Obligație de a face. Decizia 7224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5771/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.7224/
Ședința publică de la 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Dragomir Florentina
JUDECĂTOR 3: Cristescu Simona
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.5391 din data de 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2596/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii a Municipiului B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, având ca obiect:"obligația de a face - emitere decizie."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 08.12.2009 depusă la dosar-fila 16, lipsind intimateleCasa de Pensii a Municipiului B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 07.12.2009, întâmpinare din partea intimatei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale către reprezentantul legal al recurentului.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, solicită lăsarea pricinii la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Curtea, având în vedere cererea formulată oral de către reprezentantul legal al recurentului, dispune lăsarea pricinii la sfârșitul ședinței de judecată.
La reluarea pricinii, respectiv la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă recurentul, prin avocat, lipsind intimateleCasa de Pensii a Municipiului B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar fotocopia deciziei nr.6040/R din 28.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (5320/2009), cu titlu de practică judiciară.
Interpelat fiind, recurentul, prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod nelegal a reținut că drepturile de pensie cuvenite reclamantului se impun a fi calculate din data de 13.07.2008, fără a observa că aceste drepturi trebuie calculate începând cu data de 08.01.2004.
În ceea ce privește adeverința "tip" referitoare la recunoașterea dreptului la pensia de serviciu, recurentul, prin avocat, arată că instanța de fond în mod nelegal a reținut că acesta nu ar fi făcut demersurile necesare în vederea obținerii adeverinței, atâta vreme cât aceasta a fost emisă în cursul anului 2008 și față de această împrejurare, apreciază că nu se poate reține culpa clientului său cu privire la înregistrarea adeverinței în data de 17.09.2008 la sediul Casei de Pensii a Municipiului B, dat fiind și refuzul Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale de a elibera această adeverință.
De asemenea, recurentul, prin avocat, mai arată că instanța de fond, în mod greșit a reținut că drepturile de pensie cuvenite recurentului nu pot fi acordate începând cu data de 01.08.2004, întrucât reclamantul solicitat acordarea pensiei începând cu data de 08.01.2004 și nu din data de 01.08.2004, pe de o parte, iar pe de altă parte, cererea de acordarea a pensiei începând cu data de 08.01.2004 este temeinică și legală, în raport de dispozițiile OUG nr.36/2003 prin care se stipulează că baza deciziei de pensionare și acordarea drepturilor bănești se stabilesc în baza adeverinței emisă de minister.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul obligării Casei de Pensii a Municipiului B la emiterea unei noi decizii de acordare a pensiei de serviciu începând cu data de 08.01.2004 și până în prezent, aferente adeverințelor "tip" depuse; la plata la zi a tuturor diferențelor dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale, actualizate în raport de indicele de inflație până în prezent; obligarea ambelor intimate la plata dobânzilor calculate asupra diferențelor pensiei neîncasate începând din data de 11.06.2008 și până la data plății efective a acestor drepturi restante.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5391/19.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale; a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în anul 1999 în baza prevederilor Legii nr.3/1977.
În baza sentinței civile nr. 18.0/11.06.2008 Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale a fost obligat la eliberarea adeverinței tip prevăzută de Normele de aplicare ale OUG nr.36/2003, sens în care emite adeverințele cu nr.2727/29.07.2008, 3200/5.09.2008 și nr.3841/28.10.2008 în baza cărora urma să i se stabilească reclamantului pensie de serviciu în temeiul dispozițiilor OUG nr.36/2003, privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular aprobată prin legea nr.595/2003.
A mai reținut prima instanță că, prin cererea înregistrată sub nr.- din 17.09.2008 la Casa Locală de Pensii a Sectorului 2, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei conform normelor în vigoare și actelor anexate iar prin cererea înregistrată sub nr.-/10.11.2008 reclamantul a solicitat recalcularea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a ultimei adeverințe cu nr.3841 eliberată în data de 28.10.2008 de.
La data de 22.01.2009 Casa de Pensii a emis decizia nr. - prin care a stabilit în favoarea reclamantului plata drepturilor începând cu 13.07.2008.
Tribunalul a apreciat că cererea reclamantului prin care solicită ca plata drepturilor de pensie de serviciu să fie făcută începând cu 8.01.2004 este neîntemeiată întrucât, potrivit dispozițiilor art.1 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular publicate în Of. 653 din 16.09.2008 pensia de serviciu are regimul unei pensii de limită de vârstă și se acordă la cerere, categoriilor de personal prevăzute la art.3, cu respectarea prevederilor ordonanței de urgență.
Potrivit disp.art.13 alin. 1 din aceleași Norme, în cazul persoanelor prevăzute la art.3 și art.4 (alin.3) din ordonanță de urgență, care îndeplinesc condițiile art.l al.l și art.4 alin.3) din aceeași ordonanță de urgență, actualizarea pensiilor de limită de vârstă din sistemul public se face la cerere însoțită de adeverința a cărei model este cuprins în anexa 2, respectiv în anexa 4.
Tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art.13 alin.3 care dispun că:" Drepturile de pensie de serviciu se cuvin începând cu data de 13.07.2008, data intrării în vigoare a legii nr. 135/2008 de aprobare a ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2007 pentru modificare și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular aprobată prin modificări și completări prin Legea nr.595/2003 și se plătesc cu respectarea termenului general de prescripție", apreciind astfel că cererea reclamantului privind plata drepturilor de pensie de serviciu începând cu 1.08.2004 apare ca neîntemeiată.
A constatat tribunalul că data de 8.01.2004 era prevăzută în Normele de aplicare a prevederilor OUG nr.36/2003 publicate în Of. nr.366/27.04.2004, respectiv în art.20 alin.2 care dispunea că drepturile la pensie de serviciu stabilite în urma actualizării pensiilor de limită de vârstă din sistemul public aflate în plată până la apariția legii nr.595/2003 - se cuvin de la data de 8.01.2004, data intrării în vigoare a legii nr.595/2003, cu respectarea termenului general de prescripție.
Aceste norme aprobate prin Ordinul nr.- din 8.04.2004 au fost însă abrogate prin Ordinul nr.1993 din 14.09.2007 publicat în Monitorul Oficial nr.757/7.11.2007, care, la rândul său, a fost abrogat prin Ordinul comun al S, E și L nr.1075 din 1.09.2008 publicat în. Nr.653 din 16.09.2008 - aflat în prezent în vigoare.
Tribunalul a apreciat că în situația reclamantului, care a depus cererea privind stabilirea pensiei de serviciu la data de 17.09.2008, sunt incidente dispozițiile Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr.36/2003, aprobate prin Ordinul nr.1075 din 1.09.2008 și nu cele aprobate prin Ordinul nr.- din 8.04.2004 în prezent abrogat.
De asemenea instanța de fond a mai apreciat că, deși întârzierea depunerii cererii de înscriere la pensie de serviciu nu-i este imputabilă reclamantului și a fost cauzată de tergiversarea făcută de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale în eliberarea adeverințelor necesare la stabilirea pensiei de serviciu, această împrejurare nu justifică acordarea retroactivă a drepturilor de pensie începând cu data de 1.08.2004 în lipsa unui temei legal, nefiind în culpă nici Casa de Pensii pentru întârzierea depunerii de către reclamant a cererii de înscriere la pensie de serviciu.
Singura instituție răspunzătoare de producerea prejudiciului material invocat de reclamant este Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii Comerț, Turism, Profesii Liberale, a reținut tribunalul, împotriva căruia se poate îndrepta reclamantul eventual cu o acțiune în răspundere civilă.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNPAS, reținând că, în conformitate cu dispozițiile art.24 lit.e din HG nr. 13/2004 și disp.art.95 al.2 din legea nr. 19/2000, competența stabilirii și plății drepturilor de asigurări sociale revine caselor teritoriale de pensii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, în baza art. 304 pct. 9.proc.civ. și 304/1 proc. civ, criticând sentința instanței de fond pentru următoarele considerente:
Are calitate de pensionar, iar in conformitate cu dispozițiile OUG nr. 36/2003, persoanele care au lucrat in comerț exterior sunt asimilate cu cele care au desfășurat activitate diplomatica si consulara, situație in care cei cu o vechime totala de 20 ani (inițial), 18 ani ( ulterior, in urma modificării OUG 36/2003) in comerț exterior, din care 4 ani in străinătate, beneficiază de pensie de serviciu.
Având in vedere faptul că a îndeplinit toate condițiile impuse de către actul normativ mai sus menționat, s-a înscris la pensia de serviciu la data de 28.02.2006, prin cererea nr. -, adresata, conform dispozițiilor legale, Ministerului Economiei si Comerțului ( in prezent. Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism si Profesii Liberale). Odată cu cererea sus menționata, a depus întreg dosarul, cu toate documentele necesare, in baza căruia, Ministerului Economiei si Comerțului urma sa elibereze adeverința - tip, aceasta urmând a fi depusa la Casa de Pensii.
Având in vedere răspunsul negativ al Ministerului Economiei si Comerțului, la data de 22.06.2006, s-a adresat instanței de judecata, iar prin Decizia nr.-/2008 a ICCJ, definitiva si irevocabila, i-a fost recunoscut dreptul la acordarea pensiei de serviciu, obligând Ministerul Economiei si Comerțului sa elibereze o adeverința-tip in acest sens.
Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism si Profesii Liberale a eliberat Adeverința nr. 2727/29.07.2008, completata ulterior, cu Adeverința nr. 3200/05.09.2008, urmate de Adeverința 3841/28.10.2008, menționând venitul net care trebuia luat in calcul la stabilirea pensiei de serviciu începând cu data de 08.01.2004 (data trecuta pe Adeverința nr.8200/05.09.2008) pana la data de 01.04.2008 inclusiv. Ulterior, a fost emisa si Adeverința-tip nr. 3841/28.10.2008, prin care i se stabileau drepturi pe perioada 13.07.2008-01.10.2008.
Recurentul a susținut că pârâta Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locala de Pensii B Sector 2, trebuia să îi achite drepturile de pensie de serviciu, respectiv diferențele dintre cuantumul pensiei de serviciu si cel al pensiei sociale încasate, începând cu 08.01.2004 pana in prezent (pentru cazurile in care cuantumul pensiei de serviciu depășește pe cel al pensiei din sistemul de asigurări sociale). Astfel, in perioada 08.01.2004 - 13.07.2008, Casa de Pensii a Sectorului 2, in mod nejustificat, a refuzat sa stabilească si sa îi plătească pensie de serviciu, chiar dacă a depus adeverințele in care se prevedea in mod clar perioada de când trebuia sa se înceapă plata pensiei de serviciu, respectiv data de 08.01.2004, si nu data de 13.07.2008, data de la care Casa de Pensii a Sectorului 2 considerat ca trebuia sa îi acorde pensia de serviciu.
Recurentul a arătat că, in cazuri similare, plata drepturilor la pensie a fost recunoscuta de către Casa de pensii începând cu data de 08.01.2004, data menționata, de Adeverințele emise de Minister.
A susținut recurentul că, in mod nelegal, instanța de fond nu a reținut opinia sa in sensul ca drepturile de pensie de serviciu i se cuvin începând cu data de 08.01.2004, motivând faptul ca anterior datei de 17.09.2008, Casa de Pensii nu a fost investita cu o cerere la care sa fie anexata documentația necesara. Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că a demarat, procedura de aplicare la pensia de serviciu încă din 28.02.2006, adeverințele eliberate de către Minister fiind documentele justificative prin care i se recunoaște calitatea de a se adresa Casei de Pensii, in caz contrar aceasta neavând nicio baza legala de a-i elibera pensia de serviciu. Adeverințele emise de Minister in anul 2008 statuează, că data de la care se acordă pensia de serviciu este data de 08.01.2004.
În acest sens recurentul a arătat că nu i se poate imputa faptul ca a înregistrat cererea însoțită de documentele justificative (Adeverințele) la data de 17.09.2008, atâta vreme cat nu este vinovat de aceasta întârziere. În ceea ce privește reținerea de către instanța de fond a faptului ca acordarea drepturilor de pensie începând cu data de 01.08.2004 este lipsita de temei legal, recurentul a arătat că a solicitat acordarea pensiei începând cu data de 08.01.2004, si nu de la 1.08.2004, cerere pe deplin justificata si legala, având in vedere dispozițiile OUG 36/2008, potrivit cărora, la baza deciziei de pensionare, si implicit de acordare a drepturilor bănești, sta adeverința eliberata de Minister.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale în vigoare, incidente în cauză, respectiv art.13 alin.3 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular publicate în Of. nr. 653 din 16.09.2008 care dispune că drepturile de pensie de serviciu se cuvin începând cu data de 13.07.2008, data intrării în vigoare a legii nr. 135/2008 de aprobare a OUG nr.80/2007 pentru modificarea și completarea OUG nr.36/2003 aprobată prin modificări și completări prin Legea nr.595/2003 și se plătesc cu respectarea termenului general de prescripție.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că pensia de serviciu a fost corect achitată recurentului reclamant de la data intrării în vigoare a noii legi, de vreme ce acesta a depus cererea prevăzută în art. 13 alin. 1 Normelor metodologice de aplicare, cu actele doveditoare la data de 17.09.2008.
Nu pot fi reținute susținerile recurentului în sensul că s-ar fi înscris la pensia de serviciu la data de 28.02.2006, când a depus cererea de eliberare a adeverinței la ministerul d e resort, în condițiile în care aceasta este o procedură administrativă prealabilă ce nu echivalează cu formalitățile prevăzute de lege pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu, care se face prin formularea unei cereri de calculare și acordare a pensiei de serviciu la organul de pensii, singura instituție abilitată să emită decizii în această materie.
Față de data la care recurentul reclamant s-a adresat casei de pensii, dispozițiile anterioare ce vizau ca moment al acordării drepturilor de pensie, data intrării în vigoare a OUG 36/2003 numai erau aplicabile, fiind abrogate, astfel că, față de incidența unei noi reglementări, cele anterioare nu pot ultraactiva.
Susținerea recurentului reclamant în sensul că nu este în culpă pentru emiterea cu întârziere a documentelor justificative necesare este întemeiată însă această împrejurare nu îi conferă acestuia dreptul la plata retroactivă a pensiei de serviciu în condițiile în care cererea sa, ce reprezintă manifestarea de voință în sensul acordării acestui tip de pensie și învestește organul abilitat să calculeze și să plătească pensia, a fost formulată la data de 17.09.2008, acesta fiind momentul la care se analizează îndeplinirea condițiilor, precum și dispozițiile legale aplicabile.
În acest sens nu poate fi reținută nici culpa organului de pensii care a emis decizia de pensie cu respectarea dispozițiilor legale.
Prejudiciul invocat de reclamant, cauzat de atitudinea ministerului d e resort, nu poate fi transferat în sarcina organului de pensii, întrucât răspunderea civilă pentru fapta culpabilă nu este a acestuia, așa cum corect a apreciat instanța de fond.
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în vigoare situației de fapt dedusă prezentei judecăți, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.5391 din data de 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2596/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI șiCASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex.
8.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Dragomir Florentina, Cristescu Simona
