Obligație de a face. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 64
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul -, domiciliat în B, 5,.11,.6,.27, județ B, împotriva sentinței civile nr. 1064 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în B,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul reclamant - și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus din partea intimatei pârâte concluzii scrise, iar recurentul reclamant prin motivele de recurs solicită și judecarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod pr.civilă.
Curtea, având în vedere că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă cu respectarea G nr. 4/2005, în sensul ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie luat în calcul stagiul complet de cotizare de 20 ani și să-i plătească diferențele de sume de bani rezultate din recalcularea corectă a pensiei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat pentru limită de vârsta și vechime integrala în baza prevederilor din Legea nr.3/1977, drepturi inițiale stabilite prin decizia nr. -/28.11.1994, prin care s-a reținut că perioada lucrată în grupa I de muncă un interval de 27 de ani, 10 luni și 22 de zile în grupa I și de 3 ani, 3 luni și 13 zile în grupa a III-a.
Reclamantul a mai relatat că pensia stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, a intrat în procesul de recalculare prevăzut de HG nr.1550/2004 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalculare conform dispozițiilor OUG 4/2005.
A mai precizat că pârâta, la recalcularea pensiei, nu a avut în vedere vechimea în grupa I de muncă și nici faptul că, potrivit art. 2 alin. 2 din HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 1 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Astfel, a apreciat că pârâta Casa Județeană de Pensii trebuia să utilizeze, la determinarea drepturilor de pensie, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, nu de 30 de ani, cum a procedat în mod eronat.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile G nr. 4/2005, HG 1550/2004 și Legii nr. 3/1977 și decizia 40 din 22.09.2008 a ÎCCJ.
În dovedire au fost depuse decizia nr. -/28.11.1994, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, actul de identitate al reclamantului, cupon de pensie pe luna august 2009, copie carnet de muncă, decizia 40/22.09.2009 a ÎCCJ, decizia civilă 1419/06.03.2009 a Curții de Apel București, sentința civilă nr.806/7.10.2008 și nr.335/21.04.2009 ale Tribunalului Ialomița.
Pârâta Casa Județeană de Pensii B nu a formulat întâmpinare în cauză, însă în cuvântul pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 1064 din 13 noiembrie 2009, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul -, reținând că reclamantul a fost pensionat conform deciziei nr. -/28.11.1994, la limită de vârstă cu vechime integrală în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cuprinsă între 01.iulie 1977 -31 martie 2001.
Pe de o parte, s-a constatat că, potrivit OUG 4/2005 pensiile peste limita de vârstă au fost reactualizate cu consecința emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor, însă din actele depuse de reclamant în susținerea acțiunii sale nu reieșit că s-a adresat pârâtei în vederea recalculării pensiei și nici că s-a emis acestuia o decizie de recalculare prin care să se rețină un stagiu greșit de cotizare.
În altă ordine de idei, din conținutul deciziei de pensie pentru limită de vârstă depusă la fila 4 dosar a rezultat că la stabilirea pensiei reclamantului s-a luat în calcul un stagiu de cotizare de 30 de ani prevăzut în art. 8 al.1 si 2 din legea nr. 3/1977, aplicabilă în momentul la care acesta a fost pensionat.
Potrivit art.8 al.1 din Legea nr. 3/1977 "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile".
În conformitate cu art. 8 al.2 din Legea 3/1977, persoanele încadrate în muncă și care au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani bărbați și 25 de ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor la împlinirea vârstei de 60 de ani bărbații și 55 de ani femeile.
Art.12 din Legea nr. 3/1977 prevedea că persoanele care au o vechime totală în muncă mai mare de 30 de ani și, respectiv, 25 de ani, beneficiază pentru fiecare an în plus, din primii 5 ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste 5 ani, de un spor de 0,5% din retribuția folosită la calcularea pensiei.
Reclamantul a lucrat 27 de ani, 10 luni și 22 de zile în grupa a I-a de muncă și de 3 ani, 3 luni și 13 zile în grupa a III-a, așa cum a rezultat din decizia de pensionare a acestuia.
Art.14 al.1 din Legea nr. 3/1977 prevede că persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat câte un an și 6 luni.
Din interpretarea acestor dispoziții cuprinse în Legea nr. 3/1977 a rezultat că persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, prin acordarea sporului de grupă în sensul că un an lucrat în grupa I s-a considerat un an și 6 luni vechime în muncă, li s-a facilitat posibilitatea pensionării înainte de vârsta standard de pensionare dar nu a avut drept consecință reducerea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei după procedura prev. în OUG nr. 4/2005, acest stagiu complet de cotizare fiind de 30 de ani și nu de 20 de ani cum a susținut reclamantul deoarece:
Procedura de recalculare a pensiilor se efectuează în conformitate cu HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare data de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii 19/2000. Conform art.2 al.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel reglementat prin Legea nr. 3/1977.
Noțiunea de stagiu complet de cotizare este definită în art. 2 al.1 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1550/2004 în sensul că "stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
În schimb, reclamantul a susținut că recalcularea pensiei trebuie să se facă prin luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual a stagiilor de cotizare de 20 de ani, aspect reglementat prin art. 77 al.2 din Legea nr. 19/2001.
Însă, referitor la interpretarea art. 77 alin 2 raportat la art. 43 alineat 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 Înalta Curte de Casație și Justiție -Secțiile Reunite prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 admis recursul în interesul legii și a decis că dispozițiile art. 77 alineat 2 raportat la art. 43 alineat 1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis la intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat în art.14 din Legea 3/1077.
Decizia nr. 40/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale J este, potrivit art. 329 alineat 3 cod procedură civilă, obligatorie pentru instanțe.
Reținând cele relatate mai sus, tribunalul a respins prezenta acțiune ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul - criticând-o ca netemeinică și nelegală.
In cuprinsul motivelor de recurs se arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.14 din Legea nr. 3/1977.
Astfel, arată recurentul potrivit deciziei de pensionare -/1944 la data pensionării a avut o vechime in grupa I de muncă de 27 de ani, 10 luni și 22 de zile.
La determinarea punctajului mediu anual pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 de ani conform legii nr.19/2000.
In cauza in raport de data la care drepturile de pensie au fost stabilite se aplică disp.art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
Dispozițiile art.77 al.2 raportat la art.43 alin. 1 si 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează in sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis in intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile si asigurările sociale de stat și asistență socială, in cazul său, arată recurentul de 20 de ani.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de legea nr.3/1977 însă această lege a instituit și o serie de situații speciale când stagiul complet de cotizare era mai mic.
Ca urmare, arată recurentul, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (art.14 alin.1 si 2 din Legea nr.3/1977 determinarea punctajului mediu anual trebuia să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, având în vedere că a lucrat 27 de ani, 10 luni si 22 zile in grupa I de muncă.
La redactarea sentinței civile atacate s-a trecut eronat că reclamant în loc de -, făcându-se mențiunea că reclamantul nu s-a adresat pârâtei în vederea recalculării pensiei.
OUG nr.4/2005 prevede la art.7 alin.4 că în situația în care se constată erori de calcul, decizia de pensionare poate fi revizuită din oficiu.
La termenul de judecată din data de 20.01.2010, intimata a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu subzistă motive de nulitate a sentinței atacate.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Prin Decizia în interesul legii nr.40 din 22 septembrie 2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ s-a decis că ispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În considerentele acesteia s-a arătat că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 stagiul de cotizare, în vederea determinării punctajului mediu,este cel prevăzut de legea în vigoare la data pensionării.
În acest sens s-a reținut că, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum se dispune prin art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Ca atare, este lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 43 și art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.
Prin aceeași decizie, care este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, s-a mai constatat că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977 iar prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art. 3 din normele metodologice).
Numai asigurații care și-au desfășurat activitatea îngrupe specialede muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare și este stabilit de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
În raport de această dezlegare, Curtea constată că soluția primei instanțe este corectă fiindcă reclamantului - căruia i s-a deschis dreptul la pensie în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu și-a desfășurat activitatea îngrupe specialede muncă, pentru care sunt incidente acte normative cu caracter special (zona I și II de radiații, persoanele cu handicap, personalul navigant și cel artistic) și drept urmare a beneficiat de dispozițiile Legii nr.3/1977 în sensul facilităților acordate de acest act normativ persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă adică:
-acordarea sporului de grupă și
-posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
ajorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare și respectiv reducerea acestuia la 20 ani, pe care a reclamat-o recurentul -, iar prima instanță nu a considerat-o îndreptățită, este un beneficiu pe care Legea nr.3/1977 l-a acordat decât categoriilor socio-profesionale arătate în actele normative cu caracter special, astfel cum au fost nominalizate de intimată și în care nu se încadrează reclamantul care a lucrat ca impiegat de mișcare și operator la Regională Ferate G, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, iar pentru această activitate desfășurată în grupa I de muncă i-a fost stabilit atât sporul de grupă cât și dreptul de a se pensiona înaintea împlinirii vârstei standard, având în vedere că este născut la data de 25.08.1946 (fila 9 dosar fond).
Faptul că a redactarea sentinței civile atacate s-a trecut eronat ca reclamant în loc de -, nu reprezintă un motiv de recurs ci un aspect care poate fi remediat eventual de către instanța de fond pe calea unei îndreptări de eroare materială, recurentul putând face o cerere în acest sens.
În aceste circumstanțe, Decizia în interesul legii nr.40/2008 a ICCJ a fost corect interpretată și aplicată de prima instanță, ceea ce impune respingerea recursului, conform art.312 cod pr.civ. în cauză nesubzistând niciunul din motivele de reformare prevăzut de disp.art.304 coroborat cu disp.art.3041pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul -, domiciliat în B, 5,.11,.6,.27, județ B, împotriva sentinței civile nr. 1064 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii, cu sediul în B,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red.VD/BA
4 ex./04.02.2010
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
