Recalculare pensii. Decizia 6486/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.4758/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.6486/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurențiiCasa de Pensii a Municipiului B și Gîmpotriva sentinței civile nr.4214 din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17452/3/AS/2008, având ca obiect:"recalculare pensie".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4214 din data de 19.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B cu; a anulat decizia nr. -/10.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 6; a obligat intimata să emită decizie și să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, în raport de un punctaj mediu anual în valoare de 2,04594 începând cu data de 01.08.2006; a respins acțiunea, sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator în valoare de 1303,90 lei, onorarii expertize conform chitanțelor de la dosar.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 1745/04.04.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, s-a dispus anularea deciziei nr. -/17.11.2005, obligarea intimatei să emită o nouă decizie în care, la calcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, să aibă în vedere sporul pentru titlu științific de doctor, de 15% pentru perioada 01.09.1997-01.09.2005 evidențiat în carnetul de muncă al contestatorului.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2456/R/04.09.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-
În executarea sentinței civile nr. 1745/04.04.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, a fost emisă decizia nr. -/25.01.2007 de către Casa de Pensii Sector 6, conform mențiunilor din expertiza contabilă.
Din copia deciziei nr. -/25.01.2007 de către Casa de Pensii Sector 6, rezultă că recalcularea a fost făcută cu data de 01.09.2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual de 2,01162.
Prin sentința civilă nr. 118/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, s-a dispus anularea deciziilor nr. -/14.12.2006 și nr. -/25.01.2007 emise de intimată, obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârstă ce i se cuvenea contestatorului retroactiv cu începere de la data de 01.07.2006 cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 131/27.01.2006 emisă de Colegiul Național, obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârstă ce i se cuvenea contestatorului retroactiv, începând cu data de 01.08.2006 cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr. 976/10.07.2006 emisă de Colegiul Național, fiind respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să recalculeze pensia cu începere din data de 01.09.2005 cu luarea în calcul a sporului științific de doctor, conform sentinței civile nr. 1745/04.04.2006, pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului București - Secția a VIII-a, pentru existența autorității de lucru judecat.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 3928R/16.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-
A mai reținut prima instanță că partea contestă, pe de o parte, faptul că intimata nu a emis decizie în baza sentinței civile nr. 1745/04.04.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a și, pe de altă parte, deciziile emise în baza sentințe civile nr. 118/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-
În ceea ce privește punerea în executare a sentinței civile nr. 118/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a,prima instanță a reținut că, la data de 10.04.2008, au fost emise două decizii sub nr. -/10.04.2008 de către Casa de Pensii Sector 6, prin care drepturile de pensie ale contestatorului, stabilite cu data de 01.09.2005, au fost recalculate începând cu data de 01.07.2006 în funcție de un număr total de puncte realizate de 61,68889 și un punctaj mediu anual de 2,03370 puncte, iar începând cu data de 01.08.2006 au fost recalculate în funcție de un număr total de puncte realizate de 61,93062 și un punctaj mediu anual de 2,04167 puncte.
Faptul că au fost emise două decizii în executarea acestei sentințe este în conformitate cu dispozitivul acesteia, pentru că intimata avea obligația ca de la date diferite și pentru valorificarea a două adeverințe diferite să emită decizii de pensionare.
Contestatorul a criticat aceste două decizii în raport de faptul că nu s-au luat în calcul numeroase sume contributive atestate de adeverințele nr. 131/27.01.2006 și nr. 976/10.07.2006 emise de Colegiul Național.
Față de această împrejurare, pentru a se verifica dacă la emiterea acestor decizii s-au respectat cele dispuse în sentința civilă nr.118/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, în cauză s-a administrată proba cu expertiza contabilă.
Din cel de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză coroborat cu proba cu înscrisuri, Tribunalul a reținut următoarele:
Pentru perioada 01.04.1991-01.04.1994 sporul de practică pedagogică a fost înregistrat și în carnetul de muncă, ca spor inclus în salariu, constituind baza de calcul a sporului de vechime.
Pentru perioada 01.04.1994-01.09.2005 sporul de practică pedagogică a fost evidențiat numai în adeverința 131/27.01.2006 și a fost luat în calcul ca spor separat, fără a avea influență la calcularea sporului de vechime.
Din expertiză rezultă că, prin luarea în considerare la stabilirea punctajelor anuale, a punctajului total, a punctajului mediu anual și a veniturilor atestate deadeverința nr. 131/27.01.2006, punctajul mediu anual este de 2,02756 puncte, mai mic decât cel stabilit de intimată în decizia din 10.04.2008 care stabilește drepturi cu data de 01.07.2006 și care este de 2,03370 puncte.
În ceea ce privește modul de îndeplinire a obligației referitoare la adeverința nr. 976/10.07.2006 se face mențiunea că aceasta cuprinde salariul de încadrare, sporul de stabilitate, sporul de stres, sporul de vechime, sporul de doctorat și al 13-lea salariu, de care a beneficiat contestatorul în perioada 01.10.2001-30.09.2004.
Sporul de stabilitate și sporul de stres, reprezintă sporuri incluse în salariu și au fost luate în considerare împreună cu salariul de bază la calcularea sporului de vechime. Sporul de doctorat cu reprezintă spor inclus în salariu și ca urmare nu reprezintă baza de calcul a sporului de vechime.
S-a mai precizat și faptul că sporurile înscrise în adeverința nr. 976/10.07.2006 au fost acordate și în alte perioade și au fost luat în calcul așa cum au fost înregistrate în carentul de muncă, în perioadele respective.
Ca urmare, prin luarea în considerare la stabilirea punctajelor anuale, a punctajului total, a punctajului mediu anual și a veniturilor atestate de adeverința nr. 976/10.07.2006, valoarea punctajului mediu anual este de 2,04594 puncte, mai mare decât cea stabilită de intimată de 2,04167 puncte, prin în decizia nr. -/10.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 6, cu efecte din 01.08.2006.
Expertiza, astfel cum a mai reținut prima instanță, relevă faptul că intimata a avut în vedere la emiterea deciziei nr. -/10.04.2008 dispozițiile sentinței civile nr. 118/06.06.2007 dar calculele efectuate în vederea stabilirii punctajului mediu anual nu au fost corecte, întrucât: din adeverința nr. 131/27.01.2006, casa de pensii a luat în calcul la determinarea pensiei cuvenite contestatorului, sporul de practica pedagogică, în procent de 10% (perioada 01.04.1991-01.09.1994) și ca sumă (perioada 01.04.1994-01.09.2005), ca spor separat fără a ține cont de faptul că, pentru perioada 01.04.1991-01.04.1994, sporul de practică pedagogică a fost înregistrat și în carnetul de muncă, ca spor inclus în salariu, constituind baza de calcul a sporului de vechime; pentru celelalte sporuri (sporul de stabilitate, sporul de stres, sporul de doctorat, spor pedagogie) din care primele trei evidențiate și în adeverința nr. 976/10.07.2006, casa de pensii le-a luat în calcul la determinarea pensiei cuvenite contestatorului, ca procent cuprins între 15% și 60% la salariul înscris în carnetul de muncă, și ca sporuri incluse în salariu; casa de pensii nu a ținut cont de faptul că sporul de 15% cu titlu de doctorat, precum și cel de 10% reprezentând spor dirigenție, evidențiat în carnetul de muncă, nu reprezintă sporuri incluse în salariu, majorând astfel în mod artificial sporul de vechime, în perioadele respective.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că, în procedura de punere în executare a sentinței civile nr. 118/06.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, intimata a stabilit eronat valoarea punctajului mediu anual, începând cu data de 01.08.2006.
Faptul că, în cel de-al doilea raport de expertiză, punctajul mediu anual începând cu data de 01.07.2006, este mai mic decât cele determinat prin decizia contestată, s-a stabilit că nu are relevanță, pentru că instanța a fost investită doar să se pronunțe asupra temeiniciei deciziilor din perspectiva expusă de contestator, care tinde la obținerea unei valori mai mari decât cea indicată în decizie (împrejurare care este confirmată de faptul că partea a considerat că nu ar fi fost valorificate toate sumele din adeverințe).
În aceste condiții, a arătat instanța de fond, proba cu expertiza contabilă are relevanță doar pentru a se verifica dacă modul de calcul al punctajului mediu anual ar fi fost defectuos din punctul de vedere al contestatorului, respectiv pentru a se stabili dacă punctajul mediu anual stabilit de intimată ar fi mai mic decât cel real.
Referitor la punctul de vedere expus de către expertul contabil, care a efectuat a doua expertiză contabilă în cauză, în răspunsul pe care l-a formulat la obiecțiunile contestatorului, prima instanță a reținut că din actele dosarului nu rezultă că sporul științific de doctor ar fi fost inclus în salariu și că, prin urmare, ar fi constituit baza de calcul pentru determinarea sporului de vechime.
În acest sens, din dispozițiile art. 50 alin.1 din Legea nr. 128/1997, rezultă că personalul didactic din învățământul preuniversitar, care are titlul științific de doctor, este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază.
Spre deosebire de sporul de stabilitate reglementat prin dispozițiile art. 50 alin.1, conform căruia personalul didactic cu o vechime neîntreruptă în învățământul de peste 10 ani beneficiază de un spor de stabilitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta și de sporul pentru suprasolicitare neuropsihică reglementat prin dispozițiile art. 50 alin. 13 din Legea nr. 128/1997, conform căruia personalul didactic beneficiază, la fiecare tranșă de vechime în învățământ, de un spor de 3% din salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică iar acest spor se include în salariul de bază, despre sporul de doctorat nu se face mențiunea că ar fi inclus în salariul de bază. Or, nici intimata, nici expertul și nici instanța nu pot adăuga la lege.
În ceea ce privește indemnizația de dirigenție, Tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 51 alin.4 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățătorii, institutorii și educatoarele primesc o indemnizație de 10% din salariul de bază, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 45 alin. (2) și (3). Aceste indemnizații se includ în salariul de bază.
Din mențiunile de la poziția nr. 77-79 din carnetul de muncă, rezultă că partea a beneficiat de indemnizație de dirigenție 10%.
De aceea, Tribunalul a considerat că, deși expertul a indicat eronat faptul că indemnizația de dirigenție nu ar intra în salariul de bază, totuși în calcule a procedat corect, reținând în anexele deciziei că indemnizația de dirigenție este inclusă în salariu, dovadă fiind valoarea sporului de vechime indicată, situație în care obiecțiunea nu poate fi reținută ca fiind întemeiată.
Aceeași situație este valabilă și pentru lunile aprilie-iulie 2001, în care la calcularea sporului de vechime s-a avut în vedere că indemnizația de dirigenție este inclusă în salariul de bază.
Tribunalul a precizat că, într-adevăr, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, punctajul mediu anual pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, se calculează în raport de datele care sunt evidențiate în adeverința de certificare a stagiilor de cotizare, și anume de suma contributivă care a constituit baza de calcul a CAS, în acest sens fiind dispozițiile art. 78 alin.1 și 78 alin.4 din Lege nr. 19/2000.
Cu toate acestea, în condițiile în care, în speță, intimata a avut obligația de a aduce la îndeplinire dispozițiile luate prin hotărâri judecătorești, obligația intimatei a fost aceea de a se conforma acestora și ca atare, independent de faptul că adeverințele respective se referă și la stagiile realizate după data de 01.04.2001, expertul a procedat corect valorificând datele din acestea, coroborate cu cele din carnetul de muncă, fără a le cumula cu cele din adeverința de certificare a stagiilor de cotizare, deoarece s-ar fi ajuns în situația unei duble valorificări a salariilor și sporurilor, în condițiile în care nu se cunoaște ce anume a intrat în suma contributivă în mod concret, deoarece în adeverințele de certificare ea este menționată în mod global.
În ceea ce privește obligația intimatei de a emite o nouă decizie în baza sentinței civile nr. 1745/04.04.2006, s-a reținut că a fost emisă decizia nr. -/25.01.2007 de către Casa de Pensii Sector 6, de revizuire a celei emisă la 14.12.2006, decizii care, ulterior, au fost anulate prin sentința civilă nr. 118/06.06.2007.
Prin urmare, faptul că deciziile emise în executare sentinței civile nr. 1745/04.04.2006 au fost anulate, face ca din punct de vedere juridic să subziste în sarcina intimatei obligația de a aduce la îndeplinire măsurile dispuse prin respectiva hotărâre judecătorească, obligație pentru a cărei executare contestatorul are un titlu executoriu, nemaifiind necesară obținerea altuia.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs motivat, în termenul legal, ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă,recurenta Casa de Pensii a Municipiuluia arătat, în esență, următoarele:
În mod eronat, instanța a admis în totalitate raportul de expertiză întocmit de un expert nespecializat în asigurări sociale, deși singura instituție abilitată să efectueze această operațiune este Ministerul Muncii, conform dispozițiilor înscrise la art. 4 lit. m) și c) din nr.HG 381/2007.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond, preluând in totalitate punctul de vedere al expertului și stabilind un anumit punctaj calculat cu aproximație de acesta (pe care casa locală de pensii l-a contestat), depășește atribuțiile puterii judecătorești, realizând astfel o imixtiune in activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice si exclusive in domeniul pensiilor.
Această critică poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul G a arătat, în esență, următoarele:
Instanța de fond nu a satisfăcut cererea recurentului de
a-i cere d-lui expert contabil să refacă expertiza
sa, având în vedere observațiile asupra ei, făcute de recurent, deși
ele erau conforme cu sentințele civile nr.1745/04.04.2006 și nr.118/06.06.2007 ale Tribunalului București și cu datele din
actele aflate la dosarul de pensie, și cu toate că expertul nu
a răspuns tuturor obiectivelor stabilite de instanță (astfel, expertul nu a precizat
suma totală neluată în calcul de Casa de Pensii Sector 6, prin luarea în calcul, în mod greșit a sporului pentru practica pedagogică din perioada 01.04.1991-01.04.1994, ca spor separat și/ca spor inclus în salariu, și de
asemenea, nu a precizat că funcționara casei de pensii nu a luat în calcul sumele din adeverința nr.976/10.07.2006, reprezentând sporurile pentru
stres și pentru doctorat, ci sume mai mici, ascunse sub procente,
săvârșind astfel mai mult decât o greșeală, un act premeditat, cu scopul de a micșora drepturile recurentului de pensie, prin executarea arbitrară a sentinței nr.118).
Instanța a obligat Casa de Pensii a Municipiului
să recalculeze drepturile recurentului de pensie, începând cu data de 01.08.2006, în raport de un punctaj mediu anual în valoare de 2,04951 puncte, în urma expertizei efectuate, deși acest punctaj este mai mic decât cel ce ar trebui să rezulte din luarea în calcul a tuturor sumelor contributive ale recurentului, înscrise în actele din dosarul de pensie.
Astfel:
- pentru calcularea sporurilor pentru titlul științific de doctor, expertul a folosit o modalitate de calcul diferită de cea folosită de funcționarele de la Casa de Pensii Sector 6, prin care au executat, în parte, sentința nr.1745 și care a fost considerată ca fiind corectă, atât de conducerea Casei de pensii, cât și de instanță,;
- expertul nu a luat în calcul unele sume contributive, și anume: sporul pentru practica pedagogică din iunie 1993 (6.445 lei vechi), al 13-lea salariu din 2004 (9.480.790 lei vechi) și al 13-lea salariu din 2005 (720 lei noi);
- expertul a luat în calcul unele sume contributive mai mici decât cele înscrise în unele acte din dosarul de pensie, și anume: suma de 56.807 lei vechi (în loc de 57.8o7 lei, reprezentând sporul pentru practica pedagogică din iunie 1998), suma de 1.606 lei noi (în loc de 1639 lei, suma contributivă din iulie 2005) și suma de 1606 lei noi (în loc de 1639 lei, suma contributivă din august 2005); în legătură cu al 13-lea salariu din 2004 și 2005 și cu cele două sume de 1639 lei, trebuie ca recurentul să facă observația că, din păcate, instanța a apreciat, în expunerea sa de motive, că expertul a procedat corect, neluându-le în calcul, pe motiv că dânsul trebuia să valorifice numai sumele din adeverințele nr.131 și 976 și din carnetul recurentului de muncă, nu și cele din adeverințele și Certificatul Casei de Pensii, căci altfel s-ar fi ajuns în situația unei duble valorificări o salariilor și sporurilor recurentului, în condițiile în care nu se cunoaște ce anume a intrat în sumele contributive din aceste adeverințe; or, aici nu e vorba nicidecum de o dublă valorificare, ci doar de luarea în calcul a tuturor sumelor contributive, indiferent în ce acte ar fi ele înscrise, potrivit principiului contributivității, care stă la baza Legii pensiilor nr.19/2000; astfel, al 13-lea salariu din anul 2oo4 este inclus în suma contributivă din ianuarie 2005, așa cum celelalte 3 anterioare, din anii 2001, 2002 și 2003, sunt incluse în sumele contributive din ianuarie 2002, ianuarie 2003 și ianuarie 2004; de asemenea, sumele contributive 1639 lei iulie și august 2005 nu pot să conțină altceva decât salariul de bază și sporurile; în fine, suma contributivă de 720 lei, din ianuarie 2006, înscrisă în adeverința casei de pensii, este, evident, al 13-lea salariu din care trebuia luat, și el, în calcul, chiar dacă recurentul a primit după ce a ieșit la pensie, fiindcă i-a fost dat pentru activitatea desfășurată înainte de a se pensiona.
În concluzie, punctajul mediu anual stabilit prin expertiză nu este cel corect, deoarece nu este rezultatul luării în calcul a tuturor sumelor contributive.
A mai arăta recurentul că, în mod greșit prima instanță a respins cererea recurentului privind anularea primei decizii de pensie nr.- (de 602 lei) din 10 aprilie 2008, punctajul stabilit de expert nefiind corect, întrucât:
- în prima expertiză, s-au luat în calcul pentru perioada 01.04.1991-01.04.1994 sporuri de vechime mai mici decât cele reale, prin luarea în calcul a sporurilor de practică pedagogică,din această perioadă, ca sporuri separate, nu ca sporuri incluse în salarii, constituind baza de calcul a sporurilor de vechime;
- expertul a folosit, pentru calcularea sporurilor pentru titlul științific de doctor, modalitatea de calcul pe care a folosit-o și la stabilirea punctajului de 2,04594 puncte;
- expertul nu a luat în calcul, la stabilirea punctajului de 2,02756 puncte,nici sumele contributive reprezentând al 13-lea salariu, din anii 2001, 2002, și 2003, (deși ele sunt înscrise și în adeverința nr.976, și în adeverințele și certificatul Casei de Pensii).
Instanța a respins, de fapt, ca neîntemeiată, și plângerea recurentului privind refuzul executării sentinței nr.1745, pronunțându-se asupra unei cereri pe care acesta nu a formulat-o în sensul ca Tribunalul București să emită o altă hotărâre judecătorească, pentru executarea sentinței nr.1745.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, a fost depusă la dosar adeverința nr. 3286 din 22.01.2007 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei pentru asiguratul
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor larecursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B,Curtea reține că, în raport de prevederile art. 154 alin. (1) și art. 155 din Legea nr. 19/2000, nu poate fi primită critica recurentei referitoare la imixtiunea instanței de fond în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
Astfel, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele soluționând în primă instanță, între altele, litigiile privind modul de stabilire și plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Prima instanță, în exercitarea prerogativelor ce-i revin potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, este abilitată să efectueze controlul de legalitate și temeinicie asupra modului de stabilire și plată a pensiei, inclusiv prin expertiză, care este una dintre probele procesului civil.
În plus, se reține că instanța de fond a încuviințat în parte obiecțiunile formulate de recurentă la primul raport de expertiză efectuat în cauză, astfel cum rezultă din încheierea de la termenul din 2.12.2008, iar la cel de al doilea raport de expertiză, aceasta nu a mai formulat obiecțiuni.
Totodată, nu se poate reține nici că expertul desemnat pentru efectuarea expertizei ar fi nespecializat în asigurări sociale, astfel cum se susține, și nici că punctajul calculat de expert ar fi fost stabilit cu aproximație, câtă vreme numărul total de puncte și punctajul mediu anual au fost determinate conform legii, cu cinci cifre după virgulă, cu respectare dispozițiilor legale, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză.
Tribunalul nu și-a însușit integral concluziile expertului, înlăturând motivat o parte din acestea.
Prin urmare, se reține că, în cauză, nu se regăsesc motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire larecursul declarat de recurentul contestator, Curtea constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ce privește abuzurile în privința cărora recurentul arată că ar fi fost săvârșite de funcționarii și conducerea Casei de Pensii a Sectorului 6, se reține că prin contestația cu care a învestit instanța, recurentul contestator nu a formulat vreun capăt de cerere în acest sens, susținerile sale constituindu-se doar în argumente aduse în sprijinul solicitării de anulare a celor două decizii de pensie din data de 10 aprilie 2008.
De altfel, se reține că Tribunalul a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 19/2000, text legal în raport de care este determinată competența instanței specializate în soluționarea litigiilor de asigurări sociale. Totodată, Curtea constată că recurentul contestator a chemat în judecată numai Casa de Pensii a Sectorului 6, iar nu și alte persoane, astfel încât prima instanță a pronunțat sentința recurată în limitele învestirii, cu respectarea principiului disponibilității și a cadrului procesual stabilit de contestator, în raport de dispozițiile art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă.
Așa fiind, nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că,în fapt, a înțeles să își exprime nemulțumirea față de refuzul conducerii casei de pensii de a executa corect sentințele civile nr. 1745 din 4 aprilie 2006 și nr. 11 din 6 iunie 2007, iar nu față de cuantumul pensiei sale.
În mod corect prima instanță a calificat cererea cu care a fost învestită ca fiind o contestație împotriva deciziilor de pensie cu nr. - (de 602 și 604 lei) din 10 aprilie 2008, motivată de incorecta aducere la îndeplinire a dispozițiilor sentinței civile nr. 118 din 6.06.2006 a Tribunalului București și de faptul că intimata nu a emis decizie în baza sentinței civile nr. 1745/4.04.2006 ( prin care a fost obligată a avea în vedere la calculul drepturilor de pensie ale contestatorului și sporul de 15% pentru titlul științific de doctor, pe perioada 1.09.1997-1.09.2005).
De altfel, și celelalte critici aduse hotărârii atacate vizează modul de calcul al punctajului mediu anual de către expertul contabil care a efectuat expertiza parțial omologată de Tribunal.
Instanța de fond în mod corect a reținut cu privire la obligația intimatei de a emite o nouă decizie în baza sentinței civile nr. 1745/4.04.2006 că, prin anularea deciziilor emise de intimată în baza susmenționatei sentințe, prin sentința civilă nr. 118/6.06.2007, o asemenea obligație subzistă în sarcina Casei de Pensii a Municipiului B, fiind stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie și trebuie adusă la îndeplinire în baza titlului executoriu deja existent, fără a fi necesară obținerea unui alt titlu executoriu.
Nu poate fi primită nici critica recurentului în sensul că instanța de fond în mod greșit nu a dispus refacerea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil în temeiul dispozițiilor art. 212 din Codul d e procedură civilă și nu a admis obiecțiunile formulate cu privire la cest raport de expertiză, care nu răspundea în totalitate obiectivelor stabilite de instanță.
Astfel, în mod corect Tribunalul a stabilit că verificările efectuate de instanță au ca scop să determine dacă punctajul mediu anual calculat de intimată este mai mic decât cel real, condiție pe care o îndeplinește numai decizia emisă începând cu data de 1.08.2006.
Diferența dintre punctajul mediu anual stabilit prin expertiză și cel determinat de casa de pensii, de 0,00427 puncte, a fost explicată de expert prin aceea că: din adeverința nr. 131/2006, casa de pensii a luat în calcul sporul de practică pedagogică ca spor separat; celelalte sporuri evidențiate în adeverința nr. 976/2006 au fost luate în calcul de casa de pensii ca sporuri incluse în salariu. Sinteza punctajului realizat este prezentată în anexa 1 raportului de expertiză.
În ce privește sporul de practică pedagogică pentru perioada 1.04.1991-1.04.1994, în mod corect prima instanță a reținut, în raport și de concluziile celei de a doua expertize efectuate în cauză, că intimata a luat în calcul în procent acest spor, fără a ține seama de faptul că, în acest interval de timp, sporul a fost înregistrat și în carnetul de muncă, ca spor inclus în salariu - bază de calcul a sporului de vechime.
Cu referire la sporul științific de doctor Tribunalul a motivat concluzia la care a ajuns, în sensul că a doua expertiză contabilă efectuată în cauză este parțial temeinică, în raport de dispozițiile legale incidente, stabilind în mod corect că, din probele administrate, nu rezultă împrejurarea că acest spor ar fi fost inclus în salariu și ar fi constituit bază de calcul pentru determinarea sporului de vechime, față de dispozițiile art. 50 alin. 5 din Legea nr. 128/1997.
Faptul că modalitatea de calcul utilizată de expert a condus la stabilirea unui cuantum mai mic al drepturilor de pensie este lipsită de relevanță, câtă vreme instanța de fond a indicat care este modalitatea corectă de calcul, în raport de dispozițiile legale aplicabile.
de suport este și critica potrivit căreia punctajul mediu anual de 2,04594 puncte, stabilit prin expertiză, este incorect, deoarece nu este rezultatul luării în calcul a tuturor sumelor contributive.
Astfel, Curtea își însușește concluzia și argumentele primei instanțe în sensul că intimata avea obligația să aducă la îndeplinire dispozițiile celor două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 1745/2006 și sentința civilă nr. 118/2007, pronunțate de Tribunalul București, privind valorificarea adeverințelor nr. 131/27.01.2006 și nr. 976/10.07.2006 emise de Colegiul Național, chiar dacă aceste adeverințe se referă la stagii de cotizare ulterioare datei de 1.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000.
În mod corect Tribunalul a stabilit că modul de culegere a datelor de către expert este corect, câtă vreme, prin cumularea datelor din menționatele adeverințe coroborate cu cele din carnetul de muncă, pe de o parte, cu datele din adeverința de certificare a stagiilor de cotizare, pe de altă parte, s-ar fi ajuns la situația unei duble valorificări a salariilor și sporurilor, în condițiile în care nu se cunoaște ce anume a intrat în suma contributivă în mod concret, deoarece în adeverințele de certificare ea este menționată în mod global.
Valorificarea veniturilor atestate prin menționatele adeverințe s-a făcut, prin sentințele mai sus evocate, tocmai în considerarea principiului contributivității, astfel încât nu se poate reține că prima instanță ar fi nesocotit acest principiu atunci când a pronunțat sentința recurată și a constatat că decizia nr. -/10.04.2008 emisă de intimată în executarea sentinței civile nr. 118/2006 stabilește un punctaj mediu anual mai mic decât cel cuvenit.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurențiiCasa de Pensii a Municipiului B,cu sediul în B, Calea nr. 6, sector 3, și G, cu domiciliul în B,-, -. E,. 2,. 68, sector 6, împotriva sentinței civile nr.4214 din data de 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17452/3/AS/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
4 ex./17.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
