Obligație de a face. Decizia 7132/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5746/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7132R
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5045 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.37977/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.18552/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură, la data de 28.09.2009 întâmpinare în 2 exemplare.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5045 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.37977/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea completată a reclamantului G, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, s-a anulat decizia de recalculare nr.- din 19.09.2008 și decizia de debit nr.- din 15.10.2008, a fost obligată pârâta să emită o noua decizie de recalculare începând cu data de 01.09.2005, prin care să se ia în considerare stagiul complet de cotizare de 20 de ani și toate veniturile atestate de adeverințele nr.0273/14.02.2008 si nr.773/28.12.2007, precum și să achite contestatorului diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și cea achitată începând cu 01.09.2005, actualizate cu rata inflației.
Prin aceeași sentință, a fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul a ieșit la pensie în anul 1992. Prin Decizia de recalculare a pensiei nr.-/19.09.2008 emisa de intimată prin Casa Locala de Pensii Sector 3, s-a dispus, începând cu data de 1.09.2005, recalcularea dreptului de pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, față de contestator, pe baza OUG 4/2005, rezultând însă un punctaj mediu anual de 1,36483 puncte. Ulterior, la data de 15.10.2008, intimata emite decizia de stabilire a debitului de 669 lei pe perioada 1.09.2005-1.10.2008 cu titlu de pensie încasată necuvenit, nr.-/15.10.2008 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 3.
Verificând cuprinsul acestor decizii si celelalte acte depuse în copie la dosar, tribunalul a constatat că la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului, începând cu data de 1.09.2005, nu au fost respectate dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000 rap. la art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000 si art.14 din Legea nr.3/1977-în baza căreia a ieșit Ia pensie contestatorul.
Cu privire la stagiul de cotizare complet aplicabil contestatorului, din buletinul de calcul nr.-/15.06.2005 se observă că intimata a luat în calcul un stagiu complet de 30 ani, nevalorificând stagiul complet de cotizare 20 ani aplicabil contestatorului.
Potrivit deciziei de ieșire la pensie, nr.-/30.03.1992 contestatorul a ieșit la pensie în anul 1992 si în decizia aceasta se menționează că a lucrat contestatorul 21 ani 4 luni si 10 zile în grupa I de muncă, din totalul vechimii în muncă de 36 ani si 13 zile.
Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977 - Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.
Intimata a luat în considerare, cu ocazia recalculării în baza OUG 4/2005, prin decizia nr.-/19.09.2008, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de stagiul complet de cotizare de 20 ani cum prevăd dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 și nu a valorificat corespunzător veniturile atestate de adeverințele nr.0273/14.02.2008 emisă de SA, și nr.773/28.12.2007 emisa de SC SA, după cum relevă fișa datelor privitoare la activitatea în muncă, ce stă la baza deciziei, întocmită de pârâtă.
A rezultat astfel un punctaj mediu anual eronat când a avut loc recalcularea din 19.09.2008 pe baza OUG nr.4/2005 și întocmirea eronată a deciziei de stabilire a debitului, nr.-/15.10.2008 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 4.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale. Mai mult, art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 389/1972 a prevăzut că" Nedepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați." O data reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat in dispozițiile următoare din același act normativ, in secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr.19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul în funcție de reglementarea în vigoare au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Deoarece intimata a calculat în mod greșit punctajul mediu anual al pensiei, contestatorul este îndreptățit la anularea deciziei de recalculare si a celei de stabilire a debitului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs parata Casa de Pensii a Municipiului B prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că hotărârea pronunțata de instanța de fond a fost data cu încălcarea legii.In fapt, reclamantul a solicitat instanței sa pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care Casa de Pensii a Municipiului B sa fie obligata sa emită o decizie de recalculare a pensiei având in vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 21 ani, 4 luni si 10 zile in grupa I de munca.
Actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități si a drepturilor salariate realizate pe tot parcursul timpului ce se considera perioada de cotizare.
Pe baza acestui principiu, pentru fiecare luna si pentru întreaga perioada ce constituie vechime in munca ori este asimilata acesteia, se stabilește punctajul corespunzător in raport cu drepturile salariale obținute, iar prin inmultirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Stagiul de cotizare este definit de art. 160, alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la intrarea in vigoare a prezentei legi-".
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala prevedea in art. 14, alin. (1) ca persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 de ani in grupa II de munca, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea in munca de un an si sase luni pentru grupa I de munca si, respectiv, un an si trei luni pentru grupa II de munca.
In acest context, asigurații care si-au desfășurat activitatea in grupe speciale de munca si ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atat de reducerea vârstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, conform art. 14, alin. (1) din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, singurele facilitați oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de munca sunt acordarea sporului pentru vechimea in munca si posibilitatea pensionarii inainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavand semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
In ceea ce privește principiul înscris in preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacra asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat in cauza, atâta timp cat nu exista in lege o prevedere expresa care sa stipuleze ca si persoanelor care au lucrat in grupe speciale de munca si s-au pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplica prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Drepturile de pensie ale intimatului s-au nascut in baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Curtea apreciaza ca notiunea de vechime in munca utilizata de Legea nr. 3/1977 este echivalenta celei de stagiu complet de cotizare reglementata de legea nr. 19/2000, avand in vedere prevederile art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 potrivit carora "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" precum si prevederile art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare." De asemenea, potrivit art.
Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Prin urmare, vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta in cazul desfasurarii activitatii in grupa I de munca timp de 20 de ani, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000. Or, intimatul a dovedit faptul ca indeplineste aceasta conditie.
Reducerea varstei de pensionare datorita conditiilor de munca este o institutie diferita, cu specific si finalitatea distincta, ceea ce nu inseamna valorificarea repetata a aceleiasi situatii.
De altfel, aceasta este si solutia retinuta de Inalta C de Casatie si Justitie prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronuntata in interesul legii, aceasta statuand ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 si care au desfasurat activitate in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din legea nr. 3/1977.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, facand o corecta aplicare a legii, prima instanță a stabilit că stagiul complet de cotizare in cazul intimatului reclamant este de 20 de ani. Astfel, recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, neaflandu-ne in ipotezele prevazute de art. 304 pct. 9 Cpc.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu de avocat (14).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.5045 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.37977/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, ca nefondat.
Obligă recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /4ex.
14.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
