Obligație de a face. Decizia 7078/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5687/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7078/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr.5507 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7112./3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Ministerul Administrației și Internelor, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
După încheierea dezbaterilor acestei pricini, în timpul ședinței publice se prezintă avocatul intimatului reclamant, căruia instanța îi comunică că poate depune concluzii scrise prin serviciul registratură.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5507 din data de 23.06.2009, în dosarul nr- Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor. A fost obligată intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie pentru perioada 07.11.2003-31.07.2006 în sumă de 8733 lei și la creșterea calculată în funcție de rata inflației în sumă de 2376 lei. A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul este beneficiarul unei pensii militare stabilită prin decizia nr.- din 29.08.2001 în care este reținută o vechime în serviciu de 40 de ani, din care 12 ani, 1 luni și 4 zile în condiții speciale.
Prin decizia nr.- emisă la 20.07.2006 pensia reclamantului s-a recalculat fiind reținută o vechime de 47 de ani, sporul de timp pentru perioada lucrată în condiții speciale fiind de 13 ani în loc de 6 ani, cum s-a stabilit inițial.
Nu a fost reținută susținerea pârâtei din întâmpinare potrivit căreia la data emiterii deciziei din anul 2001 nu avea în dosarul de pensie toate datele privind anii lucrați în condiții speciale, astfel încât s-ar impune calcularea conform art. 52 lit.b din Legea nr.164/2001, față de data depunerii adeverinței eliberate la 3 iulie 2006. Contestatorului nu îi poate fi imputată întocmirea necorespunzătoare a fișei de pensie, astfel că eroarea de calcul ce a intervenit în anul 2001 și corectată în anul 2006 nu îl poate priva pe acesta de sumele ce i s-ar fi cuvenit cu titlu de diferențe, calculate cu respectare termenului de prescripție de trei ani.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă prin care s-a efectuat calculul diferențelor de pensie conform dispozițiilor art. 22, 23 din Legea nr.164/2001, Tribunalul a admis acțiunea restrânsă prin renunțarea la cererea de actualizare a pensiei potrivit art. 48 din Legea nr.164/2001. Pe cale de consecință intimata a fost obligată la plata diferențelor de drepturi de pensie pentru perioada 07.11.2003 - 31.07.2006 în sumă de 8733 lei și la creșterea calculată în funcție de rata inflației în sumă de 2376 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Administrației și Internelor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată, în dezvoltarea recursului formulat că în mod greșit prima instanță a obligat Ministerul Administrației și Internelor la plata diferențelor rezultând din drepturi de pensie ce i se cuvin intimatului reclamant pentru perioada 07.11.2003-31.07.2007, întrucât această instituție nu avea calitate procesuală pasivă în cauză, unitatea care poartă răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în fișa de pensie fiind Direcția Generală de Poliție a Municipiului Prin urmare, se apreciază că acțiunea intimatului-reclamant ar fi trebuit respinsă față de Ministerul Administrației și Internelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se susține, de asemenea că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la stabilirea și plata pensiilor militare de stat prevăzute de Legea nr.164/2001 privind pensiile militate de stat, întrucât reclamantul nu a realizat dovada unei vechimi de 47 de ani la data de 1.07.2001, ci la data de 1.08.2006, astfel că drepturile sale de pensie în mod corect s-au stabilit și plătit prin Decizia de pensie nr.- din data de 20.07.2006.
Se menționează, astfel că la data de 28.07.2008 intimatul reclamant s-a adresat Casei de Pensii a MAI cu o petiție (înregistrată cu nr.-), prin care a solicitat plata diferențelor de pensie, ca urmare a acordării începând cu luna mai 2005 sporului cuvenit pentru perioadele de activitate încadrate în grupe de muncă cu drept la spor de vechime.
În urma verificării documentelor din dosarul de pensionare și a modului de actualizare a pensiei militare, s-a constatat că pentru perioada 1.08.2005-31.07.2006 i-a fost acordat sporul procentual corespunzător activității desfășurate în condiții de muncă speciale (art.23 alin.1 din Legea nr.164/2001), aspect atestat de mandatul poștal nr.-/11.08.2008, diferențele de pensie în cuantum de 907 lei Ron, cuvenite pentru perioada sus-menționată fiind achitate. Drept urmare, apreciază recurenta, greșit a interpretat prima instanță art.56 din Legea nr.164/2001 republicată, ce nu trebuie conceput ca un instrument juridic prin care să fie justificate anumite restituiri de sume necuvenite.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Se va avea în vedere astfel că drepturile de pensie pentru perioada relevată în speță au fost stabilite de Ministerul Administrației și Internelor (Casa de Pensii a acesteia), care de altfel prin recursul promovat pretinde că i-a achitat intimatului-reclamant o diferență a drepturilor de pensie pretinse, respectiv cele din perioada 1.08.2005-31.07.2006. Drept urmare, există identitate între recurentul pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, care potrivit art.49 alin.1 lit.B din Legea nr.164/2001 reactualizată este titularul obligației de plată a pensiilor militare pentru unitățile subordonate acestuia, printre care și cea în care a funcționat intimatul reclamant.
Pe fondul dreptului dedus judecății, de asemenea Tribunalul Bucureștia realizat o corectă interpretare a normelor de drept material aplicabile în cauză.
Aceasta întrucât, plata prestațiilor prevăzute de art.4 din Legea nr.164/2001 se supune termenului general de prescripție conform legii, respectiv cel prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, de 3 ani.
De asemenea, art.56 din Legea nr.164/2001 prevede că: "în cazul în care organele de pensii constată unele erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie se vor opera revizuirile și modificările legale".
Cum, se poate observa cererea contestatorului de acordare a noilor drepturi de pensie în termenul general de prescripție este pe deplin justificată, revizuirile dispuse de Casa de pensii impunându-se a se face atât împotriva pensionarului, cât și în favoarea lui, în aceleași condiții, respectiv în termenul general de prescripție de 3 ani, așa cum se stabilește cu caracter de principiu prin prevederile art.7 alin.2, art.65 și art.66 din Legea nr.164/2001 reactualizată.
Corect a apreciat astfel Tribunalul că nu-i poate fi imputată contestatorului întocmirea necorespunzătoare a fișei de pensie, pentru eroarea de calcul ce a intervenit în anul 2001 și corectată în anul 2006, eroare ce-i este imputabilă unei instituții din cadrul și subordinea recurentei, care trebuia să întocmească corect dosarul de pensie.
Curtea apreciază că în situația în care recurenta ar fi fost sesizată de instituția subordonată în care a activat intimatul cu privire la eroarea de calcul intervenită privind vechimea în serviciul militar, aceasta ar fi determinat revizuirea din oficiu a drepturilor de pensie în termenul general de prescripție. Ori, aceasta trebuie să fie soluția și în cazul în care contestatorul a întreprins acest demers ce incumba instituțiilor culpabile pentru calcularea greșită a vechimii în serviciul militar.
De altfel, raportat la data de 28.07.2008 pretinsă de recurentă a fi data solicitării diferențelor de pensie de către intimat, prin petiția înregistrată sub nr.-, corect a dispus prima instanță obligarea la plata diferențelor de pensie pentru perioada 7.11.2003-31.07.2006, calculate cu respectarea termenului de prescripție sus-citat.
Nu pot fi primite apărările recurentei, în sensul că i-ar fi achitat intimatului reclamant diferențele de pensie pentru perioada 1.08.2005-31.07.2006, conform mandatului poștal nr.-/11.08.2008, în cuantum de 907 RON, întrucât o astfel de dovadă nu a fost depusă în cauză.
Totodată, în speța dedusă judecății s-a încuviințat și proba cu expertiză contabilă, iar expertul contabil desemnat în cauză s-a prezentat la sediul recurentei la data de 5.06.2009 conform conținutului în date al raportului de expertiză efectuat de acest expert (fila 21 dosar fond), unde i-au fost puse la dispoziție documentele necesare efectuării expertizei, documente printre care nu s-a regăsit și înscrisul sus-menționat.
Raportul de expertiză contabilă nu a făcut nici o referire la mandatul poștal nr.-/11.08.2008, și plata unor diferențe de pensie, iar pârâta nu a formulat obiecțiuni la acest raportul de expertiză contabilă sus menționat.
Drept urmare, Curtea nu va putea înlătura concluziile cu caracter științific al raportului de expertiză sus citat, în lipsa altor dovezi de natură a contrazice concluziile sus menționate.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă,va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatei, conform chitanței aflată la fila 14 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr.5507 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.7112./3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./21.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
