Obligație de a face. Decizia 809/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7038/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.809R
Ședința publică din data de 12.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6535 din data de 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24681/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul având ca obiect "obligație de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat ce depune la dosar împuternicire avocațială nr.41/2010, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 09.02.2010, prin serviciul registratură al acestei secții.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6535/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24681/3/AS/2009, a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B și în consecință, a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei conform OUG nr.4/2005, prin care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 10.06.2006; a fost obligată intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 10.06.2006, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr.3/1977, fiind stabilite în data de 01.01.1996, că potrivit art.2 al.3 din HG nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, iar la art.14 din această lege se prevede un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru o activitate de cel puțin 20 de ani desfășurată în grupa I de muncă.
S-a avut în vedere că reclamantul a desfășurat timp de peste 20 de ani activități încadrate în grupa I de muncă și s-au reținut totodată dispozițiile deciziei nr.40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a făcut aplicarea art.274 Cod pr.civilă, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat intimata Casa de Pensii a Municipiului B, arătând că potrivit Normelor metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20 și 25 de ani, sunt persoanele care au beneficiat la momentul ieșirii la pensie de o lege specială, care să le confere aceste drepturi, situație în care nu se regăsește însă contestatorul.
A precizat recurenta că anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 locurile de muncă erau în cadrate potrivit Legii nr.3/1977 în grupe de muncă, respectiv grupa I de muncă și grupa II de muncă, însă, acestea nu sunt asimilate de Legea nr.19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă.
A mai arătat recurenta că instanța de fond își întemeiază hotărârea pe o lege abrogată, în care nu se punea problema punctajului mediu anual și a unui stagiu complet de cotizare.
S-a referit recurenta la faptul că instanța de fond ar fi reținut că interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B ar fi eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că petentul nu se află într-o situație identică cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990, prin aceasta prima instanță extrapolând dispozițiile legii speciale, în generalitatea spețelor în ceea ce privește lucrul în grupele de muncă, considerându-le identice.
A considerat recurenta că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată este dată cu încălcarea gravă a legii și a principiilor de drept, având în vedere netemeinicia considerentelor hotărârii, recurenta arătând sub acest aspect și că instanța de fond ar fi trebuit în temeiul art.274 al.3 Cod pr.civilă, să cenzureze cuantumul acestor cheltuieli având în vedere speța și singurul termen acordat în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că potrivit Normelor metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20 și 25 de ani sunt cei care au beneficiat la momentul ieșirii la pensie de o lege specială care să le confere aceste drepturi, dat fiind că prima instanță a avut în vedere prevederile art.2 al.3 din HG nr.1550/2004 coroborate cu art.14 din Legea nr.3/1977, stabilind, în atare condiții, ca recalcularea pensiei contestatorului să se realizeze prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în considerarea perioadei lucrate de acesta în grupa I de muncă.
Astfel, potrivit art.2 al.3 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001(drepturile de pensie ale reclamantului fiind stabilite la data de 01.01.1996) stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
În condițiile în care, din actele aflate la dosarul cauzei, a rezultat că intimatul-reclamant a desfășurat activitate încadrată în grupa I de muncă o perioadă de 20 ani, 1 lună și 6 zile, prima instanță a avut în vedere corect prevederile art.14 din Legea nr.3/1977, reținând, în baza acestora, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în raport de care să se recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului.
Prin prisma celor arătate, este nerelevantă referirea recurentei la faptul că activitatea încadrată în grupele I și II de muncă în baza Legii nr.3/1977 nu ar fi asimilată de Legea nr.19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă.
Se are în vedere totodată și decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.16/2008 și reținută de instanța de fond, potrivit căreia dispozițiile art.77 al.2 raportat la art.43 al.1 și 2 din Legea nr.19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977- 31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că instanța d efond ar fi considerat că normele CNPAS precum și interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B ar fi eronată, întrucât nu există nicio rațiune pentru a considera că petentul nu se află într-o situație identică cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990, acestea nu-și găsesc corespondent în hotărârea recurată, instanța de fond nereținând în sensul celor arătate de către recurentă și prin urmare, concluzia în sensul că prima instanță ar fi extrapolat dispozițiile legii speciale, în generalitatea spețelor, în ceea ce privește lucrul în grupele de muncă, considerându-le identice, nu poate fi primită.
Cât privește obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la plata cheltuielilor de judecată, se apreciază că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art.274 al.1 Cod pr.civilă, în condițiile în care, prin admiterea acțiunii, intimata a avut calitatea de parte căzută în pretenții, iar reducerea cheltuielilor de judecată, în considerarea art.274 al.3 Cod pr.civilă, nu se impunea, neputându-se considera că acestea ar fi fost nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că nu pot fi reținute dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă invocate de recurentă și în consecință,în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.274 al.1 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6535 din data de 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24681/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
