Legea nr. 3/1977 este de 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei;
- prin urmare, stagiul complet de cotizare impus de art. 2 alineatul 3 din nr. 1550/2004 este cel prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, adică 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei;
- Legea nr. 3/1977 nu prevedea reducerea vechimii integrale în muncă în funcție de activitatea desfășurată în grupa I sau II de muncă;
- art. 14 din această lege face referire la reducerea vârstei de pensionare și nu la reducerea vechimii integrale în muncă, cum susține reclamantul.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte în sensul că Tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, instanța de fond procedând corect atunci când a admis pretențiile deduse judecății în sensul menționat prin dispozitivul hotărârii recurate.
De altfel, în cea mai mare parte a motivării recursului nu se exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței ori greșelile de judecată săvârșite de judecătorii instanței de fond. Simpla afirmație că hotărârea este netemeinică și lipsită de temei legal, are caracter pur formal și nu poate fi luată în considerare.
Ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004, având în vedere că intimatul-reclamant s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 20 ani în grupa I de muncă, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat Casa Județeană de Pensii C să recalculeze drepturile de pensie ale autorului acțiunii conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoană fizică sunt aplicabile, în privința determinării mărimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 ( lege în baza căreia el a fost pensionat) și care fac referire la persoane care au lucrat 20 ani în grupa I de muncă, adică exact situația intimatului-persoană fizică.
La această concluzie se ajunge prin interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 alineatul 1 și 3 din nr. 1550/2004 cu cele ale art. 2 și 4 din OUG nr. 4/2005.
De altfel, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești române conform art. 329.proc.civ. și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (cazul intimatului-reclamant), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, împotriva sentinței civile nr. 770 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (2016/C/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./25.11.2009.
Jud. fond:,.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
