Obligație de a face. Decizia 6717/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (5030/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6717/
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4367 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale În dosarul nr.9717/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reclamantă, personal, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata reclamantă, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 12.11.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata reclamantă, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4367 pronunțată la data de 21.05.2009, în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului A fost obligată pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.2959/17.11.2008 emisă de SA. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a diferenței dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/30.11.2005, emisa de Casa Locală de Pensii Sector 4 B au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2000.
Din buletinul de calcul atașat deciziei se constata ca parata nu a luat în considerare veniturile suplimentare obținute sub forma de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr.2959/17.11.2008, emisa de SC Institutul de Cercetare si Proiectare Tehnologică pentru Construcții de Mașini
S-a statuat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Aceasta întrucât retribuirea în acord gIobal presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemnă că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Nu trebuie neglijat în susținerea Tribunalului București că, Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
O dată reținut acest aspect s-au apreciat incidente și dispozițiile art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
A considerat prima instanță că, acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctului rezultat în anul respectiv, din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Însă, prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate in anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexă a OUG nr. 4/2005, la pct.IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat în consecință că, în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiei care, conform art.10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră contribuțiile de asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar. Tribunalul, sintetizând noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, a statuat că, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stafiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/200, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
S-a constatat că, viziunile diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat, pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, s-a concluzionat că, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, în baza art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000 a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, începând cu data de 01.12.2005 (în raport cu data pensionării) cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.2959/17.11.2008, emisă de SC Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcții de Mașini SA.
Prin nevalorificarea tuturor veniturilor înscrise în adeverința menționată, intimata a calculat și plătit reclamantei drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acesteia un prejudiciu, care se impune a fi reparat. Prin urmare, instanța a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata către reclamantă a diferențelor dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.12.2005 la zi, acest capăt de cerere fiind admis ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și normelor de drept material incidente în cauză. Se arată, în dezvoltarea recursului formulat că, hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale, dispozitivul acesteia ducând la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului încălcarea atât a principiului contributivității cât și al prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie ale reclamantului de către instanța de fond 1.12.2005, recurenta invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivația că acțiunea a fost introdusă la data de 11.03.2009 pe rolul Tribunalului București și respectând dreptul general al prescripției de 3 ani (conform Decretului nr.167/1958), drepturile trebuiau acordate cel mult din data de 11.03.2006.
Raportat la aceste considerente, apreciază recurenta că prima instanță a încălcat și principiul rolului activ al judecătorului, acesta, având îndatorirea de a invoca din oficiu încălcarea normelor imperative referitoare la prescripția extinctivă, precum și îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Pe fondul cauzei, se susține că adeverința nr.2959/17.11.2008 emisă de SC SA, nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de pct.VI din Anexa la OG nr.4/2005 și ale Ordinului nr.340/2001 (Normele Metodologice ale Legii nr.19/2000).
Se arată totodată că, veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
De asemenea, Tribunalul București, invocă recurenta, a reținut în considerentele sentinței atacate, în mod greșit că nu s-ar fi luat în calcul la emiterea deciziei de pensionare și "alte sporuri" și că această măsură ar reprezenta o încălcare a principiului contributivității statuat în art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Nu trebuie neglijat sub acest aspect în susținerea recurentei că actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul de asigurări sociale, norme cu caracter special. Normele speciale sunt derogatorii, iar în procesul aplicării lor, ele cunosc un regim restrictiv, fiind de strictă interpretare.
Ori, potrivit prevederilor OUG nr.4/2005, care este normă juridică cu caracter special, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, drept urmare obligația recurentei la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverințele cu acord, este nelegală și nefondată.
De altfel, pct.VI din anexa OUG nr.4/2005 prevede condițiile imperative de formă și fond pe care trebuie să le îndeplinească adeverințele prin care se dovedesc sporurile cu caracter permanent, sporuri care fac parte din baza de calcul a pensiilor.
Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază de o parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului la acord, a participării la beneficii, pensiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate, în acest caz retribuția diminuându-se, astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Apreciază astfel recurenta că acesta este și motivul avut în vedere de legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global, primele sau "alte drepturi" în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept substanțial incidente în cauză.
Se va avea în vedere astfel că, intimatul contestator s-a conformat dispozițiilor art.5 din Legea nr.262/2008 ce modifică art.5 și art.7 din OUG nr.4/2005, stabilind că drepturile la pensie modificate se acordă prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, de la data plății drepturile recalculate, stabilite conform art.3 cu respectarea termenului general de prescripție.
În speța dedusă judecății, prima instanță a pronunțat sentința atacată cu respectarea dispozițiilor sus-menționate, respectiv dispozițiilor art.5, 7 din OUG nr.4/2005, art.95, 169 din Legea nr.19/2000 coroborate cu cele ale Decretului nr.167/1958, fiind respectat termenul general de prescripție de 3 ani în ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie.
Termenul general de prescripție de 3 ani sus-menționat se calculează de la data depunerii cererii de recalculare la Casa Locală de Pensii - Sector 4 B, de către intimata contestatoare, respectiv 24.11.2008, conform conținutului în date al acestei cereri anexate la fila 27 dosar fond, cerere ce a fost însoțită și de adeverința nr.2959 din 17.11.2008 emisă de SC SA valorificată de prima instanță.
Ori, raportat la această dată de 24.11.2008, evident că drepturile recalculate corect au fost acordate începând cu data de 1.12.2005, cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani sus-menționat, neîntemeiată fiind excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de recurentă.
Drept urmare, nu se poate aprecia că prima instanță nu ar fi respectat principiul rolului activ al judecătorului prevăzut de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în sensul că nu ar fi invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, aceasta neimpunându-se pentru aspectele deja expuse, fiind respectat în cauză termenul general de prescripție de 3 ani în ceea ce privește data acordării drepturilor recalculate.
Neîntemeiate sunt și criticile formulate pe fondul dreptului dedus judecății.
În condițiile în care din conțintul adeverinței nr.2959/17.11.2008 emisă de SC SA rezultă că intimata reclamantă a realizat venituri în acord global care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și vărsat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, Tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie, prin luarea în considerare a mențiunilor din conținutul adeverinței sus-indicate.
Susținerile recurentei, conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost include de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Legal a reținut prima instanță că la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile de trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, cum legal a statuat Tribunalul acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă și au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măsurii sale corespunzătoare.
Totodată, nu trebuie neglijat că, potrivit Decretului nr.92/1976, invocate de asemenea în cauză, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, ci doar retribuția de încadrare și alte câștiguri ce se includ în acesta.
Cum, pe lângă retribuția tarifară există și posibilitatea realizării unor venituri suplimentare "adaosuri", situație neincidentă în speța dedusă judecății, atestată prin adeverința sus-menționată, depusă la cererea de recalculare (pentru care s-a făcut și dovada calculării și reținerii contribuției de asigurări sociale), legal prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
Adeverința nr.2959/17.11.2008 emisă de SC SA întrunește standardele impuse de cap.VI din OUG nr.4/2005 (având în vedere că i-a fost eliberată în vederea recalculării pensiei), cuprinzând toate datele necesare stabilirii drepturilor la pensie pentru sporurile realizate, beneficiarul acestor sporuri, unitatea angajatoare ce a emis adeverința, perioada acordată.
Totodată, OUG nr.4/2005, ca normă specială derogatorie de la norma generală are relevanță în cauză doar în condițiile în care nu contravine actului normativ general, Legea nr.19/2000, ce consacră principiul contributivității.
Ori, în speță, au aplicabilitate dispozițiile legale cu valoare de principiu, cum legal a statuat Tribunalul art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, dispoziții ce prevăd că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de asigurări sociale plătite. De altfel, soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar avea în vedere scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea sa, iar pe de altă parte s-ar realiza o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Astfel, ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă din acestea unele sunt venituri nepermanente.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, prin raportare la art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4367 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale În dosarul nr.9717/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2.ex/15.12.2009
Jud.fond.;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
