Obligație de a face. Decizia 6487/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.5015/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.6487/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.3764 din data de 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3063/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"obligația de a face".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3764/06.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis cererea formulată de către contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea grupei a II-a de muncă, conform adeverinței nr.1555/13.05.2004 emisă de SA începând cu data de 28.01.2009, a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea mențiunilor din adeverința nr.1539/23.07.2008 emisă de - B începând cu 01.08.20 08.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept.
Contestatoarea a fost pensionată începând cu data de 15.08.2007 în baza Legii nr.19/2000 prin decizia nr.-/22.11.2007 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Casa de Pensii sector 4 B, reținându-se un punctaj mediu anual de 1,38271 puncte și un cuantum al drepturilor de pensie de 535 lei.
Tribunalul a reținut că în conformitate cu mențiunile din adeverința nr.1555/13.05.2004 emisă de contestatoarea, în perioada 01.08.1987-01.04.1992, a prestat activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, fapt care nu a fost reținut prin decizia nr. -/22.11.2007, deși această adeverință a fost depusă la intimată odată cu dosarul de pensionare, respectiv la 01.08.2007, fapt necontestat de intimată.
Întrucât contestatoarea nu a contestat decizia nr.-/22.11.2007 în termenul legal de 45 de zile de la comunicare prevăzut de art.87 din Legea nr.19/2000, Tribunalul a obligat intimata la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinței nr.1555/13.05.2004 emisă de începând cu data de 28.01.2009 data formulării cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește adeverința nr.1539/23.07.2008 emisă de - B, Tribunalul a reținut că petenta, în perioada iunie 1987- decembrie 1998, obținut venituri suplimentare la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, angajatorul fiind obligat să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform art. 1 din Decretul nr.389/1972 asupra câștigului brut realizat al salariatului, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
A mai reținut instanța de fond că, deși la dosarul de pensionare privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, contestatoarea a depus cerere de recalculare a pensiei înregistrată sub nr.-/28.07.2008, la care a anexat adeverința nr.1539/23.07.2008 emisă de - B, în care se evidențiază veniturile realizate de către aceasta și pentru care societatea a virat contribuțiile la bugetul statului conform legislației în vigoare, intimata, în mod nelegal, nu a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale acesteia cu valorificarea veniturilor obținute rezultate din înscrisurile doveditoare, cu încălcarea principiului contributivității prevăzute de art.2 lit. e) și art.155 din Legea nr.19/2000.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000, precum și pe acelea ale art.95 alin.3 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
Sentința instanței de fond, a susținut recurenta, este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale sub aspectul luării în calcul a grupei a II-a de muncă menționată în adeverința care nu este conformă cu dispozițiile art. 40 din Ordinul nr.340/2001 și nici nu a fost depusă în original la dosarul de pensie. Încadrarea în grupa a II-a nu este conformă nici cu prevederile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990,intimata îndeplinind funcția de tehnician proiectant.
Recurenta a învederat instanței de recurs că potrivit Legii nr. 19/2000, a Statutului S, a Regulamentului Cadru de Organizare si Funcționare a caselor teritoriale de pensii, atribuțiile privind indexarea, recorelarea, majorarea pensiilor, răspunsul la sesizări, punerea in executare a hotărârilor, sunt atributul exclusiv al caselor locale de pensii.
Referitor la cererea reclamantei de a i se emite o nouă decizie prin care să-i fie luate în considerare sporurile prevăzute în adeverința nr.1539/23.07.2008, în care sunt prevăzute câștiguri suplimentare acord si prime, recurenta a susținut că dispozițiile art. 164 din Legea nr.19/2000 (care reiau prevederile art. 10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art. 10 din Legea nr. 49/1992) sunt în sensul că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a veniturilor înregistrate în carnetul de munca.
Or, veniturile realizate în acord global și prime reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent si care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise in carnetul de muncă).
A mai arăta recurenta că Tribunalul Bucureștia reținut în mod greșit că emiterea deciziei de pensionare s-a făcut cu încălcarea principiului contributivității statuat in art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale.
Concluzia recurentei a fost în sensul că instanța de fond a încălcat principiul conform căruia norma specială, reprezentată de nr.OUG 4/2005, derogă de la norma generală și se aplică prioritar.
De altfel, pct. VI din anexa nr.OUG 4/2005 prevede condițiile imperative de formă si fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi reținut motivul de modificare subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile aduse sentinței atacate nu se circumscriu acestui text, referindu-se la interpretarea greșită a probelor, iar nu la interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, care să fi fost denaturat de prima instanță.
Curtea constată că, în cauză, nu subzistă nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În ce privește valorificarea adeverinței nr. 1539 din 23.07.2008, emisă de B, instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat intimata să țină seama la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în sus-menționata adeverință (filele 5-6 din dosarul instanței de fond).
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverința nr. 1539 din 23.07.2008, emisă de B atestă realizarea de către intimată, în perioada 1987-1998, unor venituri suplimentare - acord global, pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum rezultă din chiar cuprinsul adeverinței emise de fostul angajator.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că veniturile suplimentare obținute de asigurat trebuie să fie avute în vedere la determinarea punctajelor anuale, conform art. 78 din Legea nr. 19/2000, constituind baza de calcul a pensiei, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 19/2000.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele la care asiguratul și-a desfășurat activitatea, fără a prezenta relevanță dacă acestea au avut sau nu caracter permanent.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității, obligativității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Cum drepturile de pensie ale intimatei contestatoare s-au deschis începând cu data de 15.08.2007, conform deciziei privind acordarea pensiei anticipate parțiale cu nr. -/22.11.2007, în baza Legii nr. 19/2000, Curtea constată că referirile recurentei la dispozițiile înscrise la pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005 nu pot fi primite, câtă vreme acest act normativ nu este incident în cauză.
Nici criticile privind greșita valorificare prin sentința atacată a adeverinței nr. 1555/13.05.2004 emisă de, ce atestă prestarea activității în grupa a doua de muncă în procent de 80% în perioada 1.08.1987-1.04.1992, nu pot fi reținute.
Astfel, adeverința menționată cuprinde toate elementele prevăzute de art. 40 din Ordinul nr. 340/2001 la care recurenta face referire, așa încât în mod corect prima instanță a reținut că aceasta trebuia avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatei.
Prin înscrisul depus la fila 12 dosarului instanței de fond, contestatoarea arată că, pentru grupa a doua de muncă, adeverința a fost depusă odată cu dosarul de pensie nr. 16616/1.08.2007, împrejurare necontestată de intimata Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum corect a reținut Tribunalul.
Potrivit mențiunilor înscrise în adeverința 1555/13.05.2004 emisă de (fila 4 din dosarul instanței de fond), intimata a fost salariata societății emitente în funcția de tehnician proiectant principal în perioada 1.08.1987-1.04.1992 și a prestat activități ce se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 80%, conform Ordinului nr. 50/1990 - art. 3, nr.HG 1223/1990 și Deciziei nr. 18/22.01.2001 emisă de Administrația SC SA.
Cum în privința acestei adeverințe nu a fost parcursă procedura de anulare, se reține că menționatul înscris își produce în întregime efectele, așa încât în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind nelegală stabilirea drepturilor de pensie fără valorificarea perioadei în care intimata contestatoare a prestat activitate în grupa a doua de muncă.
Așadar, în mod corect Tribunalul a reținut că intimata reclamantă a făcut dovada încadrării în grupa de II-a de muncă, prin adeverința emisă de fostul angajator, în care se stabilește, fără echivoc, faptul că aceasta a fost încadrată în grupa a doua de muncă, numărul de ani și temeiul legal în baza căruia a fost încadrată activitatea sa în grupa de muncă.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului B,cu sediul în B, nr. 6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3764 din data de 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3063/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata, cu domiciliul în B,-, -. 1,. 12, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
4 ex./17.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
