Obligație de a face. Decizia 710/2010. Curtea de Apel Bucuresti

- ROMÂNIA -

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

Dosar nr-

Format vechi nr.6810/2009

SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă Nr.710/

Ședința publică din data de 09 februarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Amelia Farmathy

JUDECĂTOR 2: Magdalena Petre

JUDECĂTOR 3: Dorina Zeca

GREFIER - - -

*******************

Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 6143 din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 21287/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"obligația de a face".

La apelul nominal făcut în ședință publică, la ora 11 și 46 min. după soluționarea cererii de abținere formulată de președintele completului de judecată, respectiv de către d-na judecător - -, nu au răspuns recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul-reclamant .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 28.01.2010 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicire avocațială de reprezentare precum și dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

De asemenea, se mai arată faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat și judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.

Curtea constatând că în cauză recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bas olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.6143 din data de 12.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a-VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulata de reclamant în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata la emiterea unui noi decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 32 de ani.

A obligat intimata la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea încasată începând cu data de 01.02.2009; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârsta începând de la data de 01.02.2009, la stabilirea căreia, așa cum rezultă din decizia nr. -/19.03.2009, pârâta a utilizat un stagiu complet de cotizare conform Legii nr. 19/2000 de 34 de ani și 4 luni.

Datele care au condus la stabilirea drepturilor la pensie pentru reclamant au fost vârsta de 59 de ani și 10 luni, vârsta standard de pensionare de 64 ani și 8 luni și reducerea vârstei standard de pensionare datorita condițiilor speciale și deosebite de muncă de 5 ani.

Reclamantul invocă nelegalitatea deciziei ca urmare a nerespectării prevederilor Legii nr. 19/2000 în privința stagiului complet de cotizare.

Potrivit art. 77 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determina prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3.

De asemenea, pct. 25 al art. VI din Ordinul nr. 340/2001 prevede că stagiul complet de cotizare reglementat de art. 77 din Legea nr. 19/2000 este cel prevăzut în Anexa 3.

Potrivit anexei 3 la Legea nr. 19/2000, pentru perioada decembrie 2008 - martie 2009, vârsta asiguratului la ieșirea la pensie trebuie să fie de 63 de ani și 6 luni iar stagiul complet de cotizare de 32 de ani.

Pentru că reclamantul a lucrat în condiții speciale și deosebite de muncă, a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani conform art. 42, așa încât a fost posibilă deschiderea drepturilor la pensie începând cu data de 01.02.2009, însă pârâta a reținut greșit un stagiu complet de cotizare de 34 de ani și 4 luni corespunzător vârstei de pensionare nereduse, în loc de un stagiu complet de cotizare de 32 de ani, așa cum prevede Anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000.

Pentru a adopta respectiva soluție, pârâta s-a raportat numai la Anexa nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001, fără a corela însă dispozițiile acesteia cu normele referitoare la reducerea vârstei standard de pensionare.

Or, fără aceasta reducere, deschiderea drepturilor la pensie ale reclamantului nu s-ar fi putut produce înainte de noiembrie 2013.

Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea recursului, arată că instanța a admis acțiunea formulată de contestatorul și a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului în funcție de un stagiu complet de cotizare de 32 de ani, conform anexei 3 din Legea nr.19/2000.

Reclamantul a fost pensionat pentru muncă depusă și limită de vârstă prin decizia nr.-/19.03.1999, conform Legii nr. 19/2000 și este nemulțumit de cuantumul pensiei stabilit prin decizia de recalculare, emisă de către Casa Locală de Pensii Sector 6, deoarece la determinarea punctajului mediu anual, a fost utilizat un stagiu complet de cotizare de 34 de ani și 4 luni.

Astfel, precizează recurenta, reclamantul a ieșit la pensie în data de 19.03.2009 în baza Legii nr. 19/2000. Conform Ordinului nr.340/2001 stagiul complet de cotizare reglementat de art. 77 din Legea nr.19/2000 este cel prevăzut în Anexa 9.

Având în vedere că reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie cu data de 19.03.2009, stagiul complet de cotizare al acestuia era de 34 de ani, ci nu de 32 de ani, așa cum s-a admis acțiunea domnului prin prezenta sentință. În consecința, Casa Locală de Pensii Sector 6 stabilit corect drepturile de pensie ale intimatului-reclamant, conform legislației în vigoare la data ieșirii la pensie .

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, incovând apărări de fond la motivele de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului,din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor, invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:

Prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, reclamantul a solicitat să se constate că intimata a nesocotit prevederile legale cuprinse în Legea nr. 19/2000, atunci când a raportat cererea sa de pensionare exclusiv la Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 vârsta standard de pensionare de 60 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați urmează a se atinge și aplica doar în luna decembrie 2014, până la acel moment urmând a crește progresiv vârsta de pensionare, începând cu vârsta de 57 de ani la femei și 62 de ani la bărbați, conform eșalonării prevăzută în Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000.

Prin urmare, raportat la conținutul clar al prevederii mai sus citate, rezultă cu evidență că vârsta standard de 60 de ani pentru femei, respectiv 65 de ani pentru bărbați, va fi incidentă doar începând cu luna decembrie 2014. Nicio altă dispoziție cuprinsă într-un act normativ sau administrativ cu forță juridică inferioară nu poate modifica sau interpreta textul art. 41 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, câtă vreme acesta din urmă este foarte clar. Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000 enumeră vârstele la care persoanele interesate pot solicita pensionarea, iar intervalele de timp ce constituie prima coloană a tabelului arată perioada în care este valabilă fiecare vârstă de pensionare cuprinsă în tabelele Anexei nr. 3.

Interpretarea instanței de fond cu privire la dispozițiile art. 42 alin. 1 și alin. 3 și la Anexa 3 este corectă, pentru că Anexa 3 nu"vorbește despre eșalonarea vârstei de pensionare", ci arată doar vârstele la care, în intervalul de timp 2001 - 2014, persoanele pot cere pensionarea. Cât privește faptul că aceeași anexă nu s-ar referi la data depunerii cererii de pensionare, aceasta este o chestiune pe care nimeni nu a contestat-o, însă este de subliniat faptul că data cererii de pensionare reprezintă un aspect lăsat la libera alegere a persoanei interesate, care poate oricând solicita pensionarea, nefiind necesar ca legea (respectiv Legea nr. 19/2000) să conțină mențiuni speciale în acest sens. Data cererii de pensionare nu poate fi stabilită de lege și ea nu se confundă cu verificarea îndeplinirii condițiilor pentru ca respectiva solicitare să fie aprobată.

Această verificare a îndeplinirii condițiilor se face prin raportare la dispozițiile cuprinse în Anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000. În măsura în care o anexă a unui act administrativ, cum este cazul Ordinului nr. 340/2001, derogă sau modifică dispozițiile legale, o astfel de împrejurare nu poate fi folosită pentru refuzul aplicării unor prevederi cuprinse într-o lege.

De altfel, așa cum și recurentul observă, Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/001 nu se suprapune peste dispozițiile Anexei nr. 3 Legii nr. 19/2000 decât în ceea ce îi privește pe cei care solicită pensionarea pentru activitatea desfășurată în condiții normale de muncă (grupa a III-a de muncă - grupa obișnuită). Mai mult decât atât, Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 al cărui scop a fost implementarea unui program informatic având la bază data nașterii persoanelor ce solicită pensionarea, se oprește în privința datei nașterii în cazul femeilor la luna decembrie 1954, iar pentru bărbați în martie 1950, fără ca vreo prevedere a Ordinului nr. 340/2001 să dispună în mod clar că pentru persoanele născute ulterior acestei date se aplică, în mod automat, vârsta standard prevăzută de lege a fi atinsă abia în decembrie 2014. Și în ipoteza în care Ordinul ar cuprinde o asemenea mențiune, ea nu ar putea fi luată în considerare pentru că în acest fel s-ar ajunge în situația, inacceptabilă din punct de vedere juridic, în care un act administrativ, respectiv un Ordin, să modifice o lege.

Problema pe care o creează această Anexă nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 este legată de faptul că, pentru rațiuni de ordin informatic ce ar trebui să vină în sprijinul Caselor Teritoriale de Pensii și a pensionarilor, acesta stabilește o altă modalitate de raportare la vârsta standard de pensionare pentru intervalul de timp de până în luna decembrie 2014, comparativ cu Anexa 3 Legii nr. 19/2000.

Această diferență își găsește singura rațiune doar în ipoteza în care se solicită pensionarea pentru condiții normale de muncă, situație în care anul nașterii poate servi ca element de luat în calcul la stabilirea vârstei la care se naște dreptul de a cere pensionarea. Firește, mențiunile cuprinse în Anexa nr. 9 Ordinului nr. 340/2001 trebuie aplicate doar persoanelor a căror dată de naștere se regăsește în coloanele tabelelor, iar nu persoanelor cărora, fiind născute după luna martie 1950, cum este cazul reclamantului-recurent sau ulterior lunii decembrie 1954, pentru asigurații de sex feminin, nu li se pot aplica respectivele calcule. Rezolvarea pe care a găsit-o intimata, în cazul cererilor de pensionare formulate de femeile născute după luna decembrie 1954 și de bărbații născuți ulterior lunii martie 1950, este nelegală, pentru că raportează vârsta standard de pensionare la cea prevăzută de lege a fi atinsă abia în decembrie 2014.

O asemenea interpretare a dispozițiilor legale ignoră realitatea definită de legea nr. 19/2000 și anume, faptul că până în luna decembrie 2014 fost stabilită o perioadă de tranziție în care, pentru intervale de timp clar specificate în Anexa 3 legii, vârstele standard de pensionare sunt mai mici de 65, respectiv 60 de ani. A aplica vârsta standard de pensionare și stagiul de cotizare incident pentru luna decembrie 2014 unei cereri de pensionare formulată de reclamantul-recurent la data de 29.08.2009, dată la care vârsta standard de pensionare pentru bărbați era de 63 de ani și 5 luni, iar stagiul complet de cotizare de 31 de ani și 10 luni, înseamnă a oferi o interpretare ilogică a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 19/2000, nicăieri în cuprinsul acestei legi nefăcându-se vorbire despre calcularea vârstei standard de pensionare prin raportare la data nașterii solicitantului.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului

Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civilă, o va obliga pe aceasta, către intimatul reclamant, la plata sumei de 600 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.6143 din data de 12.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 21287/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-contestator .

Obligă pe recurentă la plata sumei de 600 lei (RON), cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

red:. / tehnored:

2 EX. / 08.03.2010.

Jud. fond:;

Președinte:Amelia Farmathy
Judecători:Amelia Farmathy, Magdalena Petre, Dorina Zeca

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 710/2010. Curtea de Apel Bucuresti