Obligație de a face. Decizia 6931/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5332/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6931/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5335 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12153/3/AS/2009, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/06.10.2009 atașată la fila 14 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant, a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 27.10.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Avocatul recurentului reclamant, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată; cu privire la recursul formulat de solicită respingerea acestuia ca nefundat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5335/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr.12153/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze începând cu data de 24.03.2009, drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia recalculată conform hotărârii și pensia efectiv încasată începând cu data de 24.03.2009; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a diferențelor de pensie începând cu data de 24.03.2006; a obligat pârâta la plata către reclamant sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată încuviințate în parte.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/17.06.1999 contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 01.08.1999, reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 26 ani, 1 lună și27 zile fiindu-i recalculate drepturile în baza OUG nr.4/2005 prin decizia nr.-/19.03.2008, reținându-se un punctaj mediu anual de 1,60174 puncte și un stagiu complet d ecotizare de 30 de ani.
Tribunalul a reținut că în mod eronat, la recalcularea drepturilor de pensie conform OUG nr.4/2005, intimata a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani pentru determinarea punctajului mediu anual, deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 arată că "(1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. (2) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați. (3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, iar art.14 prevede că: (1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa a II-a de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa a II-a de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a II-a, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a II-a, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a II-a de muncă.
Având în vedere că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 și față de cele reținute, prima instanță a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea unui stagiu complet de 20 de ani, începând cu 01.12.2005.
Potrivit art.5 din OUG nr.4/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.262/2008, drepturile recalculate se acordă cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, calculat de la data înregistrării cererii de recalculare. Având în vedere că reclamantul nu a formulat o cerere de recalculare cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, instanța de fond a acordat aceste drepturi începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea drepturilor de pensie recalculate începând cu data de 24.03.2006.
Față de cele reținute, tribunalul a admis acțiunea și a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului conform OUG nr.4/2005, ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani începând cu data de 24.03.2009.
S-a constatat de către prima instanță că prin nevalorificarea stagiului complet de cotizare corect, intimata a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, ce se impunea a fi reparat, motiv pentru care a apreciat ca întemeiat acest capăt de cerere și a obligat intimata la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 24.03.2009 lazi.
În temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă, a obligat intimata la 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, în concret a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977 și art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004. Astfel, arată recurenta conform Legii nr.3/1977 - art.8 alin.2: "Persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile puteau a ieși la pensie pentru limită de vârstă". În aceste condiții, având în vedere că reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie la data de 01.08.1999, stagiul complet de cotizare al acestuia este de 30 de ani și nu de 20 de ani, așa cum s-a reținut în sentința atacată. În acest sens, sunt de altfel și dispozițiile art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004, ce precizează că: "pentru cei pensionați în intervalul 31.03.1977-31.03.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la punctajul mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977 și anume 30 de ani. Drept urmare, consideră recurenta, corect a stabilit drepturile la pensie ale contestatorului, conform legislației în vigoare la data ieșirii la pensie, dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Invocând, de asemenea temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul-contestator susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, în concret a art.24 lit.e din HG nr.13/2004, art.5 din Legea nr.262/2008.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat de contestator, că având în vedere dreptul său ca beneficiar al prestației de asigurări sociale pe perioada 24.03.2006-24.03.2009, de a încasa pensia în cuantumul cuvenit, cât și obligația intimatei de a achita aceste drepturi conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004, ca urmare a neutilizării unui stagiu de cotizare de 20 de ani, evident că pensia acordată are o valoare mai mică decât cea cuvenită și că în patrimoniul său s-a cauzat un prejudiciu constând între diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată. Ori, pretinde recurentul-contestator, acordarea diferențelor de pensie pentru perioada sus menționată 24.03.2006-24.03.2009 este justificată raportat la dispozițiile art.5 din Legea nr.262/2008, dispoziții în raport cu care, prin derogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, era îndreptățit de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit art.3, cu respectarea termenului de prescripție. Consideră astfel recurentul-contestator că în mod greșit i-au fost respinse aceste pretenții, având în vedere principiile disponibilității procesului civil, principiul echității sociale, egalității în fața legii, cât și principiul contributivității. Se invocă totodată, că este inadmisibil ca aceeași instanță să aibă soluții diferite în aceeași speță.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de intimata Casa de Pensii a Municipiului B și fondat recursul contestatorului pentru motivele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin Decizia nr.40/22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă,este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială".
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.08.1999, având un stagiu de cotizare în 26 de ani, 1 luni și 27 zile în grupa I de muncă, nseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu de 30 de ani individualizat în decizia de recalculare pensie contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de 26 de ani, 1 luni și 27 zile în grupa I de muncă, vident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar, de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Întemeiate sunt criticile din recursul formulat de contestator referitor la modul de soluționare al capătului de cerere privind plata diferențelor de pensie neîncasate pe perioada 24.03.2006-24.03.2009. Se va avea în vedere astfel, că în concret, contestatorul era îndreptățit să solicite și să i se acorde plata drepturilor restante, ca efect al pronunțării deciziei în interesul legii sus menționată, intervenind elemente noi în ceea ce privește durata stagiului de cotizare prin pronunțarea acestei decizii, ce are efect de lege în materia asigurărilor sociale, sens în care a și investit instanța cu prezenta cauză.
Restituirea acestor diferențe cuvenite reclamantului în urma recalculării pensiei se impune a se face cum de altfel a și solicitat contestatorul, cu respectarea dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1968, pe ultimii 3 ani anterior acordării drepturilor de pensie recalculate. Această solicitare se justifică având în vedere pe de o parte dreptul beneficiarului prestanței de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, pe de altă parte obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004 și de împrejurarea că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani, în patrimoniul contestatorului s-a creat un prejudiciu constând în diferența între pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, ca respinge recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B și va admite recursul declarat de contestator, în sensul că va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor de pensie neîncasate respectiv diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 24.03.2006-24.03.2009. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta Casa de Pensii a Municipiului B la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.666/21.10.2009 aflată la fila 13 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5335 din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12153/3/AS/2009.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurentul-contestator.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă intimata la plata către contestator a diferențelor de pensie începând cu 24.03.2006-24.03.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
